146 raspunsuri la acest subiect

[liliana csaki]

Aissa, hai ca esti fata curajoasa, ce-a fost mult a trecut, hartiile astea se fac si ele si-n curand o sa vina si bb. La ancheta, daca chiar nu e si sotul tau acasa, te-mprietenesti si tu cu asistenta, ideea e ca vina sa vada ce conditii aveti, testul psihologic o sa fie dupa aia si-o sa margeti amandoi. Eu m-am dus singura la comisie, cand cu David, sotul meu avea o intalnire la care nu putea lipsi sub nici o forma si-am zis ca e plecat din tara, a functionat. Anca, multumim, slujba de botez oricum mi se pare emotionanta dar de data asta data fiind situatia mi s-a parut si mai si. Arata-i sotului tau toate pozele cu copilasii nostri, o sa vada ca sunt cat se poate de normali si f,f,f,f,f frumosi. S-ar putea sa-i invingi temerile. Stiu ca tu tot esti la aspirante dar poate dupa, Doamne Doamne o sa faca o minune si-o sa aveti si un copil natural desi din experienta iti spun si fetele pot confirma, in momentul in care il ai in brate si acasa sigur nu te vei gandi altfel la el decat ca la copilul tau. Sa-ncepem sa-ti tinem pumnii si tie? In principiu nu afli prea multe la inceput si de regula nimic despre tata pt. ca el e doar o liniuta in certificat(in majoritatea cazurilor).Avand insa numele mamei si CNP-ul, daca te agiti putin poti afla tot ce te intereseaza. La ce-ti foloseste? Cand l-am vazut prima data pe David, ea era inca in spital si puteam s-o vad, n-am vrut, nu ma intereseaza. Poate ca intr-o zi o sa fie nevoie sa fac asta, pana atunci insa, mai e mult. pupici tuturor, http://community.web...er/lilianacsaki

[meme]

Aissa,nu-ti face griji,asistenta noastra sociala a fost din categoria celor foarte pedante(ea de altfel fata de treaba)si ne-a facut multe vizite la domiciliu,atat in perioada atestatului cat si dupa ce am luat-o pe Anca acasa si nu s-a putut ca sotul meu sa fie mereu de fata.Pe de alta parte iti inteleg nerabdarea si bine faci, sa fii insistenta si s-o suni mereu.Asta este tactica daca vrei ca lucrurile sa se precipite.Pe mine ma cunosteau deja cei de la dpc ca pe un cal breaz. Anca,eu ma consider un om fericit ca nu stiu absolut nimic despre parintii fetitei mele.Si daca ai cunoaste ceva date si copilul ti-ar placea intr-adevar si s-ar dovedi ca este si sanatos(controlul medical este oricum obligatoriu),crezi ca ti-ar putea schimba intr-un fel decizia de a-l lua acasa?Si inca ceva,nu uita ca s-au intalnit atatea situatii de parinti normali care au dat nastere unor copii cu probleme.Sa stii ca si eu am fost intrebata de catre prieteni daca mama ei s-a drogat,daca era alcoolica,bolnava...Am ridicat din umeri.Am avut ocazia de a-i face analize genetice,m-a tentat pe moment,dar apoi am stat o clipa pe ganduri si m-am intrebat daca pe eventualul meu copil natural l-as supune la asa ceva.Raspunsul a fost negativ.Sa ramanem optimiste si sa traim clipa(la urma urmei nici noi un stim ce ne rezerva ziua de maine).Si pot sa-ti spun ca eu traiesc cele mai fericite clipe din viata alaturi de puiul meu drag! Meme

[claudia_a]

Buna dimineata...incepe o zi cu nerabdare...trebuie sa ma sune la servici doamna care sa vina in vizita de inspectie...sa ne zica ora la care maine este disponibila...Sper sa nu patesc ca tine Aissa...deja ma sufoc ca timpul trece greu!! Va anunt eu cand suna... Claudia in curand mamica!

