14 raspunsuri la acest subiect

[gazzella]

Ce stiti despre Attachment Parenting sau metoda Ferber? Cum va "educati" noi nascutii? Dupa care principii? Ce considerente aveti in momentul in care decideti ca un nou nascut trebuie lasat sa planga sau nu? Astept cu nerabdare raspunsurile voastre Multumesc!

[lilach]

Depinde de motive. "Un sfirsit e un inceput..." ella&com.

[dulcetica]

Mie imi e foarte greu sa aplic tot ce inseamna educatie la un BB.Adica ce sa fac ,sa incep sa meditez daca aplic art.1 lit b sau art.7?Eu nu-l las sa plinga!Rezultatul: e cam alintat.Cred ca o sa rezolvam noi si aceasta problema ,dar cind o sa priceapa mai mult din ce-i explic.Deocamdata are numai 10 luni si il las sa se manifeste.Nu stiu daca e bine dar,vom vedea.Nu stiu nimic despre metodele enumerate de tine asa ca mai bine explica tu despre ce e vorba si ce efect teoretic ar avea.A reusit sa aplice cineva vreo metoda strict dupa carte?Unde mai e simtul matern care indeamna la pupaceli prelungite?Cum poti sa te mai bucuri de nazdravanii? dulcetica

[crism]

Cand baietelul nostru s-a nascut, am incercat metoda Ferber de la 6 saptamani. Nu am putut, efectiv plangeam la usa cand il auzeam cum plange. Apoi am incercat-o din nou mai tarziu cand era mai maricel pe la cateva luni, din nou nu am putut. Apoi dupa multe cercetari am ajuns la concluzia ca metoda Ferber nu este pentru familia noastra. Pana la un an baiatul a adormit la san, si de multe ori cu noi in pat. Dupa ce a facut 1 an, l-am pus la el in patut, am dat drumul la muzica incet si l-am lasat sa adoarma singur. Incetul cu incetul a adormit si s-a invatat sa adoarma singur. Cu fetita am facut acelasi lucru, pana a un an a adormit la san si cu noi in pat iar la un an am lasat-o sa planga in patutul ei. Cred ca ne categorisim mai mult in metoda Attachment Parenting. Am prietene foarte bune care folosesc Ferber si pentru ele este raspunsul cresterii bebelusilor. Eu am ales sa fiu acasa cu copii mei, si atata timp cat am posibilitatea sa o fac, cred ca am responsabilitatea sa indeplinesc orice nevoie bebelusul o are. Copii mei nu au iesit rasfatati din cauza ca am sarit la ei cand au plans, ci dimpotriva ii vad ca au siguranta pe ei, stiind ca mama sau tata vor fii langa ei cand au nevoie de noi. Nu cred ca poti invata copii sa fie independenti la o varsta atat de frageda, cel putin nu am vazut ca metoda Ferber sa o faca. Avem zeci de copii imprejurul nostru pe care i-am cunoscut de mici, si unii au fost lasati sa planga, altii nu. Nu am ajuns inca la concluzia ca metoda aleasa de parinti cand i-au educat asa de mici le a format personalitatea. Fiecare sa isi aleaga ce este mai bine pentru familia ei/lui. SOLA SCRIPTURA! SOLI DEO GLORIA! SOLO CRISTO! SOLA GRATIA! SOLA FIDE!

[Pegasis]

Gazzella,
Uite si aici http://www.desprecop...chTerms=greseli

Carmen
______________________________________________________
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."
(Enriyeu Castaldo)

poze

[patou]

eu am gasit aici pe DC un articol intitulat "ai incredere in propriul instinct" care s-a potrivit cu bebe al meu 100%. Bebe al meu n-a traversat nici "celebra" criza de la 9 luni cand ma asteptam sa planga in bratele persoanelor necunoscute, nici nu s-a atasat in mod special de vreo jucarioara... deocamdata astea sunt micile mele satisfactii. am gasit chiar si un articol despre rasfat, care e de asemenea foarte interesant. Pentru mine articolele acestea au valorat foarte mult.

