14 raspunsuri la acest subiect

[Claudelu]

quote:

---

Originally posted by LindaG
Clau,[pup],nu te-ai suparat pe mine.Nu am vrut sa sune asa.LindaG

---

Li, asa ma sti tu pe mine???Suparacioasa???Si eu m-am exprimat cam gresit, am scris ca si cum Clau ar fi buhuhuClaudia si Raul(01.04.2004) [foto]Poze familie[foto]Pagina personala DC

[LindaG]

Clau,[pup],sper ca nu te-ai suparat,nu?Nu am vrut sa sune asa. LindaG

[dulcetica]

In materie de plins conduc detasat.[bang]Va rog sa va adresati cu sefa!Isterie la birou, cu plins...Acasa nici nu se poate compara ,ca si cind ar fi gluma,pe linga episoadele anterioare.Nu mai spun, ca as da bani sa le sterg din memoria celorlalti,evident.Bani...as da zile de la mine.... Nu inteleg cum v-ati reglat aceste exteriorizari?Explicati mai detaliat ,cum ati devenit "dure".Va pup,si numai plingeti pe afara din casa,ca ceilalti profita si nu apreciaza sensibilitatea noastra! dulcetica

[aniella]

dupa cum au mai spus si altii nu esti singura caruia i se intmpla asta...acuma faci si eu ce fac si ma dau ca si ex...si eu plang destul de mult sau ma rog plangeam...dar de fiecare data cand sunt stresata epuizata etc cea mai buna metoda este sa ma apuc de plans singurica acasa sau unde nu ma vede nimeni...totusi ar trebui sa vezi in care momente plangi si de care dintre ele se repeta...iar daca te dereanjeaza asa de mult incearca si un consilire in terapie cognitiv-comportamentala...nu exista o solutie una doua sau cu atat mai putin sfaturi in ceea ce ne priveste problemele noastre...cine face asta nu procedeaza corect...fiecare prin anumite mijloace trebuie sa si gaseasca singur solutia...dar aici intervine dl/dna terapeut....asta este rolul ei si a sedintelor de terapie sa ne ajute, sa ne "indrume" in gasirea solutiilor cu multa prietenie si respect aniella....vesnic indragostita...(iubeste si vei fi iubit)

[mamica dulce]

si eu plang...mult mai putin acum,ca m-am calit dar acum vreun an doi ma afectau toate atat de tare incat ma busea cate un plans ..pe unde se nimerea(insarcinata in ultimul trimestru,apoi tare depresiva dupa nastere,sunt convinsa-atunci eram in stare sa plang si daca te uitai mai lung la mine)Ultima data am plans saptamana trecuta in cafeneaua spitalului,dar nu din cauza de pui.Sunt momente intr.o discutie in care ma simt atat de frustrata cand vad ca al meu consort efectiv NU VREA sa inteleaga niste chestii absolut evidente sau desconsidera anumite aspecte care sunt importante pntru mine...ce sa zic ,plang!deci,mai mult de ciuda.si foarte rar in ultimul timp.Referitor la Marc..plang numa cat imi imaginez ca ar putea pati ceva si plang si la filme,cand citesc ceva,cand ma impresioneaza ceva ..chiar astazi am primit o brosura cu copii din lumea a treia care au nevoie de un Nas,ei bione,imaginea lor,toti mici si negri si ochiosi ,cu niste zambete largi pe fata,ei bine,mi-au dat lacrimile gandindu-ma la ei. Plansul este o binecuvantare pentru organism,o usurare..cel putin eu asa il percep cateodata,si are intotdeauna o cauza,chiar si atunci cand "plangi din senin" este o acumulare in subconstient,sentimente reprimate si o chestie marunta poate declansa un bocet pe cinste. ei...ca mai citesc prin presa faze de genul...vai,am plans cand am auzit ca a nascut raduleasca ..eu una nu pot sa le iau de bune,si daca sunt..ma baga in ceata reactiile astea..voi ati plange daca divorteaza brad pitt?? si pe mine ma doare capul daca imi stapanesc plansetul,cred ca e o reactie normala a organismului.In plus,dupa ce plang moooor de somn.Asta de cand eram copil. http://www.desprecop...me=mamica dulce poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni) http://f2.pg.photos....lbum?.dir=/5ee0