38 raspunsuri la acest subiect

[thalia]

As dori sa stiu daca parintii de copii care se incadreaza in acest interval de varsta, au probleme cu ei?[zid]Citesc copiii, si ce, si cat, si ce e de facut...???

[anemona_an]

....copila mea are 12 ani, invata fff bine si totusi...citeste cu ochii pe ceas, nu care cumva sa citeasca mai mult de o ora //... sunt tare suparata ca nu reusesc s-o fac sa-i placa sa citeasca , in schimb.....e la curent cu toate dramele din telenovele //... acum citeste Coliba unchiului Tom, dar.....pentru ca o oblig eu

[maria m m]

Fica-mea citeste! Acuma este la cei trei muschetari.Ei ii place sa citeasca.Cel mai mult i-a placut Harry Potter si La Medeleni,2 ani de vacanta de Jules Vernes...aste a sunt preferatele ei. A incercat pana si Coelho-Alchimistul dar a renuntat pe la pagina 70 ca cia zis ca ii este mila de pastoras deoarece este prea singur cu oile sale....(?) succes maria, de Paula si Miruna

[maria m m]

quote:

---

Originally posted by anemona_an
....copila mea are 12 ani, invata fff bine si totusi...citeste cu ochii pe ceas, nu care cumva sa citeasca mai mult de o ora //... sunt tare suparata ca nu reusesc s-o fac sa-i placa sa citeasca , in schimb.....e la curent cu toate dramele din telenovele //... acum citeste Coliba unchiului Tom, dar.....pentru ca o oblig eu

---

si Miruna invata bine,a terminat a 6-ea cu media generala 9.96 maria, de Paula si Miruna

[lorelei_19]

Malina mea nu e innebunita dupa scoala, iar rezultatele sunt pe masura, e undeva pe la mijloc. Cu cititul, pace! nu citeste deloc! Insa deseneaza! deseneaza enorm de mult, cred ca o ora pe zi deseneaza! si are si talent, cel putzin asha spunea profesoara de pictura. Uneori insa ii mai citesc eu, dar si asta o plictiseste. Nu intelege cum poate cineva sa citeaca, atunci cand exista filmul si l-ai vazut in 2 ore??? Pasiunea mea nr. 1 insa e cititul. Aveti vreo idee cum s-o determin sa citeasca? se poate sa inceapa mai tarziu? Salvati un inger: www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

[Adela99]

Al meu, nu. La scoala inca nu au calificative, cosmarul incepe la anul (clasa a VIII-a). Nu stiu cum sa-l fac sa citeasca am si abandonat ideea, dar am sa va citesc poate...poate. Eu ma amagesc cu gandul ca generatia lor nu prea citeste si ca probabil el nu e o exceptie. Poate va incepe sa citeasca mai tarziu (cand spun mai tarziu, nu ma refer la un un an-doi, ci la maturitate)

[voljena]

s-o pun si pe fie-mea pe lista lui 'nu citeste'. la 13 ani. reviste, cate o carticica subtirica contemporana - din astea cu adolescente traznite si indragostite - dar cam atat. [bang] problema este ca nici la scoala nu li se cere sa citeasca nimic serios ci tot numai pe textulete din astea usurele se bazeaza. in rest - filmele sa traiasca, netul... of! ce vremuri!

[conchita]

quote:

---

Originally posted by lorelei_19 Aveti vreo idee cum s-o determin sa citeasca? se poate sa inceapa mai tarziu?

