-
După ultima poveste cu happy end urmează o poveste la fel de amar-dulce. După aflarea veștii că am reușit să rămână însărcinată pe 12 martie, am împărtășit vestea cu nașii, părinții mei și apoi cu părinții lui. Seara 16 martie am avut o scurgere la fel că apa, speriati am plecat la cel mai apropiat spital, acolo mi-am spus că nu am sângerări, mi-a confirmat sarcina, aveam in jur de 4-5 săptămâni dar totuși nu se vedea embrionul, pe foaie nu a vrut să îmi scrie sarcina in evoluție, a scris doar sarcina in urmărire și m-a trimis să fac două analiza beta hcg la 48 de ore distanta au fost două zile extrem de stresante in urma cărora valoarea s-a dublat însă m-am gândit să mai fac inca una peste 48 de ore, din păcate aceea nu s-a mai dublat, am mai fost la o ecografie și mi-a spus că în continuare nu se vede bebe și urma să mă duc peste o săptămână la un alt control la care era musai sa se vadă bebe și să i se audă și inimioara. Am ales sa schimb spitalul, mi-am făcut programare pe 29 martie, abea așteptăm să merg la control în sufletul meu era o furtună de sentimente, din păcate pe 28 m-a sunat și mi-a spus că mai amână o săptămână fiindcă următoarea zi asista o naștere. Nu mai puteam aștepta înca o săptămână așa că am inceput sa caut o alta clinica care sa îmi facă un control cat mai repede posibil, o jumătate de zi am sunat la aproape toate clinicile din București și nimic, eram disperata. Din fericire am găsit o clinica care mi-a spus că îmi poate face control chiar în acea zi pe la 19 seara. După munca am fost prezenta la ușă clinicii, am intrat în cabinet și a urmat un consult foarte stresant și insensibil făcut de o doamna doctor destul de sictirită. După un consult ginecologic clasic mă trimitea acasa urmând să îmi facă o programare in alta zi după ecografie, într-un final a cedat rugăminților și a hotărât să îmi fac in acea seara. Primul contact între ecograf și mine a rezultat și primele bătăi ale inimioarei micuțului meu, in acel moment am izbucnit în lacrimi era o ușurare atât de mare. Soțul mă aștepta nerăbdător, primele mele cuvinte pline de emotie și cu ochii înca in lacrimi au fost: "morcovelul nostru este bine". Din acea seară viața mea a fost un întreg carusel plin de iubire, emoții, fericire și frici pe toată perioada sarcinii până acum la 36 de săptămâni și rămâne în continuare până când voi face cunoștință cu puiul meu mititel.🥰🥰♥️
Comentarii