12 raspunsuri la acest subiect

[lu.more]

Dragi mamici cu copii la scoala in alta tara decat Romania, spuneti-mi, va rog, copiii vostri stiu sa citeasca si sa scrie in romana? Problema cu care ma confrunt e ca fetitei mele, care are 10 ani, dupa ce-si face temele pentru scoala, nu prea-i mai ramane timp de citit/scris si-n roamna. Am cazut de acord sa citeasca macar 2 pagini pe zi in romana, dar se descurajeaza repede, fiindca nu are aceeasi viteza la citit ca in franceza. La scris, la fel. Deci cele 2 pagini se transforma intr-o jumatate, si-aia cu chiu cu vai... Ea imi spune tot timpul ca ea ar vrea sa stie sa scrie si sa citeasca, dar cand vede ca citeste ca un copil de gradinita ii piere cheful. Stau langa ea, ea citeste si eu o ajut unde se poticneste, ce alta metoda sa aplic? Nu ca m-as ingrijora, pentru ca stiu ca in romana e usor de citit, mai usor decat in franceza de exemplu, dar ea a capatat reflexele din franceza si are impresia ca bate pasul pe loc cand in loc de "ce faci" citeste "se fasi" (cu accent pe ultimul i), ca sa nu mai vorbesc de "chiar" si altele, si altele... O vad trista, saracuta... Ai vostri cum fac? Multam' Lulu « C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. » La Rochefoucauld

[voljena]

fiica-mea are aproape 13 ani. intelege binisor romaneste, vorbeste putin (atat cat sa nu moara de foame cand o mai trimit singura), de citit si scris nici vorba. nici nu vrea. are mentalitatea englezilor (marea lor majoritate) ca nu este cazul sa invete alta limba. tot ce-a invatat a fost la fata locului, prin vacante, mai ales cand a fost fara mine. acum niste ani a fost cu bunica-sa la mare in romania si o ceata de bunicute pe plaja mai-mai ca au facut-o pe biata maica-mea sa planga cu criticile la adresa mea: vai ce rusine sa n-o invete ma-sa romaneste!... am incercat, ma si pricep ca-s profa de limbi straine, vorbesc 5 limbi, dar si acum daca spun ceva mai mult de 2 propozitii in romaneste imi cere sa-i repet in engleza. din pacate talentul meu la limbi straine nu l-a mostenit (cica asa-i cu genele astea, sar o generatie ) asa ca jumate de pagina la noi ar fi considerata mare realizare, carti cu povesti stau pe rafturi si aduna praful, fetita ta din punctul meu de vedere este premianta, felicitari, chiar ma impresioneaza sa vad ca-si doreste sa invete, o sa-i povestesc si fiica-mii dar deja prevad ca-mi va rade in nas, adica iar bat campii cu gratie... incurajeaza-o, lauda-i orice mic progres si las-o sa ia invatatul limbii materne ca pe un hobby. incet-incet va avansa. eu am incercat sa-i prezint romana ca pe o limba secreta a noastra... din pacate n-am avut succes mai comentez cate ceva prin oras si imediat ii atrag atentia sa nu-mi dea replica deloc ca s-ar prinde toata lumea din jur ce tocmai am spus - ea-mi raspunde invariabil in engleza. anul trecut am fost cu ea in vacanta si ma dadea de gol peste tot de cum deschidea gura ca vorbeste ca un student strain in anul pregatitor, are un accent puternic, ma apucau dracii mai ales cand ma tocmeam la pret cu careva ca brusc imi scadeau sansele la o reducere... corecteaza-i greselile mai mari, nu o opri la fiecare cuvant ca sa nu se simta coplesita si... mult succes.

[lu.more]

Multumesc, Voljena, dar cred ca ai inteles gresit: Fetita mea vorbeste foarte bine romana, fara accent si fara probleme. Mai uita cate un cuvant sau il mai frantuzeste, dar se corecteaza imediat. Ea nu e nascuta in Franta, a venit aici cand avea 6 ani si jumatate, deci stia romana, si era la varsta cand incepea sa citeasca putin. Aici am continuat sa vorbim in romana cand suntem amandoua, si nu e nici o problema din punctul acesta de vedere. Acum doua zile mi-a zis ca daca ea cand o fi mare se intoarce in Romania, ce se face ea, ca nu stie sa scrie??? O vad ca vrea, si nu datorita mie! Vrea pur si simplu, ceea ce imi da sperante, doar ca se lasa batuta repede cand vede ca nu are spor (in franceza citeste o carte pe saptamana). Cand citeste in romana se simte "handicapata", ca un copil de gradinita care invata sa citeasca pe silabe, iar asta o face de multe ori sa renunte... Mai vorbim... « C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. » La Rochefoucauld

[oz]

Si fiica-mea a venit la aproape 7 ani in Australia, in Ro nu a fost la scoala pentru ca in anul in care am plecat nu am dat-o iar cu un an in urma nu au primit-o ca nu avea 6 ani impliniti. Cand am ajuns aici stia deja sa scrie si sa citeasca. Noi avem o gramada de carti in romana, a citit Ciresarii, Toate panzele sus...nu pare sa aibe probleme, a citit si Harry Potter in engleza. La inceput a avut o perioada cand facea traduceri dintr-o limba in alta si le vorbea ingozitor pe amandoua dar acum este mult mai bine. Cred ca foarte important este sa citeasca in romana pentru ca numai asa isi poate dezvolta limbajul, altfel ramane la cele cateva cuvinte pe care le foloseste acasa.

