Bloguri

Jurnal de sarcina

Despre ziua cea mare, nasterea

  • Din pacate nu prea am stat foarte bine cu timpul si de la saptamana 28 nu am mai scris nimic in jurnal. Au aparut multe schimbari in viata mea si a trebuit sa "ma ocup putin de mine si de sufletul meu " . Whatever... Sarcina a decurs minunat pana la final, nu am avut nici un fel de problema, burtica crestea din ce in ce mai mult si eram tot mai nerabdatoare sa-l cunosc pe bebe. Umblam precum un pinguin :)))) si nu puteam sa ma aplec nici macar sa imi iau pantalonii pe mine daramite sa ma mai incal?. Oricum, a fost frumos. Data probabila a nasterii se apropia (22 iunie) , emotiile cresteau din ce in ce mai mult ,imi doream foarte tare sa nasc natural iar cu cat se apropia termenul cu atat emotiile erau din ce in ce mai mari. Bebele meu nu dadea nici un semn cum ca ar vrea sa vina pe lume, a venit si ziua de 22 Iunie iar eu nu aveam nici un simptom, semn, nimic. E clar ca acea data e doar orientativa si nu e neaparat obligatoriu sa nasti atunci, dar eu ma asteptam ca macar sa am vreun semn ceva , dar eu eram bine mersi acasa fara sa simt ceva diferit fata de restul zilelor. Faceam foarte multa plimbare si miscare in ideea ca il voi stimula pe bebe si se hotaraste sa vina pe lume pentru ca eu nu mai rezistam, abia ma miscam, temperatura de afara era insuportabila, noptile nu mai dormeam , burtica imi era grea, ma apasa foarte tare jos, ma durea spatele, picioarele imi erau atat de umflate incat de la marimea 35 la pantofi a trebuit sa iau 37 ca sa-mi fie comod si cate si mai cate. In 23 Iunie am hotarat sa merg la ?ara, aer curat, miscare, liniste, etc. Probabil miscarea si aerul curat din 23 i-au priit lui bebe ca in 24 Iunie la ora 6 dimineata mi s-au rupt membranele. Aproape la ora 7 am ajuns la spital. Evident ca birocratia ne omoara si pana mi s-au facut actele pt internare a mai trecut aproape o ora. La primul control facut de moasa mi s-a spus ca nu sunt dilatata absolut deloc , durerile erau suportabile si le aveam din 10 in 10 minute. Dupa ce mi s-a facut clisma am avut dureri mai puternice si erau din 5 in 5 minute, le suportam, ma gandeam ca fiecare durere ma duce mai aproape de momentul in care am sa-l ?in pe bebe in bra?e. Fiecare control era tot mai dezamagitor :( nu ma dilatam deloc iar pe langa asta bebe nu era pozitionat cu capul "pe canal "(cum zicea dr.), ci era intr-o parte (asta mi-a zis si la ultimul ecograf dar am sperat pana in ultima clipa ca bebe se va aseza cum si unde trebuie ) nu am avut noroc. Intr-un final ,impreuna cu doctorul am luat decizia de a face cezariana. Puteam sa incerc natural dar sansele de a ajunge la cezariana erau de 80% si atunci am hotarat sa o facem direct. Pierdusem deja si lichidul si riscurile se adunau, asa ca mi-am luat inima in dinti si am zis "asta e, poate asa vrea Dumnezeu si asa vrea puiul meu sa vina pe lume " . Am ajuns in sala de operatii unde m-au cuprins toate emotiile, frica, groaza, panica, pe toate le-am avut. Mi s-a facut rahianestezia si a inceput calvarul pentru mine, zic calvar pentru ca nu i-am dat nimic anestezistului si aici ma refer la acea mita cu care s-au obisnuit majoritatea cadrelor medicale si din aceasta cauza a vorbit aiurea si m-a facut sa cred ca nu prea e sigur pe el daca imi da corect injectia in coloana. Evident ca m-am panicat si mi s-a facut rau pe masa de operatii, gandindu-ma ca voi ramane invalida pentru ca anestezistul nu mi-a administrat bine anestezia. Am primit pu?in oxigen si mi-am mai revenit putin, auzisem cum m-au taiat, da, se aude exact cum ai taia o hartie :o, apoi imediat mi-a spus asistenta de la capul meu ca urmeaza sa-l scoata pe bebe si voi simti acest lucru. Da, intr-adevar am simtit cand l-a impins doctorul din partea de sus si cand l-a scos, dar totul a fost suportabil datorita faptului ca eram amor?ita. La 11:40 a venit pe lume puiul meu care a avut 3050 kg si 48 cm. Cand l-am vazut am uitat de toate, eram asa fericita ca puiul meu e bine. Am fost dusa in salonul unde am asteptat sa treaca efectul anesteziei dupa care m-au transferat pe sectia maternitate. Ei bine, de aici a inceput noua mea viata de mamica. In prima faza mi-a fost adus copilul sa-l mai vad si sa incerc sa-l pun la san apoi din a doua zi mi l-au lasat la mine si mi-am intrat serios in rolul de proaspata mamica. Desii imi era foarte greu sa ma ridic din pat si sa ma ocup de bebe pentru ca ma durea ingrozitor operatia, mi-am luat inima in dinti si am zis ca pentru puiul meu trec si prin foc. Bun venit puiule, eu sunt ingerul tau pazitor si voi fi langa tine mereu. Te iubeste mama! :*

Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Despre ziua cea mare, nasterea

    Din pacate nu prea am stat foarte bine cu timpul si de la saptamana 28 nu am mai scris nimic in jurnal. Au aparut multe schimbari in viata mea si a trebuit sa "ma ocup putin de mine si de sufletul m...
  • Dureri de burta

    28 de saptamani in care nu am stiut ce inseamna durerea si simptomele de sarcina. Probabil era prea frumos ca sa merg asa pana la capat si bebe s-a gandit ca ar fii timpul sa-mi dea cateva emotii, de ...
  • Cumparaturi pentru bebe

    Cu pasi marunti dar repezi ne indreptam spre frumoasele clipe, momente, trairi numite nastere, cunoasterea bebelusului si ?inerea lui la piept. Asa ca, pentru aceste minunate momente trebuie sa ne pr...
  • Geanta bebelusului si oi?a Plusica

    Azi am primit geanta bebelusului. M-am bucurat atat de tare de ea mai ceva ca un copil de o jucarie noua :)) Sunt foarte incantata de tot ceea ce con?ine mai pu?in de doua produse care din pacate sunt...
  • 25 saptamani de sarcina

    Cu pasi marunti dar repezi am ajuns la 25 saptamani si 2 zile de sarcina. Parca mai ieri stateam cu testul in mana... :) Important e ca pana acum totul a decurs asa cum trebuie si asa cum mi-am dori...

Din aceeasi categorie...

  • Natural sau cezariana?

    Cred ca fiecare femeie insarcinata primeste intrebarea"cum vei naste". De cele mai multe ori insa, modalitatea prin carr vei naste nu poate fi aleasa. Am doua nasteri, una natural si una cezariana. Am...
  • Cât durează nașterea prin cezariană?

    La ultima discutie cu doctorul, in saptamana 24, mi-a spus ca pare ca ne indreptat catre o nastere prin cezariana din cauza unui risc aparut. Si am inceput sa ma documentez. Cât durează nașterea prin ...
  • Nasterile anterioare

    Buna, fetelor! Am zis sa va impartasesc povestile nasterilor mele anterioare. Am avut 2 nasteri, prima in septembrie 2013 si a doua in februarie 2017, ambele cezariene.    La prima sarcina...
  • Sarcina frumoasa.

    Buna dimineata! Astazi vreau sa vorbesc despre frumusetea sarcinii :D . Corpurile noastre sunt intr-o continua schimbare, fiind o persoana mai slaba, am vazut multe schimbari in acest proces, dar vre...
  • Poveste prima nastere

    Buna! Pentru ca am putin timp liber, cat il culc pe baietel, am zis sa va povestesc cum a decurs prima mea nastere si cum am ajuns sa nasc de la privat la stat. Sa incep cu inceputul. In jurul saptama...
  • Travaliul

    Travaliul a fost unul lung si obositor, multe ore nedormite, si s-a sfarsit cu o nastere naturala a unei bebeline de 3965 grame. A fost usor? Deloc. A fost lung? Da. A fost dureros? Da. L-as mai i...
  • Nasterea bebelusei

    Astazi se implinesc 2 saptamani de cand am nascut si pentru ca ma simt mai bine, copiii dorm, am decis sa imi expun povestea nasterii. Nasterea prin cezariana a fost programata pe 16 martie in eventu...
  • Legarea trompelor

    Inca nu este despre nastere, dar este aproape de nastere. La discutia cu doctora despre nastere, fiind cezariana, mi-a propus sa imi lege si trompele. Sunt la al 2-lea copil si sunt convinsa ca nu o s...
  • Magica intalnire

    Ora 9.35 se aude glasul ragusit al lui Filil, 3260 gr si 56 cm.Lungut spunea medicul,dupa o prima evaluare mi-a fost adus de catre o doamna minunata (ii voi fi recunoascatoare pe veci) pentru ca sa ma...
  • Bine ai venit, Sofia!

    Bine ai venit, Sofia! In sfarsit, te-am cunoscut! Era ora 12:30 si atunci a fost momentul in care ti-am vazut prima data ochisorii, parul des si buzele micute. Dupa ce am nasc...