200 raspunsuri la acest subiect

[mariamunteanu]

Citat:

citat din mesajul lui alishaa 1. dar nu vad de ce trebuie sa renunt la ceva ce am muncit si la relatia cu celalalt parinte din cauza ei. 2.eu vreau doar sa ii arat ca nu va mai fi never ever ca ea...Ca nu va pricepe e partea a doua, 3. Ciudat e doar ca (,) cu altii se poate exemplar, asta ma uimeste si e autentica in fiecare relatie, credeti-ma.

1. Ca sa poti avea viata TA. Va veni vremea cand vei plange amar pt. anii risipiti in conflicte inutile, in loc sa-ti construiesti viata ta. Crede-ma, am vazut cazuri la rude apropiate. In loc sa-ti petreci timpul incercand sa intelegi un caz patologic, mai bine faci altceva util pt. tine.

2. Nu va intelege, la ce bun aceasta risipa de energie ?

3. E duplicitara, e ... cum e, nu mai spun.

De ce nu consulti un psiholog ? Te-ar ajuta sa intelegi cine esti si care e rolul tau in aceasta poveste.

Maria

[maru]

draga alisha, am inteles acum mai multe. Asa e, tu nu ai scris sa ceri o solutie, tu ai scris sa te eliberezi, stii ce ai de facut!

Nu Canada e solutia, la noi a fost unul din factorii care au ajutat la luarea unei decizii, dar nu a fost factorul decisiv.

La fel si eu am scris ca sa iti arat ca nu esti singura, dar ca eu m-am impotrivit.

Nervi de otel, iti doresc, cat si multa rabdare!



Alaturi de Emma cu gandurile bune si rugaciuni, in fiecare zi la ora 13! Lupta iubita!





Doamne'ajuta!



POZE

POZE2



http://maru-incotro.blogspot.com/

[trischa]

Alischa,ai mai putea sa inchiriezi partea ta de casa.sau macar sa-i spui mamei tale ca de n-o lasa mai moale o sa aiba alti vecini.in rest iti doresc sanatate si rabdare.parerea mea e ca nu se merita dar tu sti cel mai bine ce poti face.

[cristiama]

Uauuu! Ce cunoscut suna sa-ti irosesti timpul, energia, banii de ce nu? pentru parintele care te-a crescut si MERITA ORICE, nu-i asa?

Cand mi-am cunoscut sotul la 30 si ceva de ani era intr-o relatie abuziva, cu o mama depresiva si el nu s-ar fi mutat NICIDATA mai departe de "usa in usa" fata de ea.
Suna cunoscut Alishaa?

Oh, am pierdut si noi ANI intregi cu depresiile EI, cu problemele EI mereu noi, mereu grave, mereu urgente. Ne-am pus si noi ani de zile viata pe locul 2. Ne-am ascuns de ea ca sa putem iesi singuri la plimbare! La 30 si ceva de ani, cand eram amandoi realizati profesional, nu depindem de ea decat prin GRIJA pe care trebuiam sa o avem, doar sotul era "lumina ochilor ei"!

Stii cum am ajuns la psiholog? Eu m-am dus ca aveam o problema grava: Nu ma intelegeam bine cu soacra!!!!!
Acum imi vine sa rad, dar doamne ce-am mai plans, de cate ori m-am certat cu sotul.
Si dupa ce s-a dus si sotul vre-un an, noi ne si despartisem intre timp lucrurile s-au schimbat.

Da, sigur ca soacra nu s-a schimbat decat in rau, dar sotul s-a schimbat radical.
Ea in continuare a facut o depresie urata cand ne-am cumparat ap la distanta sigura de ea, alta si mai si la nunta....
Inca mai incearca santajul cu:
- ce bolnava sunt, o sa mor
- cate am facut eu pt tine si tu nu vii sa ma duci la doctor, sa-mi cari cartofii, sa-mi schimbi becul, sa ma scoti la plimbare
- o sa merg la azil

Atat doar ca asta nu mai tine! Sotul stie exact care sunt datoriile lui, o ajutam material si se vede/sau ne vedem 1 data pe saptamana.
si sotul i-a sugerat sa caute un azil dragut, de-atunci i-a trecut faza cu azilul. Acum isi cauta loc de veci.
Vede cineva si partea amuzanta?

Sa stii ca sotul imi multumeste, imi spune ca l-am salvat!

