ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Bebelusul nostru se afla deja în cea de a 31 saptamâna si ne dam seama cât de usor ne-a fost pâna acum si cât suntem de norocosi. Spun tatic norocos pentru ca pâna în acest moment nu a îndurat zile si nopti de nesomn ori momente de schimbari bruste si dese de temperament datorate hormonilor. Eu sunt la fel de norocoasa pentru faptul ca nu am avut greturi, probleme cu mirosurile, stari de anxietate ori pofte. Sunt si mai norocoasa ca am alaturi un om extraordinar care se bucura si asteapta în fiecare zi venirea strumfului pe lume. Mai trebuie laudati si taticii din când în când pentru ca sarcina, cel putin în cazul nostru, este dusa 9 luni de catre amândoi, în mod egal :).
Micutul nostru pare sa se dezvolte ca la carte, în dimensiunile si limitele normale, iar spre bucuria noastra este extrem de activ si ne înveseleste zilele deja. Am observat cum începem sa ne atasam tot mai mult si cum de la „hey, vorbim cu o burta” am ajuns sa comunicam, din perspectiva noastra, cu „copilul nostru”. În urmatorul mesaj voi vrea sa descriu mai mult cum am ajuns de la o stare rece si neutra fata de burta-copil, la a ne topi efectiv atunci când ne gândim la el si la ce lucruri superbe vom face împreuna, ca familie.
Deja facem mici pregatiri, însa ne e teama sa facem pasi mari în directia asta. Pâna când nu ne tinem copilul în brate avem noi o teama ca nu ar fi indicat sa aducem multe lucruri în casa. Strictul necesar precum hainutele cu care vine de la spital, patutul, pe care îl primim din partea familiei (va ajunge la noi abia în iulie) si înca câteva lucruri marunte de stricta necesitate în primele zile, sunt mai mult decât suficiente.
Desigur nu e totul chiar atât de roz si superb, sarcina e o povara uneori. Tocmai acum când nu pot as vrea sa merg mai des la alergat, cu bicicleta în plimbari kilometrice, cu rolele, sa ma reapuc de Tae-bo si Yoga, acum îmi plac si fustele scurte pe care în mod normal nu le-as purta niciodata,sa ma distrez în cele mai dezmatate cluburi si petreceri, sa merg în excursii exotice...si câte si mai câte. Dar pâna acum timpul a tinut cu noi, nici nu ne-am dat seama când au trecut 7 luni, asa ca, sa speram ca ultimele câteva saptamâni vor trece la fel de repede si fara griji prea mari.
Feeling ZEN!!!
Comentarii