Nu este necesar dar daca doresti poti sa ne spui povestea ta:
- cand s-a intamplat
- exista motive, explicatii medicale, etc.
- este prima oara?
- cum au reactionat cei dragi sotul/prietenul/parintii/?
- cat de optimista esti? Mergi mai departe?
Nu este necesar dar daca doresti poti sa ne spui povestea ta:
- cand s-a intamplat
- exista motive, explicatii medicale, etc.
- este prima oara?
- cum au reactionat cei dragi sotul/prietenul/parintii/?
- cat de optimista esti? Mergi mai departe?
Povestea mea e destul de trista dar imi imaginez ca nu sunt singura care a trecut prin astfel de experiente.Necazul meu a inceput in 2003 cand am avut prima extrauterina,operata de urgenta,si exportarea trompei stanga,au zis ca e un caz nefericit si ca se intampla(rar dar se intampla),cauza-nu se stie cu exactitate.Apoi au urmat in arcul de timp-7 ani-nenumarate avorturi spontane-cauza-nu se stie cu exactitate,atata timp cat am facut tot felul de investigatii si analize posibile,au zis ca uterul e perfect nu prezinta alteratii sau altceva.In 2010 (relatia noastra era tragica,fiind impreuna cu respectivul de 10 ani,el avand din alta casatorie 2 copii) am facut demersuri ca sa divortez pentru ca numai era o situatie in care sa pot continua atat psihic cat si fizic,intre timp avad relatii constranse cu el am ramas din nou insarcinata si sa dovedit a fii tot o extrauterina dreapta cu peritonita acuta,deja burta imi era plina de sange si am fost iar la urgenta,mi sa facut ecografie si acolo ceea ce temeam cu disperare se adeverise-nu putem salva trompa,deci doamna decideti daca vreti sa ramaneti in viata sau nu-nu cred ca mai judecam in momentul repectiv si am zis faceti ce vreti,visul meu de deveni mama era din ce in ce mai negru si indepartat.Am terminat relatia legal,acum sunt cu actualul meu sot(mi.am refacut viata) a stiut de la inceput prin ce trecusem si a fost de acord atata timp cat exista iubire si speranta stiind ca nu mai pot avea copii pe cale naturala,am demarat si ne.am inscris la o clinica in Italia in 2012 pentru Fivet(inseminare artificiala) care avea sa dureze lista 2 ani,am asteptat am refacut o groaza de analize,cariotip,genetica etc.Am facut inseminarea luna lui mai pe 19 dar din pacate cu rezultat negativ.Sper sa recastig increderea in mine si sa nu ma opresc aici,am 31 de ani si cred ca viata merge inainte,am zis sa incerc in Ro cu incredere.Cam asta e,durerea e mare si felicit pe toti cei care merg cu pozitivitate inainte si cu incredere in D-zeu.
Sa auzim de bine,astept propuneri si sfaturi.
Povestea mea e destul de trista dar imi imaginez ca nu sunt singura care a trecut prin astfel de experiente.Necazul meu a inceput in 2003 cand am avut prima extrauterina,operata de urgenta,si exportarea trompei stanga,au zis ca e un caz nefericit si ca se intampla(rar dar se intampla),cauza-nu se stie cu exactitate.Apoi au urmat in arcul de timp-7 ani-nenumarate avorturi spontane-cauza-nu se stie cu exactitate,atata timp cat am facut tot felul de investigatii si analize posibile,au zis ca uterul e perfect nu prezinta alteratii sau altceva.In 2010 (relatia noastra era tragica,fiind impreuna cu respectivul de 10 ani,el avand din alta casatorie 2 copii) am facut demersuri ca sa divortez pentru ca numai era o situatie in care sa pot continua atat psihic cat si fizic,intre timp avad relatii constranse cu el am ramas din nou insarcinata si sa dovedit a fii tot o extrauterina dreapta cu peritonita acuta,deja burta imi era plina de sange si am fost iar la urgenta,mi sa facut ecografie si acolo ceea ce temeam cu disperare se adeverise-nu putem salva trompa,deci doamna decideti daca vreti sa ramaneti in viata sau nu-nu cred ca mai judecam in momentul repectiv si am zis faceti ce vreti,visul meu de deveni mama era din ce in ce mai negru si indepartat.Am terminat relatia legal,acum sunt cu actualul meu sot(mi.am refacut viata) a stiut de la inceput prin ce trecusem si a fost de acord atata timp cat exista iubire si speranta stiind ca nu mai pot avea copii pe cale naturala,am demarat si ne.am inscris la o clinica in Italia in 2012 pentru Fivet(inseminare artificiala) care avea sa dureze lista 2 ani,am asteptat am refacut o groaza de analize,cariotip,genetica etc.Am facut inseminarea luna lui mai pe 19 dar din pacate cu rezultat negativ.Sper sa recastig increderea in mine si sa nu ma opresc aici,am 31 de ani si cred ca viata merge inainte,am zis sa incerc in Ro cu incredere.Cam asta e,durerea e mare si felicit pe toti cei care merg cu pozitivitate inainte si cu incredere in D-zeu.