Mie mi se pare ca esti prea aprope, ca nu poti sa te distantezi si sa vezi situatia un pic detasat, ca pute rau!!!!

cristiama

[andruskandu]

Ce faceti, fetelor?

M-as bucura s-aud numai de bine...

La noi s-a instalat o relatie gen "lasa-ma sa te las", adica o sun doar sa-l mai auda pe Andrei, sau daca am nevoie de ceva si nu pot rezolva fara ea, (gen reinoit asigurarea la masina, revizia anuala, ca masina e pe numele ei)...

Si bineinteles ca ea ma suna doar daca are nevoie de ceva, altfel fereasca sfantu' sa puna mana pe telefon. Adica nici macar sa vorbeasca cu Andrei, ca tot se lauda in stanga si-n dreapta cu "ce-l iubeste ea".

Asteapta s-o sun eu, ca doar e "datoria mea de fiica".



Nu-mi reproseaza nimic, nu se mai ia de mine, iar eu evit cat se poate sa-i dau motive... ca altfel m-ar taxa.



Am recuperat banii, ca, cica ii lasase la chiriasi si dupa aproape 2 luni mi-a spus...

Va zisesem eu ca nu de bani imi faceam eu griji mari, stiam ca n-are cum sa-i opreasca, comportamentul ei ma necajeste.



Oricum, sanatosi sa fim cu totii, ca asta e cel mai important... restul, toate-s trecatoare.



Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii

(Vrajitorul din Oz)



EMMA INVINGE CANCERUL!

Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!





Poznele lui Andrei



Nasterea lu' Andrei



PozeAndrei



Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

[cleo78]

bine v-am gasit, fetelor.

Sau nu. Nu imi pare bine.

Alishaa, situatia ta e mai crunta decat a mea. Dar m-ai facut sa prind curaj, si eu, o sa imi povestesc oful. Sub alt id, insa.
Inainte de asta, o sa te rog sa te gandesti de 2 ori inainte de a te muta langa mama ta.
Pt binele sotului, a casniciei tale, a vietii tale.
Daca vrei un copil... nu iti recomand in asha mediu. Pt binele copilului... Sincer, crezi ca ii va face bine copilului asha o tensiune?
Tatal tau are de ales - e alegerea lui sa stea si sa mearga inainte.
Si mai vreau sa iti zic ceva, sper ca nu o iei intr-un mod agresiv. Sa pui camere sa urmareshti ce se intampla in lipsa ta? Sa vezi ce iti poate scapa cand nu esti de fata? Ce e ascuns de tine? mie imi aduce aminte de nevoia mamei tale de a te controla, de ati verifica si gasi lucruri ascunse.

Si cred ca te va ajuta mult psihoterapie. Eu fac de 1-2 luni... si sunt uimita cata durere zace in mine, cata furie, si neputinta.
Daca vrei, iti recomand pe cineva. Acum am o fetita minunata, si tot ce credeam ca am uitat, am trecut peste, au inceput sa iasa la iveala. De cate ori se baga altii peste ce zic eu in privinta fetei, de cate ori sunt considerata mama denaturata, de cate ori zic un lucru si socrii trec peste, ca nu zici bine, ca cum sa faci asta... imi aduc aminte de durerea si neincrederea mamei in mine.

[sissica]

buna fetelor,

cristiama,recomanda-mi te rog si mie medicul la care ti-ai dus sotul,sau la care ati fost.........
ca doamne,si eu ma confrunt cu o soacra identica cu a ta


vreau si eu un

[cristiama]

Sisica,

Din pacate psihologul la care am mers noi era batran si la un moment dat plecase din tara.

Dar poti incerca, daca sotul tau vrea sa faca o schimbare sunt sigura ca va gasi pe cineva sa-l ajute.

cristiama

[crisiacob]

In disperarea de a cauta solutii gasesc acest topic care m-a facut sa raman muta de uimire. Om fi toate rude? Ca prea seamana descrierea mamelor intre ele.

Aseara buboiul s-a spart si s-au spus lucrurilor pe nume. Am fost data afara din casa lor cu tot cu copil (eram in trecere, trebuia sa il iau pe cel mic pt ca il luasera ei de la gradi).

Marul discordiei? A fost doar bomboana de pe coliva aseara. Desconsideratia pe care au avut-o toata viata fata de mine a atins apogeul. Nimic din ce am facut in viata nu a fost bine.

