15 raspunsuri la acest subiect

[elena_ltd]

Dragi mamici, iaca si eu cu o ingrijorare si cu intrebari. Oana, fata mea de 4 ani, na, ca tot copilul, scumpa, desteapta si nazdravana. Numai ca recent am primit observatia educatoarei ca „se comporta ca un baietel activ”. Se suie pe tevile de la gradinita, isi arunca botoseii sub paturi ca sa aiba motiv sa-i caute taras pe burta, alearga prin clasa, se joaca numai cu baietii, prefera pustile si pistoalele, se catara in copaci si tot asa, sper ca am redat ideea. Coopereaza relativ bine in general, dar tendinta de a se opune regulilor sau constrangerilor e la loc de cinste. Acum, n-o sa fac pe niznaiul sa spun ca toate astea ar fi fost noutati pentru mine. Nu sunt. La un an jumatate avea mana rupta pentru ca se catara peste tot in parcuri si prin casa. Este activa si am avut permanent in vedere sa-si consume energia. Am cautat sa aiba cat mai mult compania copiiilor putin mai mari decat ea si mai linistiti, ma rog. Acum, sa nu las sa se inteleaga ca numai nebunii face, are si preocupari „intelectuale” si „de birou”. Ce sa spun, e un copil cu preocupari obisnuite varstei ei, insa – recunosc cu mana pe cravata – rasfatata si voluntara. Lucram la socializare, la canalizarea energiei ei, in fine, la ce se numeste generic educatie, asa cum o vedem noi ca parinti. Nu ma mai intind, sunt multe de spus, ca despre orice copil, si nici nu-mi dau bine seama care ar fi lucrurile ce trebuie spuse la subiectul asta. Va intreb si pe voi si va cer parerea, ca „se comporta ca un baietel activ” e un motiv de ingrijorare? Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

[Lia]

Buna.Cre' ca nu-i motiv de-ngrijorare.Eu imi amintesc ca in scoala generala dansam rock'n'roll pe banci,jucam tenis si pe kestia asta imi mai cadeau victima ferestrele scolii,ii mai trosneam prieteneshte pe colegii mei(era joaca,da' tot o luau peste oki,saracii),inventam porecle,basca mai fugeam uneori de la orele de chimie si mergeam la jocuri electronice...si acum ma mir ca profesorul de chimie nu i-a spus tatalui meu acest "mic amanunt vesel",ca as fi stat in casa cel putin o luna:))...pe de alta parte,mergeam impreuna cu alti cativa colegi dupa orele de scoala la profesorul de chimie pentru ca trimiteam probleme la "Gazeta de fizica si chimie".Odata am facut la masina de scris niste legitimatii si am creat o stampila atat de credibila,incat directorul scolii m-a chemat ingrozit la el dupa ce a gasit una dintre ele in buzunarul unui coleg de-al meu,care sub amenintarea cu exmatricularea a spus cine era "creatorul"(ii controla pe baieti de tigari),m-a intrebat cate am facut,mi-a spus sa le recuperez si sa nu mai repet niciodata figura(pe vremea lu' Ceasca toate masinile de scris erau inregistrate,se "dadeau caracterele" in fiecare an..asa cum am facut "legitimatiile",puteam sa fac si manifeste impotriva PCR-ului si conducatorului iombit. In concluzie,eu zic sa nu te-ngrijorezi,straduieste-te doar sa-i oferi stimulare intelectuala pe masura energiei pe care o poseda si sa-i trezesti ambitia si dorinta de a fi cea mai buna in tot ceea ce face. gramada de pupici la "baietelul activ" de la noi, Lia&Andrew

[filofteia]

Si eu am fost un "baietel activ". Intotdeauna m-am inteles mai bine cu baietii si chiar, pana sa-l am pe Adi, mi-a parut rau ca nu sunt barbat. Cand mama m-a intrebat prima data ce-mi doresc sa-mi aduca Mos Craciun... raspunsul a fost un avion. La 7 ani mergeam pe sarma de rufe din spatele blocului... si as mai avea multe nazdravanii de povestit dintre care unele s-au incheiat cu accidente grave pentru altii. Pe mine m-a ferit Dumnezeu. Fusta am purtat dupa ce am terminat facultatea. Ghici ce facultate! Energetica... am facut liceul energetic... Am fost intotdeauna buna la matematica, fizica , chimie si slaba la romana, limbi straine si altele de astea mai femeiesti... Acum sunt un inginer bun spun eu si altii... Si poate ca spiritul meu foarte independent m-a facut sa fiu intr-o lupta permanenta cu barbatii... mereu mi-am spus pot si eu. Dupa cum spuneam deabia dupa ce l-am facut pe Adi am acceptat faptul ca sunt femeie... poate si pentru ca ei... barbatii nu pot sa faca minunea pe care eu am facut-o. Asadar nu te ingrijora... din proprie exeperienta iti spun ca va fi mai bine pentru ea ... Are spirit de luptatoare... si va fi o invingatoare...