[voljena]

oops...sorry, intr-adevar am crezut ca-i vorba de tot pachetul, nu doar de citit-scris. alta solutie in afara de a exersa nu cred ca este dar dat fiind ca nu prea mai are timp din cauza lectiilor trebuie sa va inarmati cu rabdare, o sa ajunga la nivelul pe care si-l doreste dar va mai dura. sper ca atunci cand va simti ca face progrese sa nu mai fie descurajata si sa capete incredere in ea. eu deja ma bucur pt. ea ca va putea citi atatea lucruri minunate in lb. rom. mai ales ca fac comparatie cu copila mea pt. care-mi pare sincer rau cand ma gandesc ce/cat pierde.

[peca]

spune-i sa nu se descurajeze si sa nu se simta prost fiindca nu poate citi la 10 ani in romaneste asa bine ca in franceza, fiindca eu la 22 de ani, citesc germna ca ea romaneste, si daca intr-adevar vrea atunci are timp se invete, nu o forteaza timpul, si sa fie mandra ca vrea ea si nu e obligata, ca mai rau era daca era invers, sa traiesti intr-o tara unde nu sti sa scri si sa vorbesti si sa inveti la 22 de ani sa vorbesti ca un BB.

[lu.more]

Va multumesc pentru incurajari. Aveti drepate, timpul le va rezolva pe toate... timpul, rabdarea si vointa fetitei mele. Dac-ati sti ce lectii de patriotism imi da cate-odata! Tara ei nu-i nici Franta, nici Romania, ci amandoua in acelasi timp si in egala masura. Romania e tara unde are radacinile, iar Franta e tara care-o ajuta sa se dezvolte! Le iubeste pe amandoua in egala masura si chiar daca prefera Franta pentru tot ce-i ofera (si Romania nu i-ar oferi), ar vrea foarte mult mai tarziu sa revina in Romania, cand o creste, cum spune ea! De aici preouparea pentru citit si scris, si mai ales dezamagirea, cand vede ca nu se descurca "ca in franceza". Eu stiu ca va reusi, si se pare ca tot ce pot sa fac e s-o incurajez in permanenta. M-am gandit chiar sa-i gasesc o fetita in Romania, de aceeasi varsta, cu care sa corespondeze pe internet. E cam lenesa dar scris "de mana", dar ii place foarte tare calculatorul. Poate asta ar motiva-o! Aviz amatorilor! Va pup « C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. » La Rochefoucauld

[cinema]

[fonit=Arial][/font=Arial]

eu una n-am reusit (!?!) sa- mi invat copii nici sa vorbeasca romana...de cite ori le vorbesc s-au citesc se enerveaza iar taticul crede ca n-are rost..... si eu care pastrez toate cartile copilariei mele... se mai poate la 10 si 6 ani ? cinema

[Master Draciel]

Buna lu Chiar daca la mine inca nu se pune concret problema cititului( inca, ptr ca din toamna intra in cp),cred ca nu trebuie sa iti faci prea multe griji.Faptul ca fetita ta vorbeste cursiv si ceea ce este mai important, ca vrea sa vorbesca, sa citesca, tec, romaneste,inseamna ca aveti toate sansele de reusita.Si al meu a venit marisor aici, avea aproape 4 ani si deja il invatasem sa citeasca cuvintele simple, de 4-5 litere, in majuscule.Si cind am vazut ca incepe sa citeasca cuvintele mici frantuzesti ca in romaneste, litera cu litera, am zis gata.Stop ptr ca ii va fi f greu sa aplice regulile franceze si va face o mare varza in cap!In casa ii vorbesc in continuare in romaneste dar nu este prea interesat sa imi raspunda tot in ro....Poate si faptul ca petrece majoritatea timpului printre francezi.....Poate faptul ca el are convingerea ca este francez, hiar daca recunoaste ca mama si tata sint romani....Nu stiu...Nu insist ptr ca am tot timpul, mai ales cind va mai creste.Presupun ca si fetita ta , fiind mare ( sa inteleg ca se apropie de colegiu, dupa virsta!!!) are o gramada de invatat, poate si activitati extrascolare si ar fi un chin suplimentar.Faptul ca vrea, o va ajuta sa reuseasca.Si daca, pina la urma se va intoarce acolo,va intra in ritm cu aceiasi usurinta cu care a intrat in ritmul limbii franceze![flo]ptr domnisorica ta!

[lu.more]

Multumesc, Carmen, ai dreptate! Suntem in faza in care pasii sunt mici "de pitici", dar vad ca in fiecare zi citeste cu o mai mare usurinta. Acum, cand se trezeste dimineata, sau seara inainte de culcare, sta un sfert de ora in pat si citeste... in franceza. Sper ca nu e departe ziua cand o s-o vd citind singura o carte in limba romana... Numai bine la toata lumea! « C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. » La Rochefoucauld