Emotii, emotii !!!

Am sunat la domnisoara doctor ginecolog, i-am spus de cele doua liniute si a urmat programarea. Trebuia sa merg la primul control intr-o joi dupa-amiaza. M-am trezit emotionata si incantata, cu o gramada de intrebari si curiozitati, si cu rabdarea la pamant. M-am pregatit, mi-am scris pe o foita ce as vrea sa o intreb si sa stiu, le-am citi de cateva ori ca sa nu cumva sa le uit si mi-a sunat telefonul, la celalalt capat fiind asistenta care m-a anuntat ca nu poate ajunge domnisoara doctor pentru ca are o urgenta la maternitate. Am simtit cum mi-a picat cerul si nervii mei erau intinsi la maxim deodata. Mi-a spus sa merg marti la control. Initial am facut programare pe marti, dar nu am putut rezista si am sunat din nou la doctorita si am rugat-o daca ma poate vedea cat mai repede pentru ca sunt ingrijorata. Mi se pare si normal, eram deja in saptamana a-9-a, voiam sa il vad, sa ma conving ca sarcina e ok, ca bebele e sanatos si se dezvolta cum trebuie. Mi-a spus sa vin duminica la maternitate, la 18:30. A fost groaznic, pana duminica numai la asta m-am gandit. Mangaiam burtica si ma rugam sa fie totul bine. Ma intrebam daca nu ar trebui sa se vada deja burtica, eu fiind foarte slaba. Aveam mintea vraiste. Duminica la 18:00 eram la maternitate, singura persoana de pe acele holuri acoperite de o liniste enervanta. La si 20 am sunat la doctorita sa ii spun ca sunt jos. Nu mi-a raspuns. Am spus ca e clar, iar s-a intamplat ceva. Am mai sunat dupa cateva minute, mi-a raspuns iar asistenta si mi-a spus ca nu poate veni acum ca a intrat la o cezariana si daca vreau sa astept o ora, daca nu sa merg in alta zi. I-am spus clar ca este urgent si o astept cat este nevoie. Imi venea sa plang, simteam ca parca e totul contra mea. Am plecat sa mananc ceva pentru ca nu rezista sa stau o ora in pustiimea aia. Cand m-am intors, domnisoara doctor coborase jos, ma astepta la control. Inima mea incepuse sa bata cu putere si simteam cum ma incalzesc toata. M-a intrebat cum ma simt, daca e ceva anormal si m-am asezat pentru ecografie. Am stat cateva secunde, dupa care mi-a spus "E totul bine, stai linistita. Sarcina este foarte buna!" Nu cred ca m-am simtit niciodata mai usurata, fericita, multumita, incantata, de toate... Abia asteptam sa te vad, mititelul meu. Am intrebat-o daca iti putem asculta inimioara si dintr-o data s-a auzit inimioara ta puternica. Nu-mi venea sa cred efectiv! Mi-a spus ca au 1 cm 81 si mi te-a aratat, atat de mititel intr-un colt. Te invarteai dintr-o parte in alta, ceea ce ma bucura, esti activ ! Au urmat intrebarile, mi s-au recomandat vitaminele si cam gata. Prima noastra intalnire se terminase, am luat ecografia si am iesit cu un zambet larg si cu inima plina de bucurie. Tura asta era plin holul de viitoare mamici, una dintre ele cand a vazut cum zambesc m-a felicitat si mi-a urat sarcina usoara. Probabil se citea pe chipul meu fericirea. Am sunat-o pe mama si m-a bufnit plansul cand i-am spus ca ti-am auzit inimioara cum bate si te-am vazut. Se speriase crezand ca ceva nu e bine cand m-a auzit. Am mers apoi la Mitropolie sa ii multumesc lui Dumnezeu si sa ma rog sa fim sanatosi si sa cresti mare! M-am gandit ca dupa aceasta usurare o sa dorm ca un ingeras, dar de unde? A inceput sa fie din ce in ce mai greu sa dorm noaptea. Si poftele si mancatul sunt din ce in ce mai insistente! Dar nu e problema, trecem peste toate si ne bucuram de tine, bebe! Parca trece timpul din ce in ce mai greu. Abia astept sa ne vedem din nou, din ce in ce mai mari si mai voinici. Te pupaceste mami si te roaga sa cresti mare si frumos!