-
Bună, tuturor!
Continui aici povestea noastră și a germenilor noștri. Totul decurgea bine, nu anunțasem pe nimeni, ne bucuram doar eu și încă, iubitul meu, pe vremea aceea.
Trebuia să mergem din nou la control pentru a ne vedea bebelușul. Eram convinși că vom avea o fetiță, așa simțeam amândoi și vorbeam cu bebe din burtică, cu Jessi. O întâmplare amuzantă a fost când soțul a înscris mașina de serviciu și a primit că număr la mașină ( nu preferențial) SJC. Slăv Jessica Cristian( așa plănuiam să numim bebelușul, dacă era fată Jessica, dacă era băiat Cristian).
Într- o zi de martie, înainte de Bunavestire am sunat pentru a mă programa. Doctorul care am decis să îmi urmărească sarcina nu avea loc liber până peste 2 săptămâni. Peste câteva momente a sunat înapoi asistenta să îmi spună că s- a eliberat un loc pe diseară și să mă întrebe dacă pot să merg. Știam că soțul e plecat din oraș, dar îmi doream așa de tare să văd dacă bebelușul e bine încât am rezervat locul.
Soțul a fost puțin deranjat, dar am stabilit că e cel mai bine să vedem cât de repede că totul e în regulă.
La doctor au apărut pe ecograf două punctulețe în loc de unul. Ginecologul m- a întrebat ce văd, dar nu știam ce să răspund. Apoi, el a confirmat că nu mai e un bebeluș, sunt doi. Nu am avut nicio reacție pe moment. Gândeam in gol, eram speriată, emoționată și mă simțeam binecuvântată fiindcă, de mică îmi doream gemeni. După ce am ieșit, i- am trimis tăticului o poză cu patru picioare de bebe( nu a înțeles mai nimic), l- am sunat, l- am rugat să se așeze ( el s- a panicat că s- a întâmplat ceva) și i- am dat vestea.
Nu mai e unul, sunt doi. Această bucurie ne- a urmărit în următoarea perioadă. Nu mai e unul, sunt doi.
Comentarii