-
Astăzi vreau sa va povestesc despre prima mea sarcina. O sarcina dorita atat de mine, cât și de sot. Fericiti la aflarea vestii, am început sa spunem oamenilor din jur încă din prima zi de la aflarea vestii ca sunt insarcinata. Primul control pentru confirmarea sarcina a fost peste 3 săptămâni de la aflarea ca sunt insarcinata. Aveam undeva la 7 saptamani și eram atat de fericita știind ca o sa ii aud prima data bătăile inimii...nu îmi trecea prin cap faptul ca o sa se întâmple altceva decât ceea ce ne doream, având în vedere ca ma simțeam foarte bine. Însă mi-a căzut cerul în cap când dr mi-a spus ca este o sarcina cu ou clar, practic o sarcina fara embrion. Eram atat de socata și nu îmi venea sa cred. Marea mirare a fost ca dr nu imi zice ce am de făcut pe mai departe, a trebuit sa îl întreb eu ce urmeaza și mi-a spus ca trebuie "scos afara raul" prin chiuretaj. Când am auzit de chiuretaj mi s-au înmuiat picioarele și l-am întrebat de pastile. A zis ca pot lua și pastile pt avortul medicamentos,însă nu își fac efectul 100%...am plecat de la acel dr cu gust amar, fără nici o reteta sau îndrumare, doar cu informatia ca trebuie scos "raul". Ulterior am discutat cu niște colege de munca și mi-au spus sa ma duc la urgente, pt a 2a parere. Zis și făcut. Ajunsa acolo, dr rezident a avut o atitudine cu mult diferita fata de dr precedent, spunându-mi destul de calm ce am de făcut; ori astept sa elimine corpul sarcina, ori avort medicamentos, iar ultima varianta chiuretaju. Am mai astepat o saptamana sa vedem daca se produce vreo schimbare, inca nimic. Am luat impreuna decizia sa iau medicame te pt avort si chiar am fost norocoasa in tot acest proces pt ca am eliminat asa cum a trebuit. Nu a fost atat de dureros, nu am făcut hemoragie, doar putin frisone înainte de eliminare. Am început avortul medicamentos pe data de 1 ianuarie, deci revelionul pentru noi nu a existat, nici macar crăciunul caci atunci aflasem de sarcina fara embrion. Insa am trecut cu bine peste aceasta încercare si am decis sa tin legatura cu dr rezistent ce mi-a fost alaturi. Chiar daca mi-a fost teama sa fac copii,gandind ca o sa patesc la fel, acum sunt insarcinata in 28 de saptamani si totul este bine. A fost o incercare din viata noastra, ceea ce m-a facut sa aleg ce spital imi doresc pe viitor dar si ce dr sa am.
Comentarii