197 raspunsuri la acest subiect

[linasobolina]

Am trecut prin toate framantarile si trairile voastre atunci cand am infiat-o pe Ioana.
Avea 9 ani ,era din Delta, nu stia sa scrie, sa citeasca, nu auzise in viata ei o poveste si nu nu mancase o portocala.
Am tremurat pentru ea la spital cu doctorii, am invat-o sa traiasca, i-am aratat lumea, am educat-o, am facut un Om din ea si???

Ei bine s-a intors la mama ei "adevarata", la "sangele apa nu se face" si a hotarat ca ramane acolo, ca acolo se simte bine.
A renuntat sa termine liceul, are 19 ani, e majora, si cele cateva lacrimi si pareri de rau ale naturalei au determinat copilul sa renunte la tot si sa se intoarca acolo.

Si EU ce fac??? Mai sunt eu oare mami? Ce statut am eu? Probabil va solicita desfierea sau nu? poate cei de acolo au alte interese, habar nu am, insa doare al dracului de rau!
10 ani de investitii sufletesti, materiale, de timp si ...

Am vorbit cu cei de la protectia copilului , ca ei au experienta si au zis ca indiferent de varsta la care se face adoptia, copii vor sa o cunoasca pe "naturala" si absolut intotdeauna, ea, naturala face fite de acest gen si isi cer iertare si isi vrea copilul inapoi si nu ai ce sa faci!!!!

Si noi, parintii adoptivi? Noi ce facem? Jelim pe la colturi si ne rugam , poate se intoarce?
Sau te incrancenezi si renunti?

Intreaba si vei primi un raspuns!

[sanziana27]

Imi pare atat de rau....nu stiu ce raspuns sa-ti dau, dar iti inteleg durerea, as suferi cumplit ca, intr-o zi, copilul meu sa plece si sa aleaga alt loc pentru a trai!

[escu]

Din pacate iti inteleg durerea, si spun din pacate pentru ca si noi am trecut prin aceleasi momente grele.
Este vorba de finul socrilor mei. Parintii lui l-au infiat la cateva luni. Socrii mei l-au botezat si eram foarte apropiati. O familie.
A aflat tarziu (pe la 18 ani) ca este infiat de la persoane straine, "binevoitoare". Reactia a fost "salbatica". A vrut bineinteles sa o cunoasca pe "naturala". Femeia aceia fiind betiva satului, a avut o reactie si mai urata. A ramas sa locuiasca in continuare cu parintii adoptivi pana si-a terminat facultatea, dar le amintea in fiecare zi ca-i uraste. Ii acuza ca l-au infiat din interes, ca nu au putut face copii si l-au luat pe el sa aibe cine sa le dea o cana de apa la batranete si o sa vada ei ca planurile lor au fost gresite. Apoi a emigrat in Canada. Nu mai vrea sa auda de ei.
Noi am analizat situatia pe toate fetele si am inteles ca greseala a fost ca i-au ascuns atatia ani ca este infiat. Daca i-ar fi zis de mic, s-ar fi obisnuit cu gandul asta pe vremea cand era dependent de parinti. Poate ca si daca ar fi cunoscut alti copii infiati ar fi fost mai echilibrat.
Imi pare rau cand se ajunge aici. Parintii lui au facut totul pentru el, oameni modesti au investit totul, material si sentimental in baiatul lor. M-as bucura sa aud vreodata ca a revenit la ganduri mai bune, ca le-a dat un telefon sau le-a trimis vreo felicitare de Craciun.

Linasobolina trebuie sa speri. E fata, va avea copii si poate atunci va intelege ce inseamna sa fii cu adevarat parinte.

[sabineta]

Imi pare foarte rau sa aud asa ceva! Chiar nu meritai sa ti se intample asta.
Nu pot intelege cum de a preferat sa se intoarca in satul ala din delta, la bunica, sau in moldova, la mama, in conditiile in care ai tinut-o in puf, ai plimbat-o prin toata lumea si ai facut tot ce ai putut pentru a o educa asa cum trebuie.
Poate ca este doar o faza trecatoare, o razvratire adolescentina... poate isi va da seama cat e mult o iubiti si cat de mult va raneste... Numai DD stie ce e in mintea ei acum.
Iti cunosc povestea, si de pe DC, si de pe celalalt site si sunt alaturi de tine. Sper sa se termine totul cu bine.

