-
Colac peste pupaza, ajunsa in saptamana 8 imbratisez pentru prima data in viata covidul. Si ca sa intelegeti, covid+toxicoza=ceva rau!!! Imi era extrem de rau de la sarcina, vomitam 24/24 absolut tot ce reuseam sa inghit. Covidul a venit sa imi puna capac. Eram epuizata, temperatura, dureri de muschi, frisoane, nu puteam respira in pozitia culcat, reuseam sa dorm noaptea doar in fund. A urmat pierderea mirosului si mentionez ca in tot acest timp nu am luat niciun fel de tratament, subatenta supravghere a doctorului meu. La iesirea din carantina, dupa 3 saptamani, la o plimbare prin mall cu sotul simt ca mi se face rau, un rau cu care nu ma mai intalnisem pana atunci! Simteam ca voi lesina, nu stiam ce simti cand lesini insa parea ca asa se simte. I-am spus sotului ca urmeaza sa lesin, la care el nu a apucat nici sa reactioneze si am cazut. Noroc ca eram cu el si ca m-a prins. Totul a durat cateva secunde, secunde pe care nu mi le amintesc. Stiu doar ca mi s-au infundat atat de tare urechile incat aveam impresia ca sunt sub apa iar in fata ochilor am vazut negru. Mai departe nu-mi amintesc. M-am trezit purtata pe brate de sotul meu si o mamica draguta care vazand scena s-a oferit sa ajute. Incet incet am inceput sa imi revin, totul era neclar pentru mine. Simteam un fel de palpitatii la inima si respiratia imi era greoaie. Doamna s-a oferit sa cheme salvarea insa am spus ca nu este cazul. Stiam care erau factorii. Doamna s-a retras la fetita ei care era asezata la o masa si manca. Nu cred ca a inteles prea multe, asa ca m-am pus pe picioare iar la plecare am trecut pe la ea sa-i multumesc pentru ajutor si sa ii explic ca sunt la inceput de sarcina si ma simt foarte rau, sa nu ramana cu impresia ca luasem ‘ceva’. Ma apropiam de 12 saptamani cu un minus de 5 kilograme si cu toxicoza inca in floare.
Comentarii