luna a -5a si nescapata de raceala

Stiti si voi cum se spune vai, numai sa nu te imbolnavesti in sarcina. Sa nu racesti, sa nu te prinda gripa, sa te ingrijesti, e important pentru bebe, sa ai grija ce mananci ca influenteaza foarte mult imunitatea etc. Care nu e patit? Eu m-am ingrijit extrem de bine, am fugit de toti racitii cat de repede am putut, daca trebuia sa discut cu ei eram la o distanta semnificativa fata de ei. Am mancat cat am putut, am dormit (la capitolul acesta nu ma intrece nimeni, parca. Si acum casc in timp ce scriu si ma gandesc ca tare bine mi-ar prinde o ora de somn) m-am imbracat ca sa nu rabd frig si am sperat ca scap cumva de raceala, gripa sezoniera etc. Ei bine, luna a 5-a deja si de miercuri seara am simtit ca nu e bine cu mine. Cum nu e voie sa iei nici un medicament in sarcina fara acordul medicului am fost cuminte si am baut ceaiuri cu lamaie si miere. Insa joi m-a pus l-a pamant. Nasul infundat care totusi curgea si febra in timpul noptii – nu mai mult de 37.5. Abia vineri am ajuns la medic insa acesta era pe teren iar medicul ginecolog nu lucra in acea zi.

Asa ca, plina de speranta ca poate imi va trece cu leacurile astea babesti ma intorc acasa si a inceput cea mai grea perioada a racelii. Nu eram in stare sa fac nimi. Am dormit foarte mult iar sotul ma igrijea ca pe un copil – cu infuzii pentru sinusuri, nasul nu ma lasa sa respir, cu bai fierbinti la picioare si cu putina mancare, atat cat puteam sa inghit. Gatul ma durea foarte tare si imi doream cu disperare o injectie care sa ma puna pe picioare. Insa am stat in weekend acasa, nu am iesit nicaieri insa ma simteam din ce in ce mai rau  iar febra nu ma lasa in pace. Asta ma ingrijora. Asa ca luni, am ajuns la ginecolog prima data – eram programata defapt la el pentru acea zi – si dupa ce m-a vazut m-a si trimis la urgente. La urgente? Ce sa caut acolo? Doar sunt pe picioare. Da, zice el, esti pe picioare pentru ca esti o luptatoare, altele nu s-ar fi ridicat din pat. Ok, ajung si la urgente -  nu am fost niciodata acolo. Chiar niciodata. Nici nu stiam ce trebuie sa fac. Asa ca am asteptat cuminte la usa, cu speranta ca cineva ma va chema inauntru. Adevarul e ca era imbulzeala multa insa nu erau cazuri extrem de grave. Poate putin mai grav ca mine, cu alte probleme de sanatate nu femei racite insarcinate. Insa lumea intra si iesea ca la targ nimeni nu tinea cont de faptul ca pe usa scria clar Nu intrati fara chemare sau asteptati-va randul! Cred ca am fost singura din toata multimea ceea care, desi eram inca cu febra 37.5 (stiu ca nu e considerata periculoasa insa in cazul meu, pentru bebe, nu vroiam sa se complice lucrurile) am asteptat, cu bun simt sa fiu abordata

La un moment dat iese un asistent si l-am intrebat daca ma poate ajuta. I-am aratat biletul de trimitere si dupa 10 minute am fost chemata inauntru. Acolo erau deja 3 oameni batrani, fiecare pe un pat diferit iar doctorul, un medic simpatic ma intreaba si tu, ce ai patit? Pai,  ii raspund zambind larg eu nu am vrut sa ajung aici insa medicul m-a trimis. Nu am cerut eu sa vin la urgente, pentru ce sa mai ocup si eu timpul?  Si toata lumea se destinde voioasa, ca nu sunt o apucata care vine pe picoarele ei la urgente desi nu are nimic. Totusi, s-au respectat normele de lucru, m-a rugat sa ma intind pe targa si imi ia mainile cautand sa afle care e pulsul. M-a intrebat daca sunt insarcinata, daca e prima sarcina, raspun afirmativ si aud  o sa ai fetita. Cuuuuum? Pai, sa nu va suparati insa de dimineata medicul ginecolog mi-a spus din nou ca va fi baiat. Deci, nu ma crezi? Medicul zambea asa gales, ai sa vezi. Daca e fata, esti datoare cu o bere. Sigur, domnul doctor, va aduc un bax sa se bucure toti insa fara alcool pentru ca sunteti in timpul serviciului. Si uite asa, prima mea experienta la urgenta  a fost una placuta – daca pot sa folosesc termenii acestia – insa nu am scapat de antibiotic testat si permis pentru ca pe langa viroza facusem si o bronsita subacuta. Insa, medicul ginecolog a zis ca asa se va tratat si streptococul vaginal care ma supara. Asa ca, am avut concediu medical timp de o saptamana.

Deci, cine s-a gandit ca nu scap de antibiotic? Eu nu. Aveam sperante la leacuri babesti insa mi s-a spus ca e mai usor sa ma trateze doar pe mine decat sa se imbolnaveasca si bebele din cauza virozei si a bronsitei. Desi bebele misca, eu inca nu il simt, doar cateva gadilari care nu ma deranjeaza. E o minune, bebelusul. Nu imi vine sa cred ca din burtica asta mica o sa fie un bebe in toata puterea care o ma trezeasca din cel mai adanc somn si care o sa fie tare tare scump.