34 raspunsuri la acest subiect

[gutman]

Sarutmana mamicilor, Problema anturajului nu trebuie sa fie o sperietoare. aduceti-va aminte cum o privea-ti cand erati de varsta copiilor (13-18 ani). Pericol exista, dar acest anturaj este numit "scoala vietii"; de multe ori copii care au multi prieteni (mai buni sau mai rai) stiu sa se descurce mai bine in multe situatii. Cred ca un adolescent nu poate fi controlat eficient prin interdictii. Daca nu imi place anturajul lui, nu e suficient sa-i spun : nu te mai intalnesti cu x sau y, trebuie sa ii ofer ceva in schimb, sa ii ofer activitati care sa ii permita sa cunoasca si alte caractere pe care apoi sa le evalueze si, eventual , sa le aleaga sau sa fie ales. Nu e suficient sa parolez pc-ul din bios- sunt multi copii care stiu cum se trece de o astfel de parola in 2 minute, iar tentatia de a vorbi despre sex (cyber sau nu) exista la toti copii, mai ales la cei care nu discuta despre sex cu parintii; trebuie sa inteleg ce nevoi are copilul meu si sa ii ofer ce are nevoie in forma in care poate sa accepte. Ce-ar fi daca ati intra (o data, de doua ori) impreuna pe astfel de pagini si i-ati arata ce se ascunde in spatele propunerilor sau discutiilor de pe chat. Sa nu uitam ca primii pasi au fost facuti de-a busilea si apoi cu noi de mana. Toate problemele lor pot fi tratate la fel. Sunt copii care nu pot vorbi cu parintii lor chiar despre orice, si ce facem atunci? nu mai vorbim cu ei? ii lasam la "mana strazii?" poate ca nu. Eu am avut o perioada in care fiica mea nu vorbea chiar despre orice cu mine dar ... am gasit o profesoara pe care ea o placea foarte mult si fata de care era foarte deschisa. asa incat am lasat-o pe Maria sa vina la mine cu ce probleme voia si preluam de la dna. profesoara celelalte probleme, pe care le rezolvam tot asa: direct saui indirect. timpul a trecut si Maria a revenit si discutam din ce in ce mai multe. Nu a trebuit decat sa organizez intalnirile dintre cele doua confidente (iluzia de reciprocitate trebuie mentinuta pentru discutii deschise). Pericolul exista, nu trebuie ignorat si trebuie sa fim cu ochii pe copii nostri, dar eu cred ca e mai bine sa fim cu ... "coada ochiului pe ei" poate nu-si dau seama. pe curand gutman

[bby_blu3]

hm...v-a lasat Heaven in aer...poate va cobor eu...libertate intr-o anumita masura...mi se pare ok ca la 14-15-16 ani sa vi acasa la 8-9 seara si sa le spui parintilor ce ai facut daca te simti in stare si daca stii ca nu se pun cu gura pe tine si te tocesc ca pe creion ca de ce ai fost acolo si de ce ai fost cu nuj cine(parca nu iti vine sa mai zici nik si-ti piere tot kefu d vb)..e ok sa le spun in masura in care si ei inteleg ca fara sa gresesc nu pot ajunge sa stiu ce e bine..si voi ati dat cu capu d sus si acu stiti ce sa faceti pt ai vostri copii...mai lasati-ne si pe noi sa ne lovim ca nu facem bube...atentie insa la loviturile care se lasa cu cicatrici... insa mi se pare aiurea ca la 17-18ani(18n fara o luna cat am eu) ai mei sa-mi impuna pe timp d vara sa fiu aks la 8 jumate-9 in conditiile in care se intuneca la 9 jumate-10,stie unde si cu cine sunt...si in plus mai si e de acord cu persoana...e de-adrept peste stangu'...nu zic,momentan trec a 12-a,BAC-kestii...n-am pretentii la disco sau altele...dar cred ca 10 e o ora rezonabila de intrat in casa la sf d sapt...1 seara...as vrea si eu o plimbare pe strada mare frumos luminata de mana cu prietenul,cu saruturi inocente si soapte spuse in fuga si cu teama...oare cer prea mult??stiu ca e vina celor din jur ca nu am aceste mici capricii..d c??pai cine face atatea crime,violuri,trafic d carne vie samdp..oamenii!!...dar totusi...e strada super animata la ora aia..nu are ce sa ti se intample atata timp cat stai in multime si in locuri luminate...si slava Domnului ca avem un centru cu lumina ca ziua in Pitesti... ce ma sfatuiti ca nimic nu merge...nici strategia cu las eu un pic lasi si tu un pic...e mai degraba un soi de lasa tu un pic ca ma mai gandesc eu daca meriti sa las si eu un pic...si tot asa...eu las. si ciuciu...(pardon d expresie)[bang] Viata este un vis,dar a visa inseamna A TRAI!!

[lorelei_19]

mda, si mie mi se pare exagerat si pacat ca nu te lasa in pace parintzii tai. in definitiv ai si tu dreptul sa traiesti, iar la 18 ani e cam aiurea sa trebuiasca sa fii la 8-9 acasa. Ma rog, parerea mea e ca de pe la 16 ani potzi lasa fata sa stea mai mult - cu conditzia sa stii unde e si cu cine e. vorbeste cu parintzii tai si spune-le sa te intzeleaga, sa accepte ca esti un om matur si sa aiba incredere in tine! mult succes si sa ne mai spui ce-ai facut. Paul are nevoie de noi: http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm "Daca dragoste nu e, nimic nu e".

[bby_blu3]

been there,done that!![bang]sunt hotarati si pace...ma multumesc cu faptul ca mai am un an si ma duc si eu la facultate(logic ca in alt oras) si scap de grija lor obsesiva pentru mine..ma protejaza de parca as avea 3 ani...dar ce sa le faci...cu cate vad la tv,cred si eu...oricum...mai astept sfaturi...va [pup]pe toate... Viata este un vis,dar a visa inseamna A TRAI!!

[dienusa14]

Buna tuturor! Sunt destul de noua pe acest forum dar ceva ma determina sa intru in acest subiect chiar daca ceea ce va voi spune poate parea banal. Imi asum riscul! Pana la o anumita varsta functioneaza pedepsirea si chiar "trasul de urechi" la copil. Cand, insa, personalitatea lui prinde contur, nu mai merge! Si atunci nu iti ramane altceva de facut decat sa insufli copilului tau valorile morale care vrei sa patrunda in personalitatea lui si sa te rogi pentru si impreuna cu el.Da, ai nevoie de multa rabdare si efectele poate nu se vor vedea imediat. E posibil ca dimpotriva, sa faca lucruri contrare a ceea ce l-ai invatat. Dar nu te pierde cu firea! Ceea ce i-a intrat in sufletel isi va pune amprenta asupra lui, mai devreme sau mai tarziu. Spun asta din proprie experienta: am fost un copil tare razvratit, mi-am manifestat prin tot felul de boacane revolta si impulsivitatea specifice varstei dar imi place sa cred ca am devenit un om matur si cuminte si pentru asta trebuie sa ii multumesc mamei mele care a stiut sa ma iubeasca, si in acelasi rand lui Dumnezeu ca a fost asa de bun cu mine. Cu simpatie!