-
18 aprilie, o zi magică pentru amândoi. Era o dimineață de luni, aveam o zi liberă de la muncă și soțul se pregătea pentru a pleca de acasă. El s-a dus să facă cafeaua pentru a sta un moment amândoi, în timp ce eu mă dezmeticeam. Mă trezisem cu o stare de rău, dar am dat vina pe ce am mâncat sau băut cu o seară înainte. Nu voiam să îmi fac iar speranțe pentru că de o lună am decis să ne relaxăm și să nu mai forțăm momentul în care o să apară bebelușul. Renunțasem la testele de ovulație, ba chiar le-am aruncat pentru a nu mai fi tentată să le fac. Ceva în mine simțea că minunea mea este acolo și crește, pur și simplu am simțit. Mi-am amintit că mai aveam un test de sarcină uitat pe undeva așa că am fugit până la baie și m-am închis acolo în timp ce soțul era în bucătărie. Au fost cele mai lungi minute..vedeam cum se colorează testul și nu îmi venea să cred. Țopăiam prin baie plină de emoție, îmi venea să țip cât pot de tare că o să fiu mămică! Mi-am dorit să îi fac o surpriză soțului când urma să aflu, dar sacul de sentimente nu m-a lăsat. Am trântit ușa de la baie, am fugit până la el și am început să gesticulez în toate direcțiile în fața lui pentru că nu îmi găseam cuvintele. Săracul de el nici nu știa ce l-a lovit, mai ales că am făcut un test de sarcină care semăna foarte bine cu cel de ovulație (pentru câteva secunde a crezut că am alte planuri pentru dimineță 😂). Când și-a dat seama a fost foarte fericit. După ce am stat îmbrățișați câteva minute în care am conștientizat ce se întâmplă, ne-am continuat dimineața uitându-ne la testul cu două liniuțe care ne anunța că o să fim părinți.
Comentarii