[gazzella]

patou si toti cei care aveti curajul sa va urmati instinctele http://www.lalechele...g/ba/Feb93.html http://www.allattiamo.it/ http://www.uebersstillen.org/ http://www.lalechele.../Italsleep.html http://www.naturalch...rethinking.html http://www.bfmed.org...col/proto6.html http://www.nd.edu/~jmckenn1/lab/ http://www.naturalch...s/sleeping.html articolele sunt in engleza, italiana si germana. Sper sa va edifice, sa va faca sa traiti cu serenitate alegerea pe care ati facut-o, fara sa va ganditi ca rasfatati copilul.

[Ira]

Eu mi-am "rasfatat" copilul cat am putut eu de mult, l-am iubit, nu l-am lasat niciodata sa planga, i-am urmat atunci cand s-a putut, si deciziile lui, iar acum copilul meu este, cred, la numai 2 ani, cea mai matura persoana in casa, are mentalitate de leader si nu cunoaste infrangerea. Stie intotdeauna ce vrea, cat vrea, de ce....si chiar in grupurile cu copii un pic mai mari, stie sa conduca jocul sau activitatea. Daca noi, parintii, nu dam aripi propriilor copii, atunci cine sa o mai faca ? Si, in plus, ce sens are metoda plansului ? Pentru mine...e o tortura. Eu nu inteleg conceptul de copiii "dresati" sa nu iasa din cuvantul parintilor, sa nu aiba o parere, sa fie "cuminti", educati intr-o disciplina de fier...noroc ca acest concept e din ce in ce mai rar in zilele noastre. http://www.livinginmontreal.go.ro/

[lilach]

Si acum ar trebui sa ma explic de ce depinde. Asa cum spunea cineva aici m-am lasat dusa de instinct si credeti-ma ca nu am gresit si asta pot sa o spun si pentru ca ca am 3 copii su diferente de virsta intre ei, cea mare are 16 ani si 4 luni deci e om in toata firea, baiatul are 13 ani si 2 luni iar fiica cea mica 3 ani si 4 luni. In principiu am aplicat cam aceleasi metode la cei trei copii,poate am fost un pic prea indulgenta la cea mica dar asta se poate ca e si din cauza ca "a venit" un pic prea tirziu si rabdarea mea a fost alta...si uneori chiar daca as fi dorit sa fiu un pic rea nu mi-a mers din cauza celorlati din casa. Am plins de multe ori linga usa lor dar credeti-ma ca nu am intrat daca stiam ca motivele nu necesita interventia mea. Cu alte cuvinte inca de mici i-am lasat sa invete sa aleaga. Eu la general cred ca am fost o mamica putin mai rea...asta cel putin dupa spusele mamei mele, insa pina acum n-am primit si sper ca nu am sa primesc nici un repros din partea copiilor. Nu va pot spune cit e de placut cind vin cei trei puiuti si se guduredc pe linga mine, mai ales seara inainte de culcare si nu stiu pe care dintre ei sa-l tin mai aproape, cu toate cai cei mari sint deja mari in adevaratul sens al cuvintului,sint cu mult mai inalti decit minedar totusi au nevoie de o stringere la piept, de o mingiiere prin par, de un zimbet de o incurajare,sa-i asculti in fiecare zi pe fiecare in parte prin ce a trecut in acea zi. Asa cu spune Andra, fiica cea mare,"poate esti un pic mai exigenta, insa cu o mare dragoste pentru noi si stim ca ai face totul pentru noi si pentru familie".Invatatoarea ei spunea ca e un copil care va stii sa se descurce in orice situatie si se pare ca asa este, cu trecerea anilor ne-am dat seama de acest lucru.E un copil care se descurca singur cu orice problema pe care o are la scoala, sa nu intelegeti gresit ca nu sint si eu implicata, adica ca nu stiu de problema insa ea se descurca singura, nu sint nevoita sa dau telefon sau sa intervin pentru nimic.Asa cum spunea ea are colegi care parintii lor intervin si la virsta asta si ei i se pare dea dreptul ridicol ca nu se descurca singuri. Am niste copii foarte sociabili, niciodata nu mi-au facut probleme in societate. Mamele colegelor lui Andrei sint innebunite dupa el dar nu numai mamele, colegele, profesorii...toti spun ca asa un baiat mai rar, educat, frumos si care invata si bine. Ce amica asa cum am spus e un pic mai rasfatata insa asa cum spunea Ira, are mentalitate de leader si stie intotdeauna ce vrea, chiar si educatoarea a remarcat acest lucru. De exemplu la gradinita are copii cu care nici macar nu vorbeste ii ignora, cel putin din spusele educatoarei, cu toate ca ea este cea mai mica ca virsta la gradinita este un copil foarte matur in gindire si probabil ca nu are ce sa invete de la acei copii si atunci nici nu se apropie de ei. Cred ca m-am intins cam mult cu explicatiile "Un sfirsit e un inceput..." ella&com.

