Freia, exact explicatia pe care ai scris-o tu am observat ca este folosita in multe familii aici - in zona in care stau eu exista foarte multe modele de familii, mama si tata, doar mama, doar tata, doua mame, doi tati - si mie mi se pare buna explicatia in sensul ca previne sau macar reduce un posibil complex de inferioritate la copil (toata lumea are mama si tata, eu de ce nu am). O explicatie asemanatoare cred ca se poate da copiilor adoptati (unii copii vin astfel in familiile lor, altii vin astfel..) tot in ideea de a nu se simti "anormali." Si bineinteles asigurati in ambele cazuri ca, indiferent de cum au venit in familiile lor sau de modelul familiei, sunt iubiti mult mult mult.
Legat de explicatia despartirii parintilor, verisoara mea, ai carei parinti au divortat si care a crescut cu mama ei, are o poveste romantico-idilica despre relatia parintilor ei: s-au iubit nebuneste, s-au casatorit tineri, si-au urmat impulsul si dragostea, dar asa spirite independente, rebele, impulsive, nebunatice cum au fost parintii ei nu s-au inteles la drum lung si s-au despartit. Nu stiu cat de aproape de adevar este in cazul ei, si probabil ca in multe situatii partea a doua cel putin este atat de departe de adevar incat ar deveni o minciuna, dar ceea ce am observat eu la ea - este aproape mandra de povestea asta in care parintii sunt doi eroi romantici, este mandra de ea ca a fost rodul unei iubiri nebune si rebele. Poate asta ar fi de retinut, ideea asta ca atunci cand a fost conceput/a, a fost din foarte multa dragoste, chiar daca mai tarziu lucrurile au luat o alta intorsatura.
![[flo]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/floare.gif)
[flo]
![[flo]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/floare.gif)
pentru toate mamicile si toti taticii care isi cresc puii singurei
Lai