Sa auzim de bine,astept propuneri si sfaturi.
Imi pare tare rau pentru tine, cred ca au fost niste ani foarte durerosi si grei...acum imi dau seama ca pierderea mea e nesemnificativa comparativ cu a ta sau cu a altora care trec prin mai multe probleme sau au trecut...
Eu am pierdut o sarcina de cateva zile, oprita in evolutie la 8 saptamani, si fizic am trecut cat de cat peste dar psihic mi se pare tare greu si parca numai gravidute vad cand ies in oras...
Multa putere iti doresc sa ai sa mergi mai departe si sa nu te lasi pana ce nu-ti tii copilul in brate...esti tanara, se va intampla :-) Dumnezeu e sus si va fi alaturi de tine!
Te pup si imbratisez cu drag!
Imi pare tare rau pentru tine, cred ca au fost niste ani foarte durerosi si grei...acum imi dau seama ca pierderea mea e nesemnificativa comparativ cu a ta sau cu a altora care trec prin mai multe probleme sau au trecut...
Eu am pierdut o sarcina de cateva zile, oprita in evolutie la 8 saptamani, si fizic am trecut cat de cat peste dar psihic mi se pare tare greu si parca numai gravidute vad cand ies in oras...
Multa putere iti doresc sa ai sa mergi mai departe si sa nu te lasi pana ce nu-ti tii copilul in brate...esti tanara, se va intampla :-) Dumnezeu e sus si va fi alaturi de tine!
Te pup si imbratisez cu drag!
Multumesc frumos Gazela cu siguranta va fii bine si pentru noi,am reusit sa trec cu bine peste toate,nu este simplu asa cum zici si tu,vedem gravidute pe strada si ma intreb,dar eu cand??......noi care iubim copii simtim ca putem fii buni parinti,si am prietene sau chiar si neamuri care au ramas gravidutze si se plang,cum sa faca,ca nu era momentul si tot asa,eu numai am cuvinte!!
Acolo sus totusi cineva ne iubeste.
Pup si tie si sper sa ne tinem la curent cu tot ce se va intampla frumos in viata noastra!!
Mult noroc!
Multumesc frumos Gazela cu siguranta va fii bine si pentru noi,am reusit sa trec cu bine peste toate,nu este simplu asa cum zici si tu,vedem gravidute pe strada si ma intreb,dar eu cand??......noi care iubim copii simtim ca putem fii buni parinti,si am prietene sau chiar si neamuri care au ramas gravidutze si se plang,cum sa faca,ca nu era momentul si tot asa,eu numai am cuvinte!!
Acolo sus totusi cineva ne iubeste.
Pup si tie si sper sa ne tinem la curent cu tot ce se va intampla frumos in viata noastra!!
Mult noroc!
Myltumesc la fel si tie, eu chiar azi am fost la dr si trebuie sa astept inca 2 luni pana la urmatorul control, am o rana pe col pe care trebuie sa o rezolvam inainte de bebe...asa ca vreo 4 luni mai stam...avem timp :-) Dumnezeu e sus si ne va ajuta!!!
Te pup si capul sus :-) :*
Myltumesc la fel si tie, eu chiar azi am fost la dr si trebuie sa astept inca 2 luni pana la urmatorul control, am o rana pe col pe care trebuie sa o rezolvam inainte de bebe...asa ca vreo 4 luni mai stam...avem timp :-) Dumnezeu e sus si ne va ajuta!!!
Te pup si capul sus :-) :*
Danuta ce poveste cu final fericit ai tu...si stiuc a fiecare dintre noi, daca nu ne pierdem speranta vom avea o poveste frumoasa. Nici eu nu ma voi lasa pana nu voi tine un pui in brate, asta e clar.
Si noi am zis ca data viitoare nu vom zice pana nu voi trece in trimestrul 2 de sarcina...oamenii sunt asa cum sunt unii binevoitori altii mai putin si fiecare isi da cu parerea fara sa fie in cunostinta de cauza....
Iti inteleg durerea pe care ai avut-o....la mine inca persista si probabil doar cand va veni puiutul se va diminua...e greu....dar trebuie sa mergem mai departe.
