-
După ce mi-a căzut dopul gelatinos, am mai rezistat 4 săptămâni. Într-o seară, după ce am facut baie băiatului mare,lam tuns ,am facut si eu baie si urma sa ma culc,am simțit o durere foarte mare în burtă. Am crezut ca din cauza extenuarii fizica. Am zis ca daca ma voi baga in pat, se va reduce durerea. Așa a fost însă doar până dimineata. Când m-am trezit durerile au continuat din ce in ce mai tare. Burta se întărea tot mai des și nu puteam sta in picioare . Apoi am mers la toaletă și când m-am sters am văzut un firicel de sânge. Atunci a fost momentul în care am mers la spital. Am luat si bagajul cu mine. Traiam cu speranta ca ma voi intoarce înapoi, pentru-ca lăsam în urmă un copil de nici 2 ani. Cand am ajuns acolo ,prima dată m-a pus la aparatul CTG(aparat de monitorizare a bătăilor cardiatice fetale și a contractiile). Am stat cca o oră, însă dupa evaluare rezultatul nu era unul bun. Era vizibil ca am contractii deci am rămas peste noapte acolo. A doua zi dimineata cand m-am trezit am crezut ca nu mai am dureri, însă la 5 minute acestea au apărut. Fix atunci a intrat si asistenta care m-a întrebat cum sunt și am raspuns ca iar am dureri. Din nou m-a pus la aparat si din nou arată că am contractii. Atunci s-a decis să mi se facă un control pe masă,unde au realizat ca am deja dilatatie 5 . Din cauza ca nu au aparate si incubatoare pentru prematuri au decis să mă trimita la Piatra Neamț pe ambulanță să nasc acolo. Pe ambulanță am devenit depresivă si am început să plâng. Tocmai constatasem ce se întâmplă de fapt. Asistenta a încercat să mă consoleze spunând că o sa fie bine. In final am ajuns la spital si iar au urmat alte teste ei ecografii. Aveam 33 de săptămâni însă după măsurătorile lor aveam 35 ceea ce era gresit. Tot ce au putut face a fost sa-mi puna alta perfuzie cu nospa .
Comentarii