Sunt mamica!

Sunt mamica! In sfarsit pot sa rostesc aceste cuvinte cu zambetul pe buze si cu inima plina de emotii!

Nu cu mult timp in urma va povesteam ca voi naste la Clinca Sanovil din Bistrita, ei bine, acum revin sa va spun ca am nascut la Sanovil pe data de 22 Septembrie 2014, la ora 8:30 :)

In urma unui consult urma sa imi fac programarea la clinica intr-o Joi, insa constienta ca bebe s-ar putea sa vina mai repede. Si asa a si fost!

Mi s-a rupt apa!

Duminica seara m-am bagat in pat ceva mai devreme, insa fara nici o suspiciune, durere sau alte simptome. In miez de noapte, pe la 2:20 ma ridic sa merg la baie, insa inainte de a ajunge inapoi in pat am realizat ca tocmai mi se rupsese apa! Aveam 38 de saptamani si 3 zile. Imediat l-am trezit pe tati si i-am spus ca ar trebui sa ne pregatim de drum, fiindca bebe vrea sa vina.

In urmatoarele 10 minute nu am avut decat simple dureri de spate. Insa urcandu-ne in masina durerile au inceput sa creasca in intensitate iar contractiile erau tot mai dese. La nici jumatatea drumului spre clinica erau din 3 in 3 minute, ba chiar si din 2 in 2 minute, insa variau in intensitate - unele erau mai slabute iar altele ma faceau sa imi doresc sa apas pe acceleratie in locul lui tati si sa ajungem mai repede la destinatie.

Contractii si dilatatie rapida

Ajunsi intr-un final la clinica, la ora 5:00 dimineata, contractiile au pus stapanire pe corpul meu si imi era aproape imposibil sa ma misc. L-am gasit de garda pe dl. dr. Boca care dupa o consultatie m-a informat ca am deja dilatatie 4 si bebe e bine. Dupa ce mi-am pus bagajele in camera unde urma sa fiu cazata, am ajuns in sala de nasteri lasandu-l pe tati hoinarind pe holuri in plin stres :)

Fiindca totul a decurs bine in timpul sarcinii am ales sa nasc natural, cu anestezie peridurala. Pe la 6:30-7:00 cu aproximatie, mi-au facut si anestezia, apoi am reusit sa ma relaxez intr-un final, sa-mi trag sufletul si sa ma bucur de ultimele minute alaturi de burtica mea :) Una din marile mele temeri era aceasta anestezie, dar spre marea mea surprindere nici nu am simtit cand mi-au facut-o. Pe la 8:00 contractiile au devenit mai puternice, am inceput sa le simt chiar si cu peridurala, dar asta pentru a ma ajuta sa imping la momentul potrivit. Sub indrumarile dl. dr. Muresan, a dr. Boca, dr Irimia si a unei asistente foarte dragute ce a stat alaturi de mine si m-a incurajat continuu am nascut un baietel de 2850g la ora 8:30. Lacrimile m-au napadit instant si aveam impresia ca traiesc un vis, era atat de greu de realizat ca acea mica minune este a mea, parte din mine si din sufeltul meu...

Prima atingere

Imediat dupa ce am nascut si i-au taiat cordonul ombilical mi-au pus baietelul pe burtica si am putut sa-l ating si sa il vad pentru prima, apoi l-au luat sa il curete putin, l-au infasat si mi l-au dat inca putin in brate sa ii pot vedea ochisorii si sa il sarut. O piele mai fina si un sentiment mai presus de acesta nu cred ca poate trai cineva...

A urmat o jumatate de ora in care mi s-au facut suturile necesare, dupa care l-au chemat si pe tati sa ma vada. Nu cred ca are rost sa mai spun cat de emotionat a fost si fericit ca si-a vazut baietelul sanatos.

Au urmat 2 ore in care am stat linistita, dupa care am fost mutata in camera. Timpul scurs pana sa-mi vad iar puiul a trecut greu, insa dupa ce mi l-au adus am fost cea mai fericita mamica din lume. Am invatat cum sa il alaptez, cum sa ii schimb scutecelul, si asta fiindca mereu a fost cineva care sa ma ajute si sa imi raspunda la orice intrebare stupida pe care as fi avut-o in miez de noapte.

Ce mi-a placut cel mai mult insa, a fost faptul ca bebelusul a stat in camera cu mine aproape tot timpul. Singurul moment in care a lipsit a fost dimineata timp de 2-3 ore maxim, timp in care era baita si vizita medicala. Am scapat si de icter - bebe a stat la fototerapie 1 zi, o noapte si inca jumatate de zi, timp in care eu patrulam pe holuri sa ii duc sticluta de lapte muls, dar a meritat fiindca luase in greutate 90g de pe o zi pe alta.

Acum suntem acasa

Acum suntem acasa si ne-am obisnuit unul cu altul, invatam mereu ceva nou si ne bucuram de fiecare clipa alaturi de puiul nostru, care pe zi ce trece este tot mai maricel si mai activ.

Si fiindca v-am povestit cum a fost nasterea mea la Clinica Sanovil, urmatoarele informatii v-ar putea fi de folos daca alegeti sa nasteti tot acolo - si v-o recomand cu draga inima! Urmeaza inca o vizita peste cateva saptamani la Dr. Monica Pop si dl dr. Muresan sa ne confirme ca totul e ok si suntem sanatosi :)