-
Așteptarea e lunga. Cele 9 luni de purtare în pantece pare o eternitate atunci cand iti doresti cu toata fiinta ta sa vezi copilul, cu cine seamana, ce e , ce culoare au ochii sau cat de rotofei e.
Cele 9 luni ale minunii mele au trecut destul de greu cu episoade mari de voma si cu 3 luni doar de covrigi. Orice manacam vomitam. Cunosc toate soiurile de covrigi existente in magazine. Sotul meu a avut grija sa le cumpere pe toate din cauza mofturilor mele. :)
Acum la vederea covrigilor stomacul meu a ramas putin reticent.
Imi amintesc ca la un moment dat singur fel pe care il mai puteam manca erau ardeii umpluti. Si imediat dupa ce m-am laudat ca pot manca, am vomitat ardeii ce.i mancasem. Insa de fiecare daca ma gandeam ca se poate si mai rau. Gandul ca pot sa.mi strang minunea in brate ma intarea si mergeam mai departe.
Ultimele luni au fost mai bine la capitolul mancare. Dar greutatea burtii se simtea din ce in ce mai mult. Astfel vozitele si plimarile lungi au inceput sa se rareasca. Oboseam chiar si cand faceam doar o simpla mancare.
Vedeam cum creste burtica iar bucuria era din ce in ce mai mare. O mangaian in fiecare zi si.i vorbeam pruncului spunându-i ca.l astept si ca.l iubesc. Astfel am inceput sa vorbesc cu puiul meu cele mai tainice cuvinte.
Comentarii