Incarcat in Diverse - #copil dorit
589 vizualizariSuntem împreună din anul 2014, 8 ani de relație și de aproximativ 5 ani ne gândim foarte serios la rolul de părinți, dar din păcate încercările noastre nu aveau o finalitate pozitivă.
Am refuzat să mă mai gândesc și să acord atenție dorinței de a deveni mamă. Îmi era mult mai ușor să accept acestă realitate inhibându-mi gândurile. Având probleme medicale, și anume cu Prolactina, factor proncipal care inhibă ciclul mestrual, nu am fost deloc surprinsă și îngrijorată de faptul că în anuite perioade traseul normal al ciclului mestrual era absent, motiv pentru care gândul unei posibile sarcini era departe de mine și de soțul meu.
Totul până într-o zi când m-am trezit cu instinctul și dorința de a-mi face un test de sarcină. În afară de gustul metalic pe care îl simțem de câteva zile și pentru care nu aveam nicio explicație plauzibilă, iar pentru starea de oboseală existentă găsisem vinovatul, și anume locul de muncă. Nu am avut simptomele generale foarte cunoscute care să ma indice spre o posibilă sarcină.
Am ales să-mi ascult instinctul și am decis să ajuns lao farmacie de unde mi-am cumpărat două teste de sarcină. Am fost foarte emoționată când am realizat faptul că rezultatul obținute era pozitiv. Am început să plâng, dar trebuia să-mi adun toate gândurile pentru a ajunge la lucru. Cu gândul am fost foarte absentă în ziua respectivă, mi-am realizat sarcinile foarte mecanic, singura dorința puternică pe care o aveam era să ajung acasă și să vorbesc cu soțul meu. Nu vroiam să-i transmit o asemenea veste prin telefon. Pe amândoi ne-au cuprins foarte multe emoții și gânduril pozitive.
În momentul de față mă aflu în săptămâna 36 de evoluție a sarcinii și știm că vom avea un băiețel pe care îl așteptăm cu mare drag în vieța noastră.
Comentarii