[Dorsilia]

da, e in functie side copil insa a-llasa sa planga aiurea cand el, copilasul, iti doreste compania e o barbarie, care nu-l ajuta in nici un sens. Eu am probat ambele modele si chestia cu lasatul sa planga n-a mers decat pana la isterizarea copilului, in timp ce cealalta metoda s-a potrivit ca o manusa. Am un copil sensibil care reactioneaza la tonul vocii, la privire, la atmosfera din casa si n-are nici 6 luni. Stie sa obtina ce vrea si nu functioneaza dresajul la el, cu toate ca am incercat la sugestia lui tati in repetate randuri si va asigurca nu eu ci tati a cedat primul cand a vazut ca nu asta e rezolvarea. Copilul plnagea din ce in ce mai intaratat si a fost greu de linistit dupa, ne-a luat ore sa-l linistim si sa-l putem lasa jos din brate, sa se opreasca din suspinat, dupa ce urlase 20 de minute, pe cand daca ne ducem la el din prima treaba dureaza maxim 10 minute pana adoarme iar. Si adoarme nu cu lacrimi pe obraz ci cu zambetul pe buze. E cea mai dulce fata pentru mine pe care nu suport s-o vad schimonosita de plans si brazdata de lacrimi, prin urmare imi urmez instinctul si atunci cand copilasul vrea sa doarma numai cu mine il las asa, nu-l mai mut in patut, avem ditamai patul, si pentru aceasta situatie i-a cumparat o salteluta pt el, care sa-i tina spatele drept, pe care am montat-o pe jumatatea de pat si am pus opritor pe latura aia. Are si patutul pregatit in camera cealalta si cand vrea doarme si acolo. Uneori vrea si acolo, depinde de el, si cum nu poate vorbi, ne pliem dorintelor lui exprimate asa cum stie si el mai bine. Doar suntem parinti nu facem scoala de dresaj, de ofiteri cu ei de la 5 luni. Eu cred ca se va muta fara probleme in camera lui cand va mai creste. Ce mare scofala? La urma urmei asa a lasat natura ca puiul sa doarma aproape de mama lui, la adapostul ei, acolo se simte ocrotit...chestia cu camera separata de la inceput, din prima zi de dupa nastere e o inventie de cateva decenii doar insa puiul de om e tot un pui si se aplica legile ancestrale totusi in cazul asta mai bine decat cele moderne. Desigur, cu rezerva ca fiecare are personalitatea lui, totusi. Nu stiu cata coerenta am dat mesajului insa cred ca fiecare mama are o intuitie pe care se bazeaza pana la urma urmei si indiferent de cat de mult se instruieste de prin carti si cursuri pana la urma se muleaza dupa feelingul ei, pe mesajul subliminal pe care-l transmite copilasul.