153 raspunsuri la acest subiect

[Marina]

vol I il gasiti la adresa urmatoare: http://www.desprecop...899&whichpage=1 Marina

[karmen]

quote:

---

are 2 ani si aproape 2 luni, iar asta este a doua vara cand o ducem la ai mei, la buzau; in timp ce este ea acolo, o vedem saptamanal, in week end; totul este foarte bine, parintii mei se ocupa de ea excelent, ei ii prieste si se vede pe ea ca-i merge bine. probabil banuiesti care este problema: desi in rest este un copil cuminte si ascultator, cand ne intalnim in weekend este foarte data peste cap; nu mai vrea sa manance, adoarme greu, doarme foarte putin si are somnul agitat si este foarte greu s-o facem sa ne asculte; ai mei nu au mai mult succes cand suntem noi acolo, apoi, dupa ce plecam, ea redevine fetita cuminte ... acuma, eu stiu ca este normal sa se manifeste asa, imi dau seama ca ii este dor si ei cum ne este si noua si ca se bucura de intalnire la fel de mult; stiu ca asa ne dovedeste si ne "sanctioneaza" pentru absenta din timpul saptamanii; pe de alta parte, ea nu este rasfatata, nici de noi, nici macar de bunici, care au un adevarat cult pentru a educa un copil fara a-l rasfata; totul se combina si cu faptul ca e la varsta cand cuvantul preferat este NU, asa ca iti poti inchipui cat ne doare si cat ne oboseste - si pe noi si pe ea - situatia asta. dar as vrea sa stiu cum ar trebui sa facem ca sa ne putem intelege cu ea fara sa ajungem la metode extreme, fara a gresi (prea tare) si fara a-i face rau.

---

Danis, asta e un risc care apare atunci cand nu va ocupati personal in mod constant de educatia fetitei. Sigur ca are parte de o educatie buna data de bunici, in acest caz , dar autoritatea voastra scade in ochii ei, cel putin in aceasta perioada. O solutie miraculoasa nu cred ca pot sa-ti dau. Incerca sa-i explici ca momentele cand sunteti impreuna trebuie sa fie frumoase, nu tensionate. Ea doreste sa traiasca la maxim timpul cand sunteti cu ea. E normal, va iubeste mult si va duce dorul. Trebuie sa intelegeti situatia si sa va adaptati si voi. Sa nu o certi prea tare sau sa aplici alte masuri extreme. Vei inrautati situatia. Carmen

[danis]

multumesc mult pentru raspuns, karmen! imi pare si mie rau, sunt bolnava de dorul ei si ma simt foarte vinovata ca nu o tinem cu noi tot timpul; am preferat varianta asta, in conditiile in care ai mei s-au aratat dornici sa ne ajute, variantei de a plati o bona ca fetita sa stea cu noi in bucuresti, pe caldurile de la bloc; sper ca aceasta decizie sa nu o afecteze pe termen lung.

[Karina]

quote:

---

Originally posted by danis
multumesc mult pentru raspuns, karmen! imi pare si mie rau, sunt bolnava de dorul ei si ma simt foarte vinovata ca nu o tinem cu noi tot timpul; am preferat varianta asta, in conditiile in care ai mei s-au aratat dornici sa ne ajute, variantei de a plati o bona ca fetita sa stea cu noi in bucuresti, pe caldurile de la bloc; sper ca aceasta decizie sa nu o afecteze pe termen lung.

---

Danis, ai procedat f. bine. Copilului ii e mult mai bine acolo. Si eu am crescut departe de mama, (era vaduva la 27 de ani cu 2 copii de 6 luni si 6 ani) si desi am iubit-o pe matusa mea f.f. mult, am iubit-o si pe mama la fel, cred. N-as putea sa fac vreo diferenta intre ele. Eram o fericita, ca aveam 2 mame. Si o vedeam pe mama la citeva luni doar, pt. ca eram la 600 km distanta, dar de la inceput am stiut cine e mama mea. Si la mine era aceeasi pb, cind era si mama. Dar in timp s-au rezolvat si eu cred ca am crescut bine, fara probleme mari. E mai bine sa stea la aer si cu bunicii, decit la bloc cu vreo bona, care s-ar putea sa-ti faca ceva pb. Am auzit cazuri in care bona minca mincarea copilului, dar am vazut si cazuri de bone f. bune, care efectiv iubeau copilul respectiv. Depinde ce noroc ai. Nu te mai simti vinovata, stiu ca e greu fara ea, ca si mie mi-e dor de Bogdan, desi nu lipsesc de acasa decit cit merg la serviciu. Important e sa-i fie ei bine. Karina+ Bogdanel

[MariaM]

Karmen...Hello again... Mai avem o problema...zic eu..dar sper sa nu... Vlad acum aprox. 1 luna, a facut o enterocolita... De aprox 2 sapt...mai ales seara..si cand nu-i convine ceva...sau din senin...incepe: ma doare burta, imi vine sa vomit si sa-i dau ceai de menta... Faza este ca toata starea asta tine cam max. 5 min,....dupa care nu mai are nimic...ii trece ca din senin, sa nu mai zic ca nu a vomitat de loc de cand mi se plange, febra nu are..sau mai stiu eu ce... Intrebare mea este : poate saa-si ia figuri din astea..numai asa ca mofturi?? te pup Maria&Vladut

[karmen]

MariaM, Cu cine sta copilul ziua? S-a despartit de curand de persoana de care era atasat? Tu ai inceput serviciul? Carmen

[MariaM]

Vlad sta cu bunica-sa ...de la 6 luni, acum a are 2 ani si 8 luni...eu am inceput munca de cand avea el 6 luni...in concluzie nu s-a intamplat nimic din toate astea...:)) ce sa fie?...sa fie rasfat??? Maria&Vladut

[danis]

multumesc mult, karmen, inca o data, mi-ai adus putina liniste in suflet ...

[karmen]

MariaM, daca excluzi vreo cauza medicala (sa-i fie rau intradevar) atunci incearca sa-ti atraga atentia asupra sa. Poate a simtit ca nu-i acorzi destul timp sa te joci cu el, sa-l plimbi, etc. Nu cred ca-i ceva ingrijorator. Carmen

[MariaM]

Multumesc frumos Karmen...da intr-adevar...cred ca vrea sa atraga atentia asupra lui... Am observat ca face chestia asta mai mult cand e certat sau luat la rost ca face vre-o prostioara... te pup Maria&Vladut