Discutii de pe forum
M?mici,burtici departe de cas?... » Jurnal » Departe de cei dragi....
-
Nu cred ca voi rezista vreodata departe de puisorul meu, dar multe sunt sufletele care isi lasa copii acasa si pleaca in strainatate pentru a le oferi un trai mai bun. Cred ca mai degraba acest post il fac pentru mama mea care este plecata de prea mult de langa noi si stiu ce inseamna distanta. Aveam doar 12 ani cand a plecat prima data. Nu stiam nici unde sunt lingurile in casa. De cand m-am nascut eu si fratele meu geaman ea nu a mai muncit si am fost invatati cu punete masa, strangete masa, fate pat strangete pat. Mi-a lipsit foarte mult in acesti ani ai adolescentei mele. Si iata-ma astazi la 21 de ani si eu plecata departe de casa si pe cale de a deveni mama. Si abea acu inteleg uneori de ce a facut-o. Am scris cateva versuri pentru ca asta e o pasiune de a mea si ma ajuta sa imi transmit sentimentele mai usor. Sper sa va placa si sa nu va faca sa plangeti pe cele care sunt sau au fost departe de prunci lor.
Fara mama, fara tata
Fara frati , fara surori
Departe is plecata
Acu in prag de sarbatori.Ca viata e asa de grea
Si trebuie sa ne sacrificam
Sa luam decizia cea mai rea
Si departe sa plecam.Ca la noi in tara nu se poate
Sa dai la copii de toate
Pleci pribeag intre straini
Nu poti decat sa suspini.Sa n-aiba cine sa te aline
Sa iti dea un sfat de bine
Sa lupti singur, sa razbesti
Pentru cei pe care ii iubesti.Dragul mami puisor
In viata nu e usor
Sa stii ingerasul meu
Ca ma rog la Dumnezeu.Tu sa ai sanatate
Ca eu o sa iti dau de toate
Sa stii ca mama nu te-a lasat
Pentru tine a plecat.Sa nu duci grija si nevoi
Asa cum am duso noi
Sa ai tot ce-ti trebueste
Pentru asta mama munceste.Sa ma ierti copilul meu
Ca te-am lasat la greu
Cand tu aveai nevoie de mine
Eram departe de tine.Imi plange sufeltul de dor
Pentru al meu puisor.
Si ma rog si zi si noapte.
Dai Doamne sanatate.Mai dane Doamne putere
Sa trecem aste zile grele
Sa ne intoarcem la copii acasa
Unde viata-i mai frumoasa. -
Mi s-a strans pielea pe mine...Scumpa mea...viata e crunta uneori si ne desparte ca familii.Acum ca vei deveni mama o sa incerci din rasputeri sa-l tii mereu langa tine.
Si eu am ramas fara mama la 16 ani...dar ea a plecat acolo de unde nimeni nu se mai intoarce...acum sunt mama si dau toata fiinta mea copiilor mei, ceea ce eu nu am avut o vor avea copii.
Te pup si nu fi trista,asa e viata...