---

pot sa-ti spun cum a fost la mine? se vorbea in casa cu asa pasiune despre cartile pe care le citeau cei din familia mea incat m-au facut curioasa la culme. tin minte ca pe la 10-11 ani ma strofocam cu Incognito de E.Barbu din care nu intelegeam nimic. dar am fost asa hotarata sa termin un volum incat m-am dus la sala de lectura la biblioteca si citeam cu dictionarul langa mine. ce tristete ca nu gaseam cuvintele nici macar acolo :)) dar la 13-14 ani am inteles toate cuvintele din Crima si Pedeapsa, chit ca nu am mai iesit din casa in vacanta aia de vara 2 saptamani, asa tare m-a afectat...asta a fost la mine cand eram mica si necititoare :) si imi amintesc ca eram capoasa la culme, daca mi se impunea sa fac ceva, nu faceam, punct. cam cum povestiti voi acum despre copilasii vostri. au mers alte strategii, de genul asteia de mai sus. si, doamne, ce mai sufeream cand mi se spunea ca sunt prea mica sa citesc cartea X, mai bine sa-mi vad de joaca mea. Authority Zero

[Guest196_8384]

Mama, care era o tanara plina de viata si proaspat divortata pe vremea cand aveam eu vreo patru ani, ma "abandonase" in casa bunicilor si venea in "vizite" duminica. Atunci era fantastica! Ma scotea la cofetarie la cate-un profiterol, ma ducea la cinema sau in gradina botanica. Fire poetica si visatoare, ii placea la nebunie sa ma scoata in Gradina Copoului. Adora sa ne asezam pe cate o banca si sa "taifasuim". Copil fiind, as fi preferat sa ma joc si sa ma zbantui in loc sa stau linistita pe o banca dintr-un parc tacut, privindu-mi juliturile din genunchi. Ca sa ma faca sa stau ore intregi linistita in mijlocul naturii, imi povestea mereu tot felul de bazaconii inventate instant. Inventase legenda micilor floricele de Nu-ma-uita (miosotis), legenda firului de iarba, a frunzei calatoare, a norului sidefiu... Intr-o dupa-amiaza de toamna, mi-a facut smechereste un semn cu ochiul si mi-a spus ca are o surpriza. Innebuneam de nerabdare! Imi imaginam papusi uriase (mai inalte decat mine) care vorbeau, trenulete complicate desfasurate pe traiectorii de dimensiunile unei sali de bal...Nu. M-a luat de manuta si am pornit amandoua pe stradute pline de frunze uscate. S-a oprit in fata unei cladiri vechi si am urcat scarile. Inauntru, o liniste de mormant. Lumina firava se strecura prin ferestre dezvelind pereti intregi plini pana-n tavan cu carti mucegaite. Un batran ursuz, in spatele unui pupitru vechi din lemn ne-a aratat morocanos ceasul:"Se inchide, duduie!" Mama l-a ignorat. M-a luat de mana si am pasit printre rafturile cu carti. S-a oprit, a scos o carte dintr-un raft, i-a aratat-o babalacului si am iesit. Ne-am oprit in parc. Pe o banca. Mi-a aratat cartea. Eram de-a dreptul dezamagita! Nici o poza! Si mai avea si copertile sfoiegite! A inceput sa-mi citeasca povestea. Era o poveste despre grauri. Nu am uitat-o. Se insera si povestea nu se terminase. M-a dus inapoi la bunici. Mi-a lasat cartea. Toata saptamana i-am chinuit urechile bunicului cu :"da' asta ce litera e?" Peste cativa ani, prin clasa a doua, imi faceam singura abonament la biblioteca din cartier. Citeam in pat, uitand de lectii si de copiii care ma strigau sa ies la joaca. Pe la 9, ai mei imi stingeau lumina. Citeam sub patura cu o lanterna lunga, chinezeasca, furata din sertarul fratelui mamei... In toamna lui '94 am avut prima mea generatie de elevi. O scoala saraca de periferie bucuresteana. In consiliile profesorale se dezbatea frecvent problema :"De ce elevii nostri nu citesc?". Se