Si le-am scris o scrisoare si le-am trimis-o pe mail. Din care bineinteles ca nu au inteles nimic. Cearta a pornit de la faptul ca nu sunt de acord cu sistemul de educatie ales de noi. Iata ce le-am scris:



Povestea incepe cu multi, multi ani in urma. Sa fi fost prin 1990. Atunci a fost cutremurul care a zdruncinat din temelii o fundatie si asa destul de subreda (ca numai o familie unita si armonioasa nu am fost noi...).

Nu va aduceti aminte? Imi aduc eu aminte ziua cand am venit de afara si v-am gasit cu un caiet (oarecare la prima vedere) larg deschis pe masa. Fetele voastre? N-am sa le uit cate zile voi avea: ironie, bataie de joc, un aer de luat peste picior..."Ce este asta Cristina? Scrie aici ca te-ai pupat cu un baiat! Si cand maica-ta vrea sa te pupe, tu nu vrei!!!". Ce am simtit? Rusine? Ar fi fost prea putin (si in definitiv nu facusem nimic rau, era un amarat de jurnal in care imi scrisesem sentimentele pentru ca nu aveam cu cine sa vorbesc, parintii mei nu ar fi inteles lucrul acesta). Furie? Pe moment imi venea sa sparg tot ce vedeam in cale dar nu imi permiteam. Tristete? Da! Ma gandeam de ce nu am si eu niste parinti care sa ma inteleaga, sa cunoasca firea unui adolescent, sa stie cum sa te sprijine si ce sfaturi sa iti dea in niste momente de cumpana...Dar nu! Povestea nu s-a terminat aici! Trebuia mers mai departe ca doar parintii au intotdeauna dreptate!

1993. Pregatirea pentru facultate. Poate nu va amintiti dar erau 7 pe un loc. Invatam din greu. Incurajarea din partea parintilor? "Nu intri tu la facultatea asta. Ori pici printre primii ori intri printre ultimii!"

Era in vara anului 1996. Mama gaseste o reteta de la medic de unde reiesea ca nu mai eram fata mare. Dezastru! Sfarsitul lumii! Ce o sa zica lumea? Ce o sa zica vecinii si prietenii??? Tristete iarasi. Unde e mama aceea din povesti care are intotdeauna la indemana vorbe blande si in poala careia sa iti asezi capul si sa ii spui: "Uite mama ce mi s-a intamplat astazi...."

Mergem mai departe. 1997. Vin de la facultate. Tata este acasa vizibil nervos. Intru in bucatarie si imi arata cu degetul o farfurie si o furculita nespalate si lasate in chiuveta de mine. Apuc sa ajung la baie si pac! O palma data cu ura peste fata! "Altadata sa te inveti sa iti speli vasele!" (aici ar trebui amintite poate si bataile cu furtunul de la masina de spalat cand imi era rusine sa imi pun pantaloni scurti la ora de sport pentru ca se vedeau dungulitele rosii de la rizuri...Ehe, ce vremuri!).

Termin facultatea. Invatatoare. Gasesc post mai bun in asigurari. "De ce renunti la postul de invatatoare? Faci o mare greseala!". Ma angajez la ambasada "Nu te duce! Da-in incolo de americani!". Ma angajez la firma actuala "lasi tu post sigur pentru o slujba no name?".

Si vine ziua Z. Se naste Radu. Are trei zile, iesim din spital. Nici nu intru bine pe usa acasa (dureri cumplite ca acelea nu am avut de cand tu mama m-ai facut) si ma anunti ca dupa-amiaza vine matusa Ana cu tot alaiul in vizita. Conta ca fata ta se simtea rau? Ca de-abia nascuse? Nuuuuu! Restul lumii pe primul plan. Doar asta conteaza in fond, nu?

De ce inca il alaptezi pe Radu? De ce nu ii dai biberon? Gaseste-ti tu mama un serviciu bun si se pensioneaza mama si sta cu Radu. Nu pot, trebuie sa mai muncesc ca sa strangem bani. Luati bona ca va ajutam noi. Luati si a doua bona ca va ajutam tot noi.

Vai da ce slab e copilul! Se uita crucis, nu mananca bine, e cocosat, i se vad vertebrele, nu vorbeste bine, e prea palid, nu stie poezii, nu stie cantece. Dar l-ai vazut pe copilul lui X? Aaa, ce gras e! Si ce bine vorbeste! Si ce frumos canta!