[steliana04]

Mamicilor si viitoarelor mamici, sunteti fantastice! Nu va cunosc dar va iubest pe toate. In sfarsit, v-am descoperit pe voi si m-am hotarat si eu, ma gandesc din ce in ce mai mult la adoptie. Mi-am listat tot ce ati scris voi si v-am citit cu sufletul la gura. Aseara cand m-am culcat, dupa ce am terminat cititul, i-am zis soþului :"sunt bucuroasa, f. bucuroasa" ºi am adormit fericita. Am descoperit calea de a avea bb. De ce sa ma chinui in fiecare luna, sa arunc bani pe la doctori cand ii pot folosi altfel. Cum de nu m-am gandit oare pana acum... Ma tem cand ma gandesc la toata birocratia, dar am speranta ca mai exista si oameni buni in tara asta. Va felicit din inima pe toate, si cele care aveti copilas si cele care urmeaza. Va pup. S.

[Anca Wish]

Fetelor, saru'mana pentru raspuns. Eu sunt tare trista azi. Am discutat despre asta aseara si mi-a zis "Nu...nu sunt pregatit pentru un copil adoptat acum. Mai incercam..mai avem timp" Adevarul e ca avem o situatie financiara nu tocmai stralucita. El castiga mai putin decat mine cu toate ca el are studii superioare si cred ca mandria lui de cap de familie, nu-i da pace. Oricum, am plans de m-am umflat asta-noapte. Am un gol imens in suflet. El zice ca sunt obsedata...eu zic ca am multa iubire de daruit. Odata am facut chiuretaj...acum am sansa de a salva o viata. Aseara am vorbit si cu soacra-mea care imbratiseaza ideea, poate ma va ajuta si ea. Cu toate ca n-as vrea sa zica "da" necrezand cu tot sufletul in asta. Cu toate ca stiu ca va fi un tata minunat. Cum, Dumnezeu sa-l fac sa-l conving? Sfatuiti-ma! Zambeste ...maine poate fi mai rau! anca...poate intr-o zi

[ponicid]

Anca, timpul le rezolva pe toate. Nu-l forta pe sotul tau. Adoptia este o hotarare foarte importanta pe care trebuie sa o iei cu sufletul complet impacat atat tu cat si sotul tau. Nu mai pomeni nimic de adoptie, lasa timpul sa treaca, mai incearca sa ramai insarcinata. Din proprie experienta cred ca in acest moment ar trebui sa ai o singura discutie cu sotul tau: o discutie din care sa rezulte ca daca incercand sa faceti un copil nu veti reusi, atunci veti adopta unul. Adoptia ar fi "luminita de la capatul" tunelului care te-ar linisti si pe tine pentru a putea sa incerci mai departe sa ramai insarcinata. Stiind ca daca nu faci tu un copil ramane totusi solutia adoptiei iti mai ia din stresul procedurilor de fertilizare si poate chiar iti iese. Succes! Daniela, mamica de Ana-Maria

[irina_ina2000]

Buna la toate fetele de aici si bine ai venit printre noi Steliana.Eu sa stii ca asa am gandit dupa ffff multi ani de incercari si mi-am zis ca nu merita sa dau banii pe alte seturi de analize si drumuri la Bucuresti.Am zis cu banii cheltuiti pana in momentul cand am zis Stop la incercari puteam creste lejer un copil pana la facultate asa ca mai bine renunt si adopt unul .Acum il avem pe Alexandru care e un copil reusit si sanatos.Succes si curaj ( birocratie in acte este peste tot dar trecem cu bunavointa peste ea). Aissa Curaj ca aceasta vizita nu e cine stie ce , sincer nici la noi nu a fost sotul acasa cand a venit asistenta dar nu au fost probleme.De fapt ei vor sa constate daca ai conditii pentru a creste un copil( sa vada daca poate avea o camera a lui, daca ai o baie corespunzatoare , sistem de incalzire pe iarna etc).In rest totul va merge inainte cred eu fara probleme.Pot sa-ti spun ca la noi asistenta care s-a ocupat de dosar a avut ocazia sa-mi vada sotul cand am intrat la examenul psihologic si apoi cred ca ei s-au mai vazut doar de vreo 2 ori.El are un servici de unde nu prea poate pleca asa de usor si a fost acceptat acest lucru atata timp cat erau actele in regula iar eu eram mereu prezenta cand trebuia. Anca nu fi suparata .Eu cred ca te inteleg cel mai bine deoarece si la mine sotul a acceptat f greu ideea de adoptie iar acum regreta ca a fost asa de incapatanat.Dar sa stii ca incet cu exemple si cu tact se va convinge el singur ca e bine asa, insa nu insista si lasa-l sa accepte ideea. Numai bine la toata lumea si asteptam numai vesti bune.