Oamenii isi dau cu parerea fara sa fie intrebati....si fara sa fie informati. Mie mi-au spus mai multi ca poate ca sunt prea slaba si poate ca sunt bolnava si de aceea nu pot sa duc o sarcina...si tot felul...doar ca eu am analizele facute...si sunt perfect sanatoasa, am metabolismul mai accelerat si sunt inalta, la 1.75 cm am 50 de kg....dar asta nu inseamna ca am o problema....in fine...repet asa sunt oamenii...
Oricum ma bucur enorm de mult pentru tine, sa-ti traiasca fetita si sa ai sarcina usoara si la termen si sa te bucuri de comorile tale, sunt de nepretuit!
Danuta ce poveste cu final fericit ai tu...si stiuc a fiecare dintre noi, daca nu ne pierdem speranta vom avea o poveste frumoasa. Nici eu nu ma voi lasa pana nu voi tine un pui in brate, asta e clar.
Si noi am zis ca data viitoare nu vom zice pana nu voi trece in trimestrul 2 de sarcina...oamenii sunt asa cum sunt unii binevoitori altii mai putin si fiecare isi da cu parerea fara sa fie in cunostinta de cauza....
Iti inteleg durerea pe care ai avut-o....la mine inca persista si probabil doar cand va veni puiutul se va diminua...e greu....dar trebuie sa mergem mai departe.
Oamenii isi dau cu parerea fara sa fie intrebati....si fara sa fie informati. Mie mi-au spus mai multi ca poate ca sunt prea slaba si poate ca sunt bolnava si de aceea nu pot sa duc o sarcina...si tot felul...doar ca eu am analizele facute...si sunt perfect sanatoasa, am metabolismul mai accelerat si sunt inalta, la 1.75 cm am 50 de kg....dar asta nu inseamna ca am o problema....in fine...repet asa sunt oamenii...
Oricum ma bucur enorm de mult pentru tine, sa-ti traiasca fetita si sa ai sarcina usoara si la termen si sa te bucuri de comorile tale, sunt de nepretuit!
Eu sunt convinsa ca toate povestile vor avea final fericit. Este nevoie de staruinta, putere, credinta iar faptul ca unele dintre noi au reusit asta este cea mai buna dovada ca orice este posibil. Stiu ca uneori este tare greu sa ne pastram credinta ca va fi bine insa nu este imposibil.
Am avut un moment cu prima mea sarcina avuta acum 15 ani in care medicul la 7 luni imi spunea ca nu crede ca mai pot duce sarcina decat 2,3 saptamani. Binenteles ca i-am urmat indicatiile de a sta in pat si a nu face efort insa m-am incapatanat si m-am autosugestionat in fiecare zi ca voi duce sarcina la bun sfarsit si asa a fost sa fie, chiar am nascut cu 4 zile dupa termen. Acum am o fetita sanatoasa, mare si frumoasa de 14 ani. Dupa atatia ani ne mai dorim un copil care intarzie sa apara si tare mult mi-as dori sa simt puterea si credinta pe care le-am avut atunci ca voi reusi. De aceea eu cred ca totul sta in noi, noi avem puterea psihic de a actiona supra fizicului si aici imi vin in minte exemple de oameni care au un gandicap fizic si au reusit sa castige olimpiade.
Eu sunt convinsa ca toate povestile vor avea final fericit. Este nevoie de staruinta, putere, credinta iar faptul ca unele dintre noi au reusit asta este cea mai buna dovada ca orice este posibil. Stiu ca uneori este tare greu sa ne pastram credinta ca va fi bine insa nu este imposibil.
Am avut un moment cu prima mea sarcina avuta acum 15 ani in care medicul la 7 luni imi spunea ca nu crede ca mai pot duce sarcina decat 2,3 saptamani. Binenteles ca i-am urmat indicatiile de a sta in pat si a nu face efort insa m-am incapatanat si m-am autosugestionat in fiecare zi ca voi duce sarcina la bun sfarsit si asa a fost sa fie, chiar am nascut cu 4 zile dupa termen. Acum am o fetita sanatoasa, mare si frumoasa de 14 ani. Dupa atatia ani ne mai dorim un copil care intarzie sa apara si tare mult mi-as dori sa simt puterea si credinta pe care le-am avut atunci ca voi reusi. De aceea eu cred ca totul sta in noi, noi avem puterea psihic de a actiona supra fizicului si aici imi vin in minte exemple de oameni care au un gandicap fizic si au reusit sa castige olimpiade.
Copyright © 2000-2017 Desprecopii.com. Toate drepturile rezervate.
LEGO, logo-ul LEGO si DUPLO sunt marci inregistrate ale LEGO Group. ©2017 The LEGO Group
sau Anuleaza | |