Cand nu mai stii sa te bucuri...de bucurie!

6 August 2018

Era o zi obisnuita, ca oricare alta. Fiind preocupata de musaifiri, nu am fost atenta la unele detalii. Însa dupa fie care mic dejun, prânz sau cina  simteam ca ceva nu mi-a cazut bine sau ca îmi e putin greata sau ca unele alimente preferate erau refuzate. Asa ca dupa 3 zile de comportament repetat am pus lucrurile cap la cap si mi-am dat seama ca un test de sarcina ar deslusi marea taina. Zis si facut. A doua zi m-am pus pe treaba si ma uitam cu înfrigurare sa vad daca ambele liniute se vor înrosi (desi am vazut atâtea teste negative lunile trecute, nu îmi imaginam cum ar putea sa arate). Trec câteva secunde, apare prima liniuta rosie, apoi a doua iar eu astept cu rabdare 5 minute întregi ca nu cumva sa ma însel. Dupa cele 5 minute, tremuram oricum ca un câine la injectie, îl anunt pe sotul meu: De data asta, am dat-o în bara!!!  Reactia lui a fost foarte draguta (cea mai draguta as spune eu) si-a încordat muschii asemeni lui Popeye marinarul si a mai si scos sunetele familiare de Yuhuuuuu!!

Acum, sa încep o alta poveste, un alt context. Cu o saptamâna înainte de ziua cu pricina  merg la doctorita de familie la care sunt doar de jumatate de an. Ea, draguta draguta, de fiecare data când ma vedea  îmi spunea: Faci bebe?  Iar eu raspundeam cu un zâmbet larg: Da, din plastilina, daca se pune.  Raspunsul era unul care sa ma domoleasca: bine, bine, zi, de ce ai venit? Asa ca am primit trimiterea la ginecologie pentru a face o antibiograma. Am o infectie de ani de zile iar ea, dupa alte încercari a zis ca o antibiograma ar fi potrivita (desi mi-a zis asta de jumatate de an, însa eu am neglijat lucurile). Asa ca am ascultat-o am mers la ginecolog, am facut analiza. În ziua cu pricina  trebuia  sa  merg la ginecolog dupa analize. Acesta  nu mi-a recomandat antibiotic dupa ce i-am spus de testul pozitiv. În schimb am facut o ecografie unde am vazut minunea: 5 saptamâni si 2 zile,a cesta a fost verdictul. A doua zi, am fugit la doctorita sa îi duc analizele. Ajung la coada, ea iese si ma vede, se uita la mine cu niste ochi mari de parca ar spune tu ce cauti iar aici?  :)) si ma cheama dupa 15 minute. Intru si tocmai vorbea cu asistenta: off, ca pacientii mei au impresia ca eu sunt si consilier si psiholog si medic de familie. Însa, daca pot sa îi ajut, de ce nu?  Între timp îi pun analizele pe birou si îi dau replica : se pare ca si eu o sa am nevoie de toate serviciile astea! Ea era atenta la hartiile asezate în ordine cronologica. Aistenta, o alta doamna draguta foc, ma masoara cu privirea din cap pâna în picioare si zice zâmbind: ai bebe, ai bee! La care doctorita se uita confuza la mine Nu, nu, nu, nu cred pâna nu vad.  Ei bine, vede ecografia, râde si zice: Felicitari! E bine sa îti zic asa? Ca tu numai dinastea faci, vi cu una si pleci cu alta. Na, esti graviduta!

M-au masurat, cântarit si îmbratisat ca nu îmi mai venea sa plec din cabinet. Eram coplesita de bucurie niciodata nu vei fi pregatita în totalitate pentru un copil, asa ca bucura-te! – intervine psihologul :D Ma bucur, cum sa nu, doar ca sunt extrem de coplesita de atâtea...

Bebe mic, te-am simtit de când aveai 4 saptamâni si câteva zile iar eu simteam ca ceva nu e bine cu mine. Obosesc foarte repede si din orice  (ca un bebelus) iar pofta de mâncare care nu prea e, difera. M-au napadit o gramada de gânduri din dorinta de a avea o familie, nu perfecta dar cea mai frumoasa. Uneori gândurile esecului ma napadesc însa cred cu tarie ca Dumnezeu îmi va îndeplini dorintele. Bebe mic mic mic, cât o boaba de mazare esti iubit si asteptat. Ma uit cu încredere înspre luna Septembrie când îti vom auzi inimioara. Ai venit la timpul potrivit exact când nu ne mai asteptam desi ne doream. Dumnezeu a vazut ca aunl si luna aceasta sunt perfecte ca tu sa apari în familie.