22 raspunsuri la acest subiect

[Anima]

Buna! Nu am ce sa raspund, pentru ca sint inca in Romania, insa din cite stiu, fosti colegi care au plecat de citiva ani, s-au realizat chiar in domeniul in care aveau pregatire si experienta. Si eu vreau sa fac pasul asta, ma tot uit pe montreal.ro si pe alte forum-uri, as vrea sa stiu cum pot sa aplic, de unde sa obtin formularele, si, foarte important: ce sanse sint sa gasesc un job, avind in vedere ca sint psiholog? Astept raspunsurile voastre, cu mare interes! Tot citind mesajele voastre pe forum-uri, mi-am dat seama ca sinteti taaaaaaareee simpatici si deja va indragesc!

[arianna]

Raspuns pt enik,eu sunt in SUA si am dat un examen pt nurse ,si dupa altul la staul care locuiesti si toefl. Stiu ca in canada difera,ca sa obtii licentata cred ca ar tebuie sa suni la un departament de stat care e legat de nurse. AIci in usa trebuie sa dai examene pt a obtine licentata de practica si testul de engleza .

[Mona_B]

E imposibil sa nu te poti realiza profesional in tara de adoptie, trebuie numai sa ai vointa, putere de munca si sa nu te sperii de greu. Ramona[gravi]15 saptamani

[Cornelia Horoiu]

Eu una,recunosc in fata natiunii ca... nu am reusit.(Inca ????) Am obtinut un master in Franta,am facut multe stagii, mi-am completat CV-ul cu experienta "à la français", am avut multe,multe interviuri. Uneori mi-au cerut si actele necesare ptr dosar.Nu am ajuns inca la etapa ultima, semnarea contractului. Pot spune ca nu e usor si e necesara multa perseverenta si incredere.* Apoi, mai sint si factori obiectivi: somajul din tara respectiva,atitudinea fata de emigranti.

[Chuny]

Of, eu nu m-am realizat. Si chiar vreau sa ma întorc acasa din acest motiv. Pt ca mi se pare ca am luptat destul acasa ca sa am un statut, încât sa mai trebuiasca sa demonstrez ceva aici. Dar stiu deasemenea ca sunt o persoana lipsita de ambitie, adica asa mi se reproseaza. sa vedem...eu mai încerc si aici. Oricum acest raspuns e influentat de un telefon pe care l-am primit de la sefa mea pe termen scurt. M-am dat peste cap de vreo doua luni si am lucrat super pt ea si azi m-a sunat pt un ULTIM FAVOR lasându-mi de-nteles ca nu ma va angaja. Are alte prioritati... Mi-a spus"încearca sa ma ajuti în problema asta, însa eu nu-ti promit nimic". Si uite-asa m-a pornit plânsul de ciuda...ma rog, sper ca nu sunt off topic. Sibylle

[wendy]

eu sint de 7 ani in italia .am venit pt. baiatul meu nu merge in picioare are 9 ani,dar medicii si oamenii de aici m-au ajutat f.mult si mi-am facut o noua familie si o viata mai buna.

[vivian]

o pot spune ca pt mine viatza din punct de vedere profesional s a desfasurat f ..placut, f repede si f multe impliniri. tb sa recunosc ca pp f multe sacrificii, compromisuri si o sansa din partea destinului..."omul potrivit ,la momentul potrivit si in locul potrivit". cu respect vivi. ....

[Dena]

Eu sunt ft multumita dpv profesional... nu ma asteptam, nu imi facusem mari visuri, dar cred ca am avut oarecum noroc... insa scump platit. Stressul, timpul si atentia acordate muncii, volumul de munca si mai ales raspunderea care apasa teribil mai devreme sau mai tarziu ajung sa te marcheze... daca nu pe tine ca individ, atunci familia ta careia ii cam lipsesti...chiar daca esti prezent/a gandul tau e la munca... si ajung sa ma intreb daca merita... mai cu seama cand ai copii mici care au mare nevoie de tine... Denisa si bebica din burtica - 27 sapt. "Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

[didita]

Nu! Eu sunt de 7 ani in Franta. Cat timp am fost la facultate am reusit totul. De 4 ani de zile caut de lucru in domeniu meu de pregatire si n-am gasit inca nimic, in sensul ca nu am ajuns sa semnez un contract de munca. Am avut si eu multiple interviuri, am batut Franta in lung si lat, n-am refuzat nici un post si nimic... Sunt destul de dezamagita de cum se prezinta situatia, dar incerc sa nu deprim si sa nu ma plang anturajului, mai ales in Romania unde nimeni nu ar intelege de ce nu sunt multumita. Am doi copii sanatosi, frumosi si inteligenti (ca doar sunt ai mei) un sot minunat (cu ceva defecte, dar se pare ca nici eu nu sunt perfecta). E adevarat ca in Romania nu as avea nici jumatate din confortul pe care il am aici si ca viata este mult mai usoara, dar omul nu e niciodata multumit de ce are.

[niccostea]

Eu sunt in tara de ""adoptie" doar de vreo...11 zile, asa ca... deocamdata imi place (chiar daca am bazait sambata seara vreo 1 1\2 ora de dorul viitorului meu sot care a ramas in tara, dar care sper sa vina cat mai repede). E mult mai multa civilizatie si curatenie decat in Romania. Problema e ca aici, in Germania, ramai Auslander pe viata (sau cel putin asa zic unii, care au trecut prin asta). Oamenii sunt ceva mai reci, dar se uita mult mai putin in gradina vecinului. Profesional, cred ca o sa ma apuc de facut curatenie sau de ingrijit batrani. Oricum, nu ma astept sa fac meseria pe care am invatat-o in tara (muzicolog...). Nici macara acolo nu am prea multe sanse, daramite aici. Oricum, pentru mine e mult spus "tara de adoptie", pentru ca sunt aici cu o bursa si, in principiu, o sa ma intorc in tara prin februarie. Pana atunci, pupici multi la toata lumea si sa stiti ca m-ati virusat si pe mine (nu ma pot abtine sa deschid desprecopii.com).[alcool]