21 raspunsuri la acest subiect

[lorelei_19]

La capitolul adolescenti, cred ca ne putem ajuta foarte mult unii pe altii. Cine nu stie ce transformari se petrec cu bietzii nostri copii, cine nu trebuie sa aiba nervi de fier cu odraslele care sunt pushi pe "nu" si cum sa facem sa le lasam totushi libertatea, dar sa-i si calauzim spre o hotarare inteleapta? Si ce ne facem cand lipseste o noapte de acasa? Si ce ne facem cand nu ne place cercul in care se invarte copilul nostru? Sau cand rezultatele de la scoala lasa de dorit? Dar cand puiul- pana mai ieri asha de micutz, fumeaza? Sau droguri? Da, e o perioada foarte critica in viatza unui copil si a unui parinte si sunt tare bucuroasa sa primesc sfaturi, sa pot sa impartasesc din experienta mea. Deocamdata puiul meu are doar 12 ani, dar anii astia trec asha de repede! Felicitari administratorilor pentru idee![flo] Salvati un inger: www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

[cl]

Bine v-am gasit! Eu mai am ceva timp pana o sa postez aici, dar am sa va urmaresc cu foarte mare interes. , Claudia

[Adela99]

Ma inscriu pe lista mamicilor de adolescenti (eu deja incep sa simt semnele "hormonilor adolescentei"), fiul meu implineste 14 in septembrie. Multumesc administratorilor pentru idee

[Rayuela]

Interesant!!Si eu am sa va urmaresc discutiile,pentru ca am lucrat destul de mult timp cu adolescenti intre 12-18 ani,asa ca imi pot spune si eu..o parere,din cind in cind!! Succes cu hormonii si cosurile!!!Stiu ca e greu.. Elena si pisicutza Amelie http://f2.pg.photos....12000/my_photos

[karmen]

Astept cu interes problemele pubertatii si adolescentei. Chiar ma gandeam ca aceasta varsta nu era acoperita de o rubrica speciala. Oare sunt multe mamici cu copii asa mari? Carmen

[descintec]

ca sa vedem cum gandesc: www.coolgirl.ro/forum plaja de varste: unsprezece - douazeci si ceva..eventual si cate o mamica travestita :) care se gandeste daca sa dea masca jos au ba este pe undeva un subiect despre parinti si copii..foarte interesant de citit.. http://www.coolgirl....parinti&start=0 ma gandesc cate din mamicile fetitelor care au scris acolo ar spune ca ele se inteleg excelent cu fiicele lor, ca nu au secrete, ca li se spune tot ce printesele au pe suflet.. ar fi ca lumea poate sa deschidem un subect in care sa comentam subiectul respectiv :) din pacate,mi se pare ca mamicile de baieti nu au nici macar sansa de a sonda in felul asta ce e dincolo de aparente..baietii sunt mult mai inchisi, braveaza, se prefac mai usor ca totul e OK..eu o sa rasfoiesc totusi dupa un forum unde dau de ei.. D.

[Donia]

Vai de miiineeee! Am citit cateva pagini de pe forumul dat mai sus si m-a apucat plansul. Parintii sunt vazuti ca inamici, nu au ce-si spune unii altora, "pe tata il manipulez", "mi-e rusine cu mama pe strada", mama spune aberatii, "mama si cu mine am fost 2 straine in aceeasi casa", tata e mereu plecat la servici... Mai sunt cativa care se inteleg bine cu parintii, dar majoritatea... Mi se face rau! Ce ne asteapta, fetelor? Cum facem, ce facem ca sa nu ajungem aici cu minunile noastre? Ca mi se pare ca e cam tarziu sa incepi doar in adolescenta.

[lorelei_19]

Nu stiu nici eu, uneori vad in Malina inca un copil, are nevoie de dragoste si se cuibareste la pieptul meu, ba mai vrea si o poveste de noapte buna. Alteori petrece ore in shir singura in camera la ea si ma intreaba cum imi permit sa-i deranjez intimitatea, cand bat la usha camerei ei. Stiu ca si pentru ei e o faza grea, dar... Ma intreb si eu ca Donia: cum sa facem sa ne apropiem copiii, cum sa facem sa fim inca "cool" pentru ei, cum sa facem sa fim altfel? Si o alta intrebare: cum am fost noi? Eu am fost o adolescenta catastrofa. N-am facut gafe mari, dar nu sufeream sa-mi spuna maica-mea ceva, ma deranja, mi se parea invechita (biata mama pe care o iubesc atat de mult acum), mi se parea ca nu-s inteleasa, voiam sa cuceresc lumea si n-aveam aripile suficient de puternice. Sper din tot sufletul sa nu fie si fiica-mea cum am fost eu, ca tare i-am mai dat bietei mele mame de furca. Salvati un inger: www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

[Cleomax]

desi sunt inscrisa la dc de vreo doi ani, nu m-am bagat la subiecte despre copii pentru ca nu aveam unde, al meu era prea mare la cei 16 ani. acum ca s-a deschis subiectu-asta, ma trezesc iarasi pe dinafara, pentru ca in septembrie face 19 ani. asa ca o sa ma multumesc sa va citesc pe voi. bafta cu adolescentii vostri, e o varsta tare frumoasa!

[descintec]

quote:

---

Originally posted by lorelei_19
Ma intreb si eu ca Donia: cum sa facem sa ne apropiem copiii, cum sa facem sa fim inca "cool" pentru ei, cum sa facem sa fim altfel? Salvati un inger: www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

---

Nu stiu daca e ideal sa ne dorim sa fim cool. Uite, spui ca acum iti iubesti mama pana peste poate. Cred ca spre asta trebuie sa tindem: sa fim langa ei acum, chiar daca uneori cu severitate, in asa fel incat peste ani sa poata spune ca ne iubesc.

quote:

---

Si o alta intrebare: cum am fost noi? Eu am fost o adolescenta catastrofa. N-am facut gafe mari, dar nu sufeream sa-mi spuna maica-mea ceva, ma deranja, mi se parea invechita . mi se parea ca nu-s inteleasa, voiam sa cuceresc lumea si n-aveam aripile suficient de puternice. Sper din tot sufletul sa nu fie si fiica-mea cum am fost eu, ca tare i-am mai dat bietei mele mame de furca.

---

De ce sa ne dorim sa nu avem batai de cap cu ei. Mie imi plac le nebunie toate provocarile pe care mi le scoate in cale inaintarea lor prin viata. Nu prea imi pasa de bataile mele de cap, mai degraba de aripile lor :) D.