ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Cautand pe net un format de jurnal in care sa trec cat mai multe date legate de sarcina (pe care nu l-am gasit, mi-am facut un excel pana la urma) am dat peste acest site, iar ideea unui jurnal de sarcina, ca o poveste, m-a atras din prima.
Sa-ncepem cu Inceputul.
2002, doi tineri, studenti, colegi de grupa, la fel de timizi, de speriati de o relatie serioasa, poate mai mult eu, se cunosc si incep o frumoasa prietenie.
2006 el isi face curaj si-mi declara iubirea printr-un sarut. L-am acceptat atunci dar am renuntat mult prea repede, dupa trei luni. M-am speriat poate, sau nu l-am vazut pe el foarte hotarat.
Dintotdeauna mi-am dorit o relatie serioasa, il asteptam pe Fat - Frumosul meu, singurul. Dintotdeauna am visat la o familie, eu, el si copilasii nostrii, multi copii.
Imi doream un baiat, primul copil sa fie baiat, stiam ca o sa-l cheme Ioan. Eu sunt nascuta de Boboteaza si de asta am ales ca pe viitorul meu copil sa-l cheme ca pe Sfantul Ioan Botezatorul.
Intamplarea face ca si pe el sa-l cheme Ion, iar faptul ca eu imi doream un copil pe care sa-l cheme ca pe el l-a pus pe ganduri. Stiu ca m-a iubit mult inca de la inceput si a sperat mereu, nu a renuntat, iar din 2007 suntem impreuna, pentru totdeauna.
Cand am inceput sa ma gandesc ca vreau sa am un copil?
Relatia noastra a avut multe certuri, din nimicuri, dar si multe impacari.
Am vazut candva filmul “What Dreams May Come” – O iubire fara sfarsit, cu Robin Williams, si mi-a placut ideea ca fiecare sa traiasca in Raiul sau personal, asa cum il viseaza el.
In timpul unei certe, de fapt cam la toate, plangeam mult si eram cuprinsa de toata durerea din lume. Atunci, in pat, plina de lacrimi, ne-am vazut pe noi, in fata unei casute, intr-un leagan, eu tineam in brate baietelul nostru mic, iar el ne tinea pe amandoi in brate. De atunci am stiut ca acela e Raiul meu, fericirea mea, maxima.
Multi ani am fost orientata doar pe nunta. Stiam ca copilasul nostru se va naste dupa casatorie. Primul copil al mamei mele a murit la nastere, asta m-a marcat destul de mult. Stiam ca eu nu as putea trece peste asta si am incercat sa nu fac ceva pentru care sa plateasca el.
Din motive financiare, nunta am facut-o abia in mai 2013. Dar nu am dat “start” la bebe dupa nunta, pentru ca eu nu lucrasem cu carte de munca, nu aveam vechime si nu puteam lua indemnizatia pentru crestere copil. A fost dureros pentru ca ne doream un copil dar in acelasi timp ne protejam, chiar daca cu cea mai nesigura metoda, metoda calendarului. In fiecare luna speram ca sunt insarcinata. Si pana la urma minunea s-a intamplat, chiar in prima luna de incercari.
Comentarii