propuneau tot felul de strategii, care de care mai fanteziste... Intr-o zi, intrand in clasa, pe la sfarsitul clasei I, ma asez pe catedra, imi iau o mutra strengareasca, si incep smechereste sa le povestesc copiilor de vremurile cand eram si eu de-o schioapa. Le povestesc despre "furatul" de corcoduse, despre cataratul in copacii din jurul blocului, despre cititul cu lanterna sub patura...Copiii ma sorbeau din ochi cu o expresie :"Doamne, ce obraznica mai era si Doamna noastra!!!" In ora urmatoare aveam matematica. Ceva plictisitor, cu niste probleme tembele, pe care copiii nu le iubeau...I-am strans ciotca in jurul meu si le-am spus ca nu mai facem ora de matematica. Au topait si urlat de bucurie! Le-am soptit complice ca urmeaza sa mergem intr-un loc secret. Am iesit cu totii din clasa pe varfuri, pisiceste...si ne-am oprit la biblioteca scolii. O incapere cu munti de carti pline de praf. Ne-am asezat turceste pe parchetul prafuit si am inceput sa le povestesc ce fel de comori pot gasi...pe Nica furaciosul, cel care-o necajise atata pe Matusa Marioara, pe Greuceanu cel nascut dintr-o boaba de piper, pe Pinocchio cel mincinos, pe Hansel si pe surioara lui, Gretel, care au aruncat ditamai baboiul in cuptor...La sfarsit, fiecare copil pleca de acolo cu cate doua-trei carti. In pauza, mare batalie intre ei:"Nu vrei tu Scufita si-mi dai Povestile Nemuritoare?","Uite, daca-ti dau Cenusareasa, imi dai Motanul Incaltat?"... In cateva saptamani ajunsese bietul bibliotecar de speriat! Cam chiulangiu omul, se trezea zilnic in fata usii bibliotecii cu mormane de carti pline de biletele "V-am adus Greuceanu. Emilia Popescu I C. Cand veniti la biblioteca? Vreau 1001 de nopti". Nu era clasa cea mai buna din scoala. Departe de asta. Tanara fiind, mi-au dat clasa "refuzata" de invatatoarele cu vechime, care la inceputul anului scolar stateau pe capul secretarei cand se faceau inscrierile:"Aaaa, Popescu asta, il vreau eu la A, nu vezi ca ta-su-i doctor?" Nu stiu daca acesti copii au reusit vreodata sa-i intreaca pe "apretatii" de la A...dar stiu ca au ramas cu o pasiune. Aceea de a citi. Si, sper, pentru totdeauna. E important sa reusiti sa-i atrageti spre lectura altfel. Nu cu "ora". Copiii vor considera asta un supliciu. Vor sta cu ochii pe ceas si vor uri lectura. Totul tine de voi, dragi mamici! De talentul vostru de a-i sugestiona fara ca ei s-o simta...E o treaba pisiceasca aici...O iesire mama-fiica sau mama-fiu in oras intr-o dupa-amiaza ploioasa. Intrati impreuna intr-o biblioteca. Daca sunteti mamici de adolescenti, beti impreuna un capucinno pe o banca, rasfoind si discutand cartile imprumutate..."Sa beau un capucinno cu mama la 15 ani? Oh, mama e cool! " Si se vor simti putin mai...adulti. Si vor simti nevoia sa faca lucruri mai serioase...cum ar fi, de exemplu, lectura...In fine, e o sugestie. Sunt sigura ca voi, mamici-pisici, veti descoperi si alte strategii pentru a-i face sa iubeasca lectura... "Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

[anemona_an]

.. mey, eu am specificat cum invatza fiica-mea tocmai pentru a scoate in evidenta ca....deshi invatza bine, ei nu-i place sa citeasca///... culmea, la shcoala i se da de citit shi ....chiar citeshte, dar......problema este ca nu-i place//...ori eu mi-ash fi dorit sa vina din ea dorintza //....shi...pe vremea mea......tv era de la 20h la 22h,asha ca....shi dak nu vroiai....tot citeai, ca n-aveai ce face //...deci....mamici... ce sa facem cu leneshii noshtriii?????