-
Imi amintesc si acum momentul in care am aflat ca port in pantec minunea vietii noastre.
Era in jurul datei de 20 octombrie cand de cateva zile ma incerca o voma diferita de cele intalnita pana la acel moment
Ne casatorisem in vara si eram atat de nerabdatori ca sa devenim parinti.
Am tinut cu sfintenie ca atat eu cat si sotul meu sa fim curati inaintea lui Dumnezeu hotarand sa nu e incpem viata sexuala decat numai dupa mare Taina a Cununiei.
Voma pe care o aveam nu era ca celelalte astfel incat am hotarat sa merg impreuna cu sotul meu la farmacie(caci mi-era rusine sa merg singura) sa iau un test de sarcina. Ajunsa acolo, in fata farmaciei, ochii mi s-au atintit pe verigheta de la mana am ridicat fruntea sus, apoi mi-am facut curaj si am intrat singura cerandu-i farmacistei un test cat mai bun. Imi amintesc ca nici nu stiam cum se foloseste si am citat de 3 ori instructiunile.
Cand l-am facut , cele doua liniute au aparut instant caci aveam de la 5 saptamani.
Ducandu-il sotului ochii lui s-au umput de o iubire paterna iar inima mea tremura de emotie si teama. O multitudine de ganduri si intrebari au rasrit in inima mea.
Binecuvmtarea de la Dumnezeu ni se parea atat de mare.
Din prim secunda de la facerea testului am sintit ca e fetita, desi toti membrii, efectiv toti membrii familiei im spuneau ca va fi baiat. Insa eu parca auzeam in inima mea: ,,Nu mami, sunt fetita, stai linistita". Si asa a fost.
Imi imaginam momentele cand o sa ne plimbam de mana, pe alea unui drum prin de copaci amandoua in rochii lungi, si asta mi-a dat nadejde.
Iata-ma acum plimbandu-ma cu fetita mea de mână, spunandu-mi ca toata truda a meritat.
Scriu asta, astazi 20 august 2022, cand minunea noastra are 1 an si doua luni, ea fiind racita si avand febra. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentri bunătatea Sa, de a-mi trimite cel mai frumos prunc din toata lumea.
Comentarii