-
Pe 10/09 am făcut botezul lui Tudor, neintenționat sa pice in ziua când face 2 lunite, dar foarte drăguț. Am fost doar noi si nașii, am vrut ceva privat fără agitația unei petreceri de după si stresul aferent.
Părinții mei sunt despărțiți si cu timpul am înțeles ca petrecerile in familie nu își au locul. Am ales sa facem doar noi patru, același lucru pe care l-am făcut si la căsătoria noastră, doar noi si martorii( viitorii nași).
A fost perfect așa, îmi amintesc fiecare detaliu si poate si mai mult decât mi-as fi amintit dacă era o nunta mare cu multă agitație.
Problema este ca nu poți invita la un eveniment persoanele doar din partea soțului sau invers, cu atât mai mult va exista supărare, deci cel mai bine este singur.
Bebe la botez a fost foarte cuminte, a plans doar de foame si săraca nasica nu știa cum sa îl țină si in brațe, sa ii dea si de papa, dar l-am calmat imediat cand am putut interveni. Surprinzător nu a plans cand a fost botezat, rugasem preotul sa nu îl bage cu capul in apa( m-au traumatizat știrile cu incidentele legate de botez), iar el a fost foarte receptiv si doar i-a dat cu putina apa pe cap.
A fost un moment foarte frumos si extrem de liniștitor fiind doar noi.
Luni ne-am întâlnit si pentru baita lui bebe, a fost la fel de frumos tot momentul si sa vezi doi oameni cum se bucura de copilașul tău.
Noi ne cunoaștem cu nașii de mulți ani, nasul a fost coleg cu soțul încă din clasa I, iar nasa din liceu( toți patru am fost colegi de clasa).
Ma bucur ca am rămas prieteni atâția ani si avem amintiri superbe împreuna, sunt sigura ca bebe se va înțelege foarte bine cu ei si știu ca vom rămâne prieteni mereu.
Comentarii