-
Alaptarea este un subiect destul de sensibil pentru proaspetele mamici. Majoritatea simt ca daca nu alapteaza nu sunt mame bune, incearca, se chinuie si cu toate astea tot nu reusesc sa alapteze. Nu conteaza cum nasti, nu conteaza cum hranesti bebele, mama tot mama este, indiferent de toate cele spuse anterior.
Eu sunt norocoasa! Chiar pot spune ca acest proces, in cazul meu, a fost usor, chiar foarte usor. Ema a stiut din prima unde se afla sanul, s-a atasat perfect din prima, eu doar am sustinut-o si am ajutat la atasare. Desi era foarte micuta, avea o putere de trage din sanul imensa, de parca facea asta cu mult inainte, am fost tare mandra. Pe langa aceste momente minunate de prime atasari, intre alaptari experimentam cealalta parte a acestui proces. Furia laptelui, rani si griji. Informatia consider ca este puterea, fara de care, poate nu reuseam pana la capat. Am stiut cum trebuie tinut bebele la san, astfel sa nu am rani si mai mari, de asemenea si ca bebele sa se alimente corect si in cantitati necesare. Am stiut sa imi fac masaj, sa ma mulg, sa imi detensionez sanii ce parca explodau. Informatia noroc cu ea. Cred ca orice viitoare mamica inainte de nastere ar trebui sa citeasca cel putin despre principalele puncte care trebuie urmarite in aceasta etapa si anume: cum reusim sa declansam lactatia, semnele ca a venit laptele, furia laptelui ce este si cum ajutam sa treaca, atasarea corecta la sani si bineinteles, ingrijirea sanilor. Eu personal daca nu urmam cursul de lamaze nu aveam de unde sa stiu toate aceste detalii, de aceea consider ca aceste cursuri, de asemenea si contactarea unui consultat in alaptare, este esentiala.
Acum, bebelina are o luna jumate, iar alaptarea este atat de usoara si placuta, suntem fericite amandoua din acest punct de vedere.
Comentarii