Incarcat in Saptamana 29 - #internare #saptamana 29 #placenta previa
277 vizualizariFiind in concediu de odihna nu sunt o persoana matinala, m-am trezit undeva pe la ora 10 si dupa ce m-am ridicat in picioare, ce speram sa nu se intample, s-a intamplat. Stiam ca am placenta previa, stiam ca se poate intampla oricand, dar m-am speriat destul de tare cand am vazut ca sangerez si nu era doar o pata mica. Am sunat dr si am luat bagajul si sotul si am mers la spital. Tot drumul in masina eram plansa toata, dar incercam sa ma pastrez calma sa nu il agit si pe bebe. Bebe...nici macar nu i-am ales un nume, ii spuneam sotului sa ne gandim repede la ceva. Ma tot gandeam la cat de micut e, la ultimul control stiam ca a trecut de 1kg si am totusi 29 de saptamani, deci nu e cel mai rau caz pentru un prematur, dar speram sa mai stea in burtica.
Era prima data cand mergeam la spital, Cantacuzino din Bucuresti, pana atunci am mers doar in clinica privata la controale si analize si imi era putin frica de cum se vor purta cu mine.
Sotul nu a avut voie sa intre nici macar in curtea spitalului, fiind pandemie, a ramas cu bagajul la poarta si astepta vesti, iar eu cu dosarul am mers la camera de garda. Nu mai sangeram aproape deloc, a fost mai rau acasa, doamna doctor care imi urmarea sarcina nu era de garda, dar m-a anuntat ca vine daca e cazul. M-am mai linistit, nu eram in travaliu, bebe era bine, placenta bine. Doctora de garda si asistentele au fost foarte dragute, ma mangaiau, incercau sa ma calmeze si au avut grija de mine. Si nu, nu am dat spaga pentru ca sunt impotriva gesturilor de genul asta. Am trecut prin toate analizele de rutina si au decis sa ma interneze, sa raman sub monitorizare.
Comentarii