Dragul meu,
Nu ti-am mai scris de ceva vreme. Au fost doua saptamani foarte bune si linistite. Tu cresti mare si frumos, eu cresc si eu la randu-mi, acumuland kilograme. Pana acum am pus 7 kg, in limite normale pentru IMC-ul meu dinainte de sarcina.
Martea asta am facut 24 de saptamani. Inca o piatra de hotar. De la 24 de saptamani, copilasii care se nasc atat de devreme, au sanse sa supravietuiasca. Dar tu, dragul meu, sa nu te grabesti, ne vedem odata cu venirea primaverii, in martie, asa cum am stabilit.
Ador sa te simt in burtica. Tati chiar ma intreba daca nu e ciudat sa simt ceva miscand pe sub piele si cum de pot dormi cu tine forfotind in burtica. Pentru mine, forfoteala si finutele tale lovituri sunt mana cereasca, asigurarea ca tu esti acolo si ca esti bine. De-ar fi dupa mine, mi-ar placea sa te simt mereu. De la 19 saptamani de cand mi-ai dat primul semn, spre linistea mea, ai avut doar o singura zi mai letargica. In rest, te simt as putea zice, constant. La 2-3 ore tu imi dai un semn, sau mai multe. Seara avem rutina, eu ma intind si tu ma saluti si eu te mangai. Recent am observat ca iti place sa stau pe stanga, tu fiind cuibarit in partea dreapta, acolo unde e insertia cordonului in placenta. Asa stateai si acum doua saptamani la morfologia fetala.
Intre timp, tati ti-a montat patutul in viitoarea ta camera. Acum mi se pare ca ne-am cam grabit cu montarea lui, dar eram nerabdatoare sa il vad. Ma uit la el in fiecare dimineata si imi imaginez cum din martie vei dormi tu in el. Zambesc, timid, in sinea-mi, inca avand un pic inima stransa ca nu cumva sa se intample ceva rau. Nu vreau sa te intristez si nici sa mentionez aici detalii, dar o mamica din grupul de mamici de martie si-a pierdut amandoi puiutii de curand. Nici nu imi pot imagina durerea ei, puiule. Ii doresc multa putere sa isi revina fizic si psihic si in curand sa poata deveni mamica, astfel incat un pic mic si drag sa ii aline si ei durerea.
Urmatorul ecograf il avem in 18 decembrie, cand vom avea 26 de saptamani deja. Incerc sa imi imaginez cum vei fi si daca vei depasi 1 kilogram. Tot atunci vom aborda tema nasterii: natural sau cezariana. Voi avea nevoie de aprobarea unui ortoped pentru nasterea naturala. Sunt curioasa ce va zice si ginecologul totusi, aparent in Romania se recomanda foarte usor cezariana cand nu exista motive, darmite cand exista cateva...
Intre timp, eu trebuie sa am grija sa cresc hemoglobina de la 9.7 cat era la 22 de saptamani la minim 10.7 pana in saptamana 26, perferabil peste 11. Tot nu am atinge limita minima admisa, dar nu am fi asa de "off chart" ca acum.
Tot ca tema pentru acasa avem si de mers la un cardiolog, pentru ca mami are tahicardie in repaos 95-110 si 120-130 la efort mic, de genul urcat scari, sau digerat pranz. Nimic ingrijorator insa, nu am simptome si nu ma simt rau.
Diseara vine Mos Nicolae, pui drag, tie iti doresc sa iti aduca sanatate si vreo inca 3 luni la mami in burtica!
Te pupic dulce, dulce, dulce!
Comentarii