Inceputul aventurii vietii noastre

Calatoria noastra în aceasta aventura a început la scurt timp dupa casatorie, mai exact la 3 luni dupa ce ne-am unit destinele în fata lui Dumnezeu, primind astfel cel mai frumos cadou de la viata: bunecuvântarea de a aduce pe lume un copilas al nostru.

Desi ne doream foarte mult un copilas si lucram la asta chiar dinainte sa ne casatorim, vestea ca bebe este deja în burtica mea a trezit în mine un tumult de sentimente, trecând în câteva momente de la fericire absoluta la frica pura din cauza tuturor gândurilor si grijlor care mi-au napadit mintea dintr-odata si invers, si nesiguranta la constientizarea responsabilitatilor pe care va trebui sa ni le asumam deacum înainte.

Bineînteles, prima emotie de bucurie dupa aflarea vestii a venit însotita de un siroi de lacrimi care ne-a napadit atât pe mine cât si pe sotul meu si care pe mine m-a încercat înca multe zile la rând, iar de aici încolo a început marea asteptare a minunii noastre.

Prima persoana care a aflat vestea despre noua viata care se forma în burtica mea, chiar la câteva minute dupa ce aflasem noi, a fost bunica minunii – mama mea. Desi hotarâsem sa mai asteptam înainte sa anuntam familia, ei nu am putut sa îi ascundem acest mic secret deoarece ea îsi dorea un nepot/o nepoata dinainte sa ne dorim noi un copil si astfel am decis ca ea este prima care merita sa stie. Asa cum ne-a marturisit ulterior, vestea pe care i-am dat-o a bulversat-o initial deoarece ea nu mai credea ca se va întâmpla prea curând acest lucru, mai ales dupa nenumaratele discutii pe care le-am purtat amândoua pe tema unei sarcini, discutii în urma carora ea era convinsa ca nu ne dorim prea curând un bebe. Astfel, în câteva zile de la aflarea vestii despre faptul ca urmeaza sa devina bunica, dupa ce s-a obisnuit cu ideea, i-am surprins emotiile însotite de lacrimi de fericire, în nenumarate rânduri. Restul familiei a aflat vestea în decursul urmatoarelor trei luni, începând cu cei mai apropiati membri ai familiei.

Chiar daca eu am simtit ca urmeaza sa devin mamica din prima zi în care menstruatia mi-a întârziat, testul de sarcina l-am facut  dupa 6 zile, iar prima ecografie am facut-o la 6 saptamâni de sarcina. Sentimentele si emotiile care m-au încercat în momentul în care am auzit primele batai ale micii inimioare din burtica mea, vor putea fi comparate numai cu cele care vor însoti prima întâlnire cu mica mea minune deoarece, nimic nu valoreaza mai mult ca ziua aceea, dar pâna atunci, îmi vor colora amintirile pe perioada sarcinii si ulterior le vor completa pe cele legate de prima întâlnire cu bebe, care va fi peste aproximativ 2 luni jumatate.