-
Acum intrăm în săptămâna 11. O să povestesc despre săptămâna 10. Mai nou dacă o pun pe piept, după ce papă, și nu se satură, se târăște ea singură până la țiți să pape. Gălușca mică nu mai e așa mică. Nu știu dacă am scris despre asta, dar a luat 2 kg în 2 luni. Aproximativ. Așa frumos și lung au crescut genele Oliviei, îmi place tare. Și tati are gene lungi, mami nu le are, adică eu. Am fost la vaccinul de 2 luni. La unul dintre vaccinuri, că al doilea vaccin vrea doamna doctor să primim peste o lună. Așa emoții mari aveam, că o să facă febră, că o să aibă reacții adverse, și așa mai departe, dar nu a pățit nimic. Doar a plâns în cabinet, de răsuna totul. Am ales pentru fetiță 3 nume. Toată lumea se comportă de parcă asta ar fi ceva ieșit din comun. Ceva marțian. Zici că suntem înapoiați cu 50 de ani. Cu încă câteva zerouri. Cred că asta nu-mi plăcea aici în România. Nu sunt oamenii deschiși la nou. Nu acceptă altceva decât ceea ce li se pare lor normal. Ne-a zis doctorița de familie că se vede că e primul copil. Ne-a legănat-o, aproape o scutura să nu mai plângă, cred că m-au acuzat de mamă rea, că nu am pus-o la sân, dar bebe până nu se liniștește, nu papă. Și am mai fost criticată, pentru că am zis să o țină tati, că mie mi-e frică de injecții. Ce ar fi vrut? Să dau emoțiile mele ei? Cred că punctul culminant a fost când stătea la tati să se liniștească, nu la mama. Woow. Ce minune. Doar e normal că tati să fie câteodată mai liniștit, să se liniștească acolo. Azi mergem la ziua finului meu. Care este și copilul mătușii mele. Sper să nu luăm nici o boală. Scumpă gărgărița asta mică. A început să vorbească în limba ei. Avem o lenjerie cu ursuleți, vorbește cu ursuleții, cu tati, cu mami, singură. Se descurcă ea. Am uitat să țin cont când anume, dar deja a râs cu glas. Normal că lui tati prima dată, el face zgomote din ălea ciudate și plăcute. Deja ducem la guriță obiecte și le gustăm puțin. Dar mâna o păpăm des. Și în somn cred că asta facem. Faină viața cu un bebe. Dar este și grea pentru mama. Dacă nu are ajutor, și e numai ea și tati, este puțin dificil. Mama nu poate pleca, pentru că gărgărița ce papă, dacă este alaptată. Dar imediat trece această perioadă. O să ne fie dor. Cu siguranță. Bebe a primit atât de multe hăinuțe, noi nu i-am luat nimic. Are noroc că este fetiță, și avem numai fetițe în jur. Și tot mai primim. Ce fain. Că așa repede crește, că e păcat să le poartă așa puțin un body. Sau rochiță. Mami, adică eu, mai are momente când ar plânge. Este destul de dificil emoțional. Dar trebuie să fie acolo pentru bebe și tati. Și pentru ea. Și ea este foarte importantă.
Comentarii