Astazi am trait niste senzatii pe care nu astiu cum sa le descriu, de usurare, de emotie, de un pic de agitatie. La curs am avut ocazia sa vizitam maternitatea si cateva din mamicutele care au nascut, natural sau prin cezariana. Ma bucur ca incep sa ma obisnuiesc cu atmosfera de spital, pt mine conteaza asta foarte mult, pt ca este important sa fim cat de calme posibil in timpul travaliului. De ex. mamicuta care facuse cezariana a avut deoarece copilasul a avut tahicardie, si ni s-a spus pt ca mamicuta a avut emotii si teama in timpul travaliului, si atunci si copilasul a avut ceva problemute. Apoi am vazut doua mamici care nascusera natural si care au spus ca nu a fost chiar asa greu sau traumatizant, ambele fiind la primul copilas. Si noi cele de la curs suntem toate la primul copilas. Cum a zis dna doctor la primul copilas vin mai multe mamici, mai putine la al doilea, iar de la al treilea nu prea. Ei, stiu deja ce au de facut!
Pe mine ma fascinau copilasii, nu stiam ce sa le intreb, ma uitam la ei vrajita. Si ambele mame erau asa de calme, de parca stiau dintotdeauna ce au de facut. Si ca si mine, una dintre colege se tot intreba, bine dar dupa nastere ce facem, cum facem, Doamne sunt asa de mici... Deja nu ne mai gandeam la nastere ci la cum va fi cu minunile dupa. Apoi am vizitat sala de nastere, care la inceput mi-a dat mici emotii, stiind ca acolo voi astepta cateva ore sa marele moment si tot acolo va avea loc marele moment. Deja ma vedeam acolo si ma intrebam oare cum va fi; dnele moase ne-au incurajat, dar in acelasi timp ne-au spus si cam la ce sa ne asteptam. Asa cu Edisor, oricum va fi, mami si tati te asteapta cu drag sa vii pe lume voinic si sanatos!
Comentarii