Buna puisorul! Astazi m-am gandit sa-ti scriu despre provocarile pe care le-am intampinat cat timp am fost insarcinata cu tine. Pentru ca ma aflam la a doua sarcina, ma gandeam ca nu o sa am parte de multe noutati pentru ca mai trecusem odata prin asa ceva dar iata ca nu a fost asa. Am avut parte de alte intamplari, trairi si experiente care m-au marcat si m-au schimbat pentru totdeauna. Asadar, primele provocari, si-au facut aparitia inca din primele saptamani de sarcina, cand afara era o vreme torida, de abia puteai respira, iar eu aveam dureri de cap, greturi si varsaturi .Nu aveam pofta de nimic, as fi stat toata ziua in pat sa dorm fara sa mananc nimic daca se putea. Pe urma, a urmat problema constipatiei, de care nu am reusit sa scap decat dupa ce te-am nascut, cu toate ca aveam mare grija la ce mancam si beam foarte multe lichide- motiv pentru care mergeam foarte des la baie. Dupa au urmat miscarile tale din maini si picioruse, pe care as fi vrut sa le simt in permanenta. Daca trecea o perioada mai lunga de timp, iar eu nu-ti simteam miscarile, ma panicam si incercam sa stau cat mai mult intinsa in pat si sa te mangai, rugandu-te sa-mi dai un semn ca sa stiu ca esti bine. In afara de aceste provocari, unele si mai mari, au venit din partea fratiorului tau, care avea 1an si 2 luni cand am ramas insarcinata. Fiind destul mic, alintat si rasfatat, vroia sa-l iau in brate destul de des, sa iesim afara la plimbare sau joaca si stam ore in sir, indiferent de ce vreme era afara, sa alerg cu lingurita plina de mancare dupa el prin casa, sa mananc din picioare si pe fuga sau sa stau in fund pe covor si sa ne jucam cu Lego sau celelalte jucarii zeci de minute in sir. Insa cu toate acestea, sa stii ca te iubea pentru ca in fiecare zi, imi mangaia burtica si o pupa iar ochii ii luceau de fericire. Te pup dulce pui mic!
Comentarii