Fii puternica


...las' ca ma fac eu mare

[Mmmaria]

Peste o suta de vizualizari si doar trei raspunsuri.
Si nu pentru ca nu suntem alaturi de tine.
Dar probabil ca asa o postare te face sa iti inghete sangele in vine. Probabil toate ne gandim sau traim cu teama ca ni se va putea intampla la fel peste ani. Si eu ma gandesc si chiar accept ca s-ar putea intampla un astfel de lucru. E cumplit si doare.
Dar cumva trebuie sa accepti. Este alegerea ei.
Sunt sigura ca si tu, ca si noi, in momentul in care ai decis sa o adopti nu te-ai gandit la recunostinta ei sau la grija pe care ar putea sa ti-o poarte la batranete. Ai facut-o pur si simplu fiindca asa ai simtit. Ea a fost sensul vietii voastre atatia ani.
A ales sa se intoarca la persoana care a nascut-o. Las-o. Poate abia asa va realiza cu adevarat cine este mama ei.
Daca din intoarcerea asta nu va invata nimic, atunci abia cred ca ar fi cel mai tragic.

[ioanaalice]

imi pare foarte rau pentru ceea ce ti s-a intamplat si sunt alaturi de tine![flo]
Nu cred ca isi da seama cat ai facut pentru ea, faptul ca i-ai deschis fereastra catre cunoastere si cultura. Cred ca este o etapa provizorie in viata ei. Nu dispera; ceva din tine a ramas in ea, iar bucatica aceea de suflet o va face sa se intoarca la tine. Oricate lacrimi ar varsa "naturala", darurile tale nu pot fi sterse cu buretele, va veni la un moment dat acolo unde i-a fost bine si unde s-a simtit in siguranta.

ioana, mamica de boboc

[Alexa Ioana]

lina... am intrat pe subiectul asta de muuuuuuuulte ori... si am iesit cu ochii in lacrimi si cu inima stransa...
ce as putea sa'ti spun ? ca imi pare rau... chiar nu te ajuta cu nimic...
si eu m'am gandit de multe ori ce se va intampla cand va creste alexa... daca va pleca de langa mine ? si singura consolare stii care e ? si daca ar fi fost copilul meu biologic, tot ar fi putut pleca la un moment dat...
da, imprejurarile sunt altele in cazul vostru... e ingrozitor... nici nu'mi pot imagina...
incearca cumva sa fii tare... sa ai rabdare... e varsta rebeliunilor si a "piticutilor pe creier"... probabil isi va da seama de cum stau lucrurile cu adevarat si se va intoarce acasa... ai incredere...

noi suntem alaturi de tine

S-au dus ai mei prieteni, s-a dus si acea clipa,
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa...

[nico_ro]

Oh, Doamne!!!
Nici nu stiu ce as putea spune sa te incurajez... Numai cand ma gandesc la ce ti s-a intamplat ma cutremur. Nu pot decat sa ma rog pentru fiica ta, ca Dumnezeu s-o lumineze si sa vada cine ii e, de fapt, mama. Iar tie sa-ti fie sterse lacrimile si sa ai ce meriti: fericire alaturi de copilul tau. Dar trebuie probabil sa faca si asta, ca sa se convinga ca langa voi e ACASA.
Sa auzim numai de bine!

[andrada77]

Eu sant sigura ca se va intoarce acasa.Cei care au abandonat-o nu o s-o tina mult.Totul pana la mostenire.Ea e pe numele vostru SI ASA VA RAMANE.Nimeni din asa zisa familie de sange nu o va vrea legal langa ei.Poate acum,pentru o perioada,ca sa-i ajute le mute treburi.Dar o sa-si dea singura seama ca adevaratii parinti sant cei care te cresc si te iubesc,nu cei care te lasa si te uita.E doar o adolescenta.O sa treca faza asta.
Copii adoptati reactioneaza diferit in aceasta situatie.Unii vor sa -si cunoasca parintii,unii nici nu vor sa auda de persoanele care i-au abandonat.
Noi nu putem stii ce fel de copil o sa avem noi.Dar putem fi siguri ca faza cu "sangele apa nu se face"-e doar o vorba spusa in vant.
"DRAGOSTEA NU MOARE NICIODATA"-este fraza care trebuie s-o avem in suflet si in minte.
Si atunci,nu va mai exista frica..

viitoare mamica de ingeras

[aissa]

Pe cuvant ca nu stiu ce sa scriu...e cumplit, trebuie sa te simti ingrozitor si nimic din ce am spune noi nu te-ar ajuta mare lucru.

Fata ce spune? Tineti legatura? E ceva temporar plecarea sau nu va mai vrea deloc in viata ei? CUm Dumnezeu? Of! Putere!