Vom avea un bebe

Buna, Elena si voi incepe prin a povesti cate putin despre inceputul calatoriei noastre.

Am varsta de 30 de ani, nu am avut nici o sarcina pana acum si cred ca s-a trezit ceasul biologic in mine brusc si subit..dar rau. Stim cu totii ca pe vremea mamicilor noastre acestea aveau bebelusi la o varsta mai frageda, mama mea facandu-ma la 20 de ani. Deja eu am depasit-o cu 10 ani. Plus ca invatasem la scoala ca cu cat inaintam in varsta cresc sansele de a avea probleme cu sarcina, da ai copii cu diverse boli genetice printre care cel mai reprezentativ Sindromul Down...na...era ceva acolo launtric care zicea: "No hai, tu cand te apuci?" Plus ca de fiecare data cand vedeam o mamica cu un bebelus incepeam deja sa lacrimez, pe scurt, imi doream foarte foarte mult sa devin mamica.

Cu tati sunt impreuna de 5 ani, si de jumatate de an am decis sa facem si noi pasul cel mare, sa fim "cu acte in regula". Este o relatie stabila, ne iubim si ne respectam..totul bine si frumos. Numai ca el inca nu se simte pregatit sa fie tatic. In primul rand din grija financiara...el considerand ca ar trebui sa mai asteptam pana suntem si noi mai stabili din punct de vedere financiar. Ei bine, eu cred ca niciodata nu vom fi 100% pregatiti...asa ca dupa casatorie, dupa ceva munca de convingere am inceput sa incercam sa facem si noi un bebe.

Ei bine....eu nu stiu sincer cum unele sarcini se dezvolta asa "puf" de la primul contact, cert e ca noi am tot incercat timp de jumatate de an si nimic (nu chiar temeinic sa fiu sincera, cu metoda calendarului, teste de ovulatie si altele...am zis sa fie asa..no stress) Deja ma apucase depresia, nu stiam ce sa mai fac, nu stiam de ce nu se intampla nimic, o fi vreo problema cu noi?

Intr-una din zile vorbeam cu o colega care a reusit sa ramana gravida dupa multe incercari (...apoi discutand si cu altii am realizat ca totusi nu eram singura care se confrunta cu astfel de dileme). Ei bine tipa asta m-a incurajat si m-a atins asa in gluma "sa se ia". No Doamne ajuta ce sa zic...

In continuare eram destul de trista ca nu reusim nimic, lucru care l-a realizat si sotul si dragul de el si chiar a fost foarte suportiv, in final am decis sa incercam mai temeinic, pentru ca chiar imi doream sa fim parinti. Intr-o zi chiar ma intrebat daca cred ca o sa fie un tata bun. Poi bineinteles ca va fi. Va fi cel mai bun.  Ca o mica paranteza...avem 2 pisici pe care le iubim de vreo 4 ani si nu zic ca se pot compara cu un copil dar cred ca ne-au responsabilizat cat de cat cu ce inseamna sa ai grija de cineva.

Bun, deci ne-am apucat sa incercam temeinic...in ultimul timp am avut momente cand imi intarzia menstruatia...lucru probabil asociat si cu stresul si cu faptul ca m-am ingrasat in ultima perioada, si tot incercand sa avem bebe iti poti imagina ca de fiecare data cand imi intariza stateam cu testele la buda cu emotii.

Dupa o luna de incercari "temeinice" iar mi-a intarziat...si desi citisem ca trebuie sa astepti cateva zile ca sa faci testul sa apara ceva semnificativ eu cred ca faceam zilnic si eram tot mai frustrata ca nu apare si a doua liniuta...desi eu parca simteam ceva simptome incipiente ale sarcinii. Dar astea parca le simteam de fiecare data cand imi intarzia asa ca am decis sa nu ma ambalez ca poate e totul in capul meu.  Si totusi, sanii imi erau tot mai sensibili pe zi ce trece, aveam usoare greturi si aversiune la unele alimente...hmm... 

In data de 20 martie a fost testul cu 2 liniute. A doua asa..mai plapanda...but still! Mama, a fost un moment de neuitat. Voi fi mamica! O bucurie imensa si in acelasi timp o usoara temere daca totul va fi bine. Dar o mare mare bucurie.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi anunt prietenele. Toate stiau ca ne dorim un bebe si s-au bucurat pentru noi. Inca nu stiam cum sa ii spun tatalui. Tin minte ca am mers la cumparaturi si m-a palit o pofta de carne. Cred ca am luat vreo 3-4 cotlete de porc ca stiu ca am ajuns acasa si s-a suparat sotul ca ce-i cu mine de ce am umplut congelatorul cu atata carne. Si eu cu o voce plapanda ii spun..."Poi asa vorbesti tu cu o femeie gravida? M -au apucat poftele..." Stiu ca in acel moment a fost o mica pauza si m-a intrebat "Poi ce esti gravida?" si eu i-am explicat ca mi-a iesit un test pozitiv. Tin minte ca in acel moment m-a imbratisat si mi-a zis ca se bucura si el mult. L-am simtit emotionat si cumva nesigur de ce ne va aduce viitorul.

Si uite asa am aflat ca vom fi parinti,a doua zi mi-am facut 2 teste si deja linia a doua era mai accentuata. Yeey! Doamne ajuta sa mearga totul bine!