Pentru Dumnezeu oameni buni! Cu ce v-a gresit copilul asta de i-ati gasit numai defecte? Nu ati aflat nici pana la varsta asta ca toti suntem individualitati, personalitati de sine statatoare? Ca fiecare evolueaza in ritmul lui? Ca unii dintre noi sunt mai sensibili?

Viata acum este incomparabil mai grea decat cea traita de voi la aceeasi varsta cu a noastra. Si o sa fie din ce in ce mai grea. Pentru Radu o sa fie de 10 ori mai dificil. Va trai intr-o jungla unde numai cei tari vor reusi sa supravietuiasca. Este momentul in care lumea incearca sa gaseasca metode alternative de hrana, educare si supravietuire. Este momentul in care daca nu reusesti sa iti apropii copilul de sufletul tau (sa ti-l faci prieten) sau de invatatura il pierzi. Cum? Foarte usor: droguri, anturaj etc etc

Sunteti multumiti de sistemul actual de invatamant? Ati fi poate singurii. Incercati sa aflati cati dintre elevii de scoala generala sau liceu se duc cu placere sa studieze? Cati mai pun mana pe o carte? Aproape nimeni. Si aici nu este de vina numai sistemul de invatamant ci si viata dura care ne face sa stam atat de putin timp langa copiii nostri (9 ore la serviciu + 2 ore in trafic = 11 ore!!!!!!!!!!!). Iata de ce este atat de important unde isi petrece copilul cea mai mare parte a zilei! Iata de ce este important sa il faci sa iubeasca cartea, sa o inteleaga si sa stie sa relationeze..

Am scris aceste randuri ca sa va explic in al 12-lea ceas de ce nu sunt NUMAI eu vinovata de situatia in care s-a ajuns. In toata relatia noastra s-a pasit cu stangul de la inceput pana la sfarsit. Nu ati stiut sa va apropiati UNICUL copil pe care l-ati avut. V-ati incapatanat INTOTDEAUNA sa imi demonstrati ca numai VOI stiti care este calea cea buna. Si sunt convinsa ca daca am mai trai impreuna inca 20 de ani lucrurile nu se vor schimba.

Pacat! Singurul lucru pe care mi l-am dorit de la voi a fost sa intelegeti ca sunt un suflet sensibil care are nevoie de dragoste parinteasca. Prea tarziu! Sper ca sa fiti fericiti de acum incolo, cu un stres in minus si un copil care va incomodeaza (si ma voi duce cu siguranta la un doctor pentru a-mi spala mintea dar nu pentru voi ci pentru familia mea pentru ca aici mai exista o speranta).





Traim din pacate o telenovela pe care Radu o urmareste vrand nevrand si sufera ingrozitor. Nu stiu ce sa fac. Aseara zicea ca cine o sa ii mai pupe pe bunici daca nu se mai duce el pe la ei? Azi cand l-am luat de la gradi in loc de buna mami mi-a zis direct: Eu vreau la bunicul!

Nu stiu cum este mai bine. Sunt constienta ca nu vom putea fi niciodata prieteni si cred ca nu le-as mai calca pragul cu anii insa la mijloc este cel mic. Care sufera.

Ma gandeam sa apelez si la un psihoterapeut ca nici relatia cu sotul nu este deloc stralucita. Cleo78, parca ziceai ca ai tu pe cineva de care esti multumita...



Floricel & comp.(D.N. 09.09.2004)





Traieste azi ca si cum ar trebui sa mori maine!

[AliceAida]

Nu stiu ce sa zic intai sa va compatimesc fetelor, mai ales cele care nu va intelegeti cu mama voastra. ori sa ma puc sa zic despre nemultumirile mele in relatia cu mama? Oricum Crisiacob , ma depaseste totusi in unele probleme, dar o mama "devoratoare" am si eu, ca unic copil din nou.Asa am gasit o denumire prin carti si articole ale specialistilor psihologi. Doamne ajuta ca macar noi ne-am mutat in capatul opus de tara si numai de nevoie pt fetita mea de 2 ani , tac si acum, dar ma enervez cumplit din cauza ei si a nemultumirii ei permanente in orice ma priveste. Desi m-a sprijinit in multe situatii, inclusiv nasterea(o sa va povestesc eu) tot ea ma critica cel mai tare si acum, nu e de acord cu ce fac . Sa ne D-zeu intelepciune sa nu ajungem in aceeasi situatie cu copii nostri atat e tot ce-mi doresc. Va doresc multa putere, dar nu incapatanare..pupici

Alice,mamica de fetita scumpica, Patricia (17.03.2007)