ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Jurnal de sarcina - #nastere moarte aniversare
931 vizualizariDimineata aceasta a inceput cu o veste proasta pentru noi: a murit fratele bunicii mele. Ne asteptam la asta, era incercat de 3 boli grele, dar parca inca speram sa o mai duca putin. Eu stau departe de ei, la500 km, m-am mutat aici pentru sot, el fiind de aici.
Aveam de gand sa merg sa ii vad pe 2 octombrie. N-am mai apucat sa il vad si nici la telefon nu am mai apucat sa vorbesc cu el pentu ca dormea ultima data cand a sunat.
Acum stau cu sufletul indoit, as vrea sa merg sa ii fiu alaturi bunicii mele care acum e singura cu toate cele pentru inmormantare, maica-mea o sa ajunga si ea acolo, dar nu poate sta multe zile. Dar mi-e teama, mi-e teama sa vad jalea, durerea, mi-e teama ca fac rau puiului care creste in mine. Nu stiu daca as rezista sa o vad pe mamaia sfasiata de durere. Ea m-a crescut pana la 17 ani, am dormit seara de seara cu ea in pat. Sau mai bine zis, de rezistat as putea rezista, dar nu stiu cum se va reflecta asta asupra puiului, mai ales ca eu sunt genul care nu se exteriorizeaza.
Acum mi-e teama ca durerea o va rapune si se va duce si ea rapid, mai ales ca ea e si mai varsta, fiind cea mai mare dintre frati.
Voi merge cum stabilisem, pe 2oct si sper sa poata veni cu mine la noi, pt ca dupa inmormantare, cand o sa plece si mama de acolo, chiar va ramane singura, singura.
Ma gandeam la ciclul asta al vietii: o viata a luat nastere in mine, o viata se stinge si diseara sunt invitata la aniversarea nasterii nasei noastre. Uff, viata asta :(
Comentarii