M-am gandit sa le povestim burticilor modul in care am planificat sa avem un puiut si cum am
aflat de tine.
In vara anului trecut mami a avut sentimentul existentei unei sarcini, desi luam anticonceptionale, sau mai bine zis dorinta de a exista. Am comunicat taticului despre sentimentul care mi-a cuprins trupul si el a fost incantat dar totodata speriat de necunoscut. Astfel a spus ca poate ar fi bine sa mai asteptam sa mai acumulam experienta de viata. Eu mi-am mentinut pozitia si am spus ca sa ma anunte cand se simte pregatit. Intre timp am fost chemati de verisoara mea sa fim nasi la papusica ei. La botez am fost inconjurati de cupluri de oameni maturi de 35 de ani care nu aveau o situatie clarificata din punct de vedere al relatiei, cu atat mai putin al venirii unui bebelus. Noi avand doar 25 de ani, cu 8 ani de relatie in spate
si 1 an jumatate de casatorie, cu o copilarie dificila, maturizati de timpuriu, am facut impresie placuta ca si familie. Taticul tau in acea zi si-a dat seama ca e mai pregatit decat se astepta el si s-a hotarat sa incercam sa avem si noi un bebelin.
Cum am aflat am fost foarte incantata si am inceput toate demersurile pentru a renunta la
pastilute si de a face fiecare cate un set de analize de rutina pentru a vedea starea noastra
de sanatate.
Am asteptat cu nerabdare trecerea a trei luni fara pastilute si apoi in fiecare luna am
asteptat vesti bune. Dupa doua luni, total dezamagiti de rezultat am ramas putin cu sentimentul
de resemnare ca s-ar putea sa nu fie asa de devreme pe cat ne doream.
Dupa a treia luna asteptam sa imi vina menstruatia sau mai bine spus nu asteptam, intr-o noapte
motanul meu s-a plasat strategic colac peste burtica mea si a dormit acolo. Cand m-am trezit si
l-am vazut acolo stiam ca trebuie sa fac un test chiar daca era doar prima zi de intarziere.
L-am trimis pe sotul la farmacie si cumpere trei testulete. Am incercat primul si a iesit
pozitiv. Nu ne venea sa credeam asa ca am mai facut unul si la fel a avut doua liniute. Noi nu
am sarit in sus cum era de asteptat noi eram intr-o stare de uimire.
Am stat cumintei si am asteptat pana marti sa mergem la un ecograf sa vedem ce avem acolo. Se
vedea un punctisor si a exclamat d-na doctor ca daca aceea e sarcina e cea mai mica pe care o
vedea: 4 saptamani si 2 zile. A spus sa mai revenim la un ecograf pe cand e putintel mai mare
cu o doza de scepticism fata de semnele de sarcina primite asa devreme. Am fost plecati in
delegatie si am revenit in saptamana a 7-a la ecograf si am vazut o inimioara care pulsa.
De atunci tot mergem si abia asteptam sa te vedem la ecograf.
Comentarii