-
35 de saptamani, un telefon care nu il doresc sa il primeasca nimeni cu vestea ca mama a murit inte-un accident foarte tragic.
O durere care nu mi-o puteam imaginam si cu gandul la cum o sa pot sa fac fata la astfel de emotii mai ales in starea mea, sa nu ajung sa nasc prematur.
Am o prietena care tot la 35 de saptamani de sarcina si-a pierdut fratele tanar intr-un accident si de la soc a intrat in travaliu. Bebe a stat la incubator 3 saptamani si ea in spital , nu a fost o situatie buna delic. Dumnezeu i-a protejat si acum sunt si mami si bebe bine.
Acum cand va povestec, au trecut deja 40 de zile si eu parca sunt bune, dar sufletul meu nu o sa fie niciodata bine.
Mama a fost o femei care si pt mine si pt fratele meu a mers pana la capatul lumii sa ne ajute pe noi, pe noi cu copiii, a trait pt noi si ma bucur ca a stiu ca o sa am si un baietel si era asa de fericita si abia astepta sa vina sa ma ajute.
Greu cel mai mare o sa vina acum odata cu bebe, eu o sa fiu singura , cu inca o fetita de 4 ani si nu o sa am nici un fel de ajutor, nu stiu cum o sa fie in aceste luni de urmeaza dar stiu ca de undeva de sus cu siguranta ea o sa imi dea puterea necesara.
Este crunta durerea pe care o simt dar,Dumnezeu cumva mi-a dat puterea sa merg mai departe si sa pot sa duc aceasta durere pe umeri si mereu sa port in suflet o iubire imensa pentru draga mea mama.
Comentarii