ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Saptamana 5
1.734 vizualizariEram casatoriti de 1 an si 1 luna. Sotul tot mai aducea discutia de un bebe mic - mic la noi in familie insa eu mereu inchideam subiectul, spunand: toate la timpul lor, mama !
Au inceput parintii nostri sa se intrebe de ce nu vine bebele, ce se intampla, ce ne lipseste, etc.
Asadar: ma pomenesc cu o intarziere a musafirilor de 11 zile. Am dat vina pe stres (se apropia stresiunea), am dat vina pe oboseala (vesnica oboseala), etc.
NUP... Pe langa Mos Craciun, la noi venea si BarZa ! (am aflat cam inainte de Craciun cu o saptamana).
Daaaa! Mi-aduc aminte perfect cele 2 liniute, imbratisarile fara pauza ale sotului, chiuitul mamei, lacrimile socrilor... si ?ocul meu. Spun asta pt ca desi-mi plac copii enorm si lucrez printre ei, consideram ca reprezinta o responsabilitate atat de mare incat puturoasa de mine nu era in stare sa-i faca fata atunci. Ganduri normale, daca ne gandim psihic la schimbarile aduse de noul statut, acela de a deveni mama.
Ei bine, de atunci au trecut 3 saptamani si gandirea mi s-a schimbat radical, situandu-se acum la polul opus. Trebuie sa-I dam slava lui Dumnezeu ca putem sa devenim parinti atat de devreme, la tinerete, caci tot mai multe mamici se plang ( saracele ) ca nu pot avea copilasi sau ca intampina adevarate probleme cand inainteaza cereri de adoptie.
Asadar si prin urmare: vom fi parinti ! :)
Comentarii