[aissa]

Claudia iti tin amandoi pumnii stransi si maine sa-mi povestesti totul despre cum a decurs intalnirea si care sunt pasii urmatori. Eu abea astept sa treaca ziua de azi si poate si cea de maine pana aflu cum lucreaza Tony ca sa o sunam sa stabilim sigur ziua in care ne vedem Oricum, intalnirea va fi dimineata pentru ca a zis ca numai asa se poate, deci si eu va trebui sa trag chiulul la serviciu. Nici o problema insa, tot trebui sa-i pregatesc in ideea ca voi lipsi mai mult. Anca, sincer imi pare rau pentru starea in care esti, dar nu-ti pierde speranta. Lasa-l pe sotul tau sa rumege ideea, cand ai impresia ca se uita cu jind la vreun cuplu cu copii preseaza si fa-l sa-si doreasca si mai tare un bb. Si noi am vrut din tot sufletul un bb al nostru. Dupa ce am pierdut sarcina la 3 luni, doctorul care m-a curetat (ambulator la un cabinet particular) l-a chemat pe Tony sa ii arate resturile ca sa nu mai dea la analiza ce a scos din mine. Cred ca a fost tare impresionat, mai ales ca copilasul, cat era de mic, era intreg. Cred ca realizeaza si el ca mi-ar fi foarte greu sa mai trec prin asa ceva. Asa ca hotararea a fost luata relativ usor. Cand si cand ne mai gandeam la asta, dar apoi speram iar sa fie unul al nostru.Timpul insa trece, si cum toate au momentul lor propice, al nostru a venit acum. Am pornit pe drumul asta cu inima deschisa si cu speranta ca Dumnezeu ni-l va scoate in cale pe cel destinat. In ce priveste situatia materiala, nici noi nu stam stralucit. Castigam suficient de bine, dar avem si multe datorii pentru ca ne-am luat casa si am tot bagat in ea, acum mare lucru nu ne mai lipseste, doar lichiditati, ca in mare parte ce luam achitam rate. Dar asta nu inseamna ca daca o sa am un copil o sa moara de foame. Si chestia asta nu are legatura cu adoptia. Daca ai ramane gravida, sotul tau ar mai avea ceva impotriva pe motiv ca nu castiga suficient? Steliana, bine ai venit si succes in luarea unei decizii! PS: la prima parte a acestui forum, cand am ajuns la pagina 10 s-a inchis si s-a deschis partea a 2-a. Cum facem sa continuam discutia, ca eu nu vreau sa raman fara voi? Aspiranta la statutul de mamica!

[Anca Wish]

Saru'mana mult pentru cuvintele voastre. Ma bucur asa de mult pentru voi. Stiti...ieri cand mi-am ascultat inima si mi-am dat seama ca un bebe ar fi un balsam pentru inimioara mea...v-am recitit si am zis "Gata..trebuie sa ma grabesc. Bebe al meu asteapta", deja m-am revigorat. Am avut un alt tonus la serviciu. Mi se parea ca nu mai ajung acasa. Eram emotionata si deja ma gandesc cum va fi prima clipa cand il voi tine in brate. Am ajuns acasa, si am primit acel "Nu" categoric..care m-a dezarmat. Am redevenit ce eram: posaca, fara chef, fara tinta...goala pe dinauntru. Va multumesc, inca o data. Zambeste ...maine poate fi mai rau! anca...poate intr-o zi

[steliana04]

Multumesc felelor pt. primirea calduroasa. Anca, nici sotul meu nu avrut sa discutam despre adoptie. Trebuie mult tact si rabdare. La un sf. de sapt. am adus-o la noi pe fetita unor verisori, de 5 ani. Am "initiat-o" si pe ea, sa-l dragaleasca pe Cris, sa se joace cu el si sa-i zica tot felul de lucruri simpatice. Am scos tot timpul in evidenta durerea si disperarea de a merge la dr, asteptarile de acolo, costurile. Totul a fost incet, pasi maruntei. In final a spus da, cu convingere. Mama soacra te poate ajuta mult. Sa-i spuna ca n-ar avea bucurie mai mare decat bucuria de a avea grija de un nepotel. Si eu am fost suparata pe sot ca nu este mai deschis, sa spuna si el " mai femeie, nu te mai chinui, hai sa.. " In final eu cred ca este tot asa cum planificam noi. Succes si incredere in D-zeu.