[descintec]

Ce depasita si nedreapta imi pare mie definirea asta a comportamentului copiilor: de fetita si de baiat. Copiii trebuie lasati sa isi urmeze inclinatiile, e pacat sa mutielzi caracterul activ si dinamic al unei fetite numai fiindca se considera ca are "apucaturi de baiat". Si educatoarea care a etichetat astfel fetita da dovada de carente in psihologia moderna a copilul. Mai bine incinta-ne cu nazdravaniile Oanei si da "ignore", la capitolul asta, educatoarei. Sa iti spun eu despre Maria mea, sa vezi cum se schimba, oricum, copiii: cind era micuta avea tendinta sa fie putin cam pisicoasa, era innebunita dupa Barbie, roz, era putin fricoasa in jocurile mai dure. Am tot incercat sa o incurajez si sa mai tai din cordonul ombilical si acum e un dracusor de fetita neinfricata, careia ii plac concursurile, zapada, cataratul prin toti copacii, care are replica si argumente mereu. Nu mai vrea haine de papusa, vrea sa fie "rockerita". Si a adoptat un stil de mers de care nu stiu cum sa o scap: cu degetele mari de la maini agatate de betelia pantalinilor ce-i vin muuult sub buric, picioarele usor departate, bazinul in fata. Un mers de baiat. Din lac in putz . Acum parca as dori-o ceva mai feminina, da' parca am ce sa fac?! :) D.

[elena_ltd]

Fetelor, dragelor, VA MULTUMESC DIN SUFLET pentru raspunsuri. Chiar asteptam si speram din suflet sa-mi spuneti ca exista pe lumea asta "baieti activi" deveniti femei adevarate. De multe ori ma duc cu gandul la Olguta Medelenilor. Nici eu n-am fost un copil potolit, dar in acelasi timp nici pe jumatate din cat e Oana. Lia, am citit fascinata nazbatiile tale, misto ar fi sa avem un topic si cu asa ceva. Incercam sa o stimulam si intelectual, si in consumarea fizica a energiei. Recunosc ca uneori nu tinem pasul si in acelasi timp imi pun si intrebarea daca nu cumva, in anumite situatii, nu o solicitam prea mult. Filofteia, asa-i de aproape si Oana de portretul conturat de tine... In cine stie ce ocazii speciale e de acord cu jumatate de inima si de hatarul meu sa se imbrace in rochie, de la Mosu' a cerut masini si bicicleta si inca mai spera ca atunci cand o sa fie mare "o sa se faca baiat". Tare mi-as dori ca peste cativa ani sa transmita aceeasi energie si entuziasm ca tine prin mesajul asta. Descintec, am ras si am plans citind ce ai scris. Am ras imaginandu-mi-o pe fata ta, stiu tare bine stilul "rockerita", am trecut si eu prin el intr-o oarecare masura, ma distreaza si - culmea - ma si induioseaza cand il vad pe strada la copii - adolescenti. Cred ca transformarile lor sunt de fapt adaptarea la mediu, la grup, la societate etc. In fine, am plans pentru ca si eu simt intr-un fel ca e nedreapta categorisirea. Sigur, imi iubesc copilul, sunt mandra de ea, imi e usor sa o accept si sa ma bucur de ceea ce este, dar asa cum s-a intamplat, nu toate lumea o face. Ma rog, ar fi si absurd sa am pretentia asta, dar cand vine de la una dintre persoanele importante si cu greutate din viata Oanei si ma gandesc ca vor mai fi si altele, nu pot sa nu ma gandesc ca e posibil sa aiba de suferit din cauza acestor remarci si categorisiri. Cam prin zona asta sunt ingrijorarile mele. Am sa dau ignore educatoarei, asa cum spui tu. Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

[descintec]

Elena, cum sa plingi? Oana e delicioasa tocmai fiindca ca e baietoasa, nu in pofida faptului ca....Daca simte ca eziti o sa creada ca e ceva in neregula cu ea. Si chiar nu e. Las-o in pace cu rochitele, o sa vina ziua in care o sa le ceara singura. Si daca nu (desi nu cred, va fi totusi femeie, si ce minunata arma de seductie ar pierde ), paguba in ciuperci. Imi amintesc ca si pe mine ma puneau sa imbrac rochite si trebuia sa imi iau pantaloni scurti pe dedesubt, sa ma feresc de comentariile baietilor cind ma urcam prin copaci D.

[filofteia]

Nu trebuie sa plangi fata draga. Asa cum am mai spus bucurate pentru ca este plina de energie si nu permite altor oameni sa puna diagnostice copilului tau. Mama mea de cate ori au incercat altii sa ne categoriseasca ... le-o taia scurt... sec... asa ca a doua oara nici nu mai incercau. Fii alaturi de ea si sigur conteaza mai mult parerea ta. Cand m-am plans bonei mele ca Adi este prea agitat mi-a spus sa fiu linistita ca asa cum este mic asa va fi si mare. Si mi-a povestit ca are 3 baieti... cel mare cuminte rau de nici nu l-a simtit, cel mijlociu agitat rau... Cand au crescut mari... cel mare este un mototol, iar cel mijlociu a stiut sa-si croiasca un drum in viata... drumul lui. Asa ca fruntea sus si bucurate de minunea ta.

[elena_ltd]

Fetelor dragi, sunteti de pus pe rana. Aveti mare dreptate si va multumesc. Ceea ce ati scris voi aici au fost mai mult decat incurajari. Descintec, chiar am ezitat. M-am gandit de multe ori, nu ca ar fi ceva in neregula cu Oana, ci ca eu nu abordez cum trebuie temperamentul ei si, asa cum zicea si Filofteia despre mama ei, de fapt responsabilitatea de a limita comentariile nepotrivite imi apartine. In general am facut asta, dar uite ca sunt momente cand imi pierd increderea in justetea perceptiilor mele si trebuie sa-mi deschida cineva ochii. Am fost norocoasa ca ati facut-o voi. Multumesc inca o data. Valeu, tare patetic trebuie sa sune! Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

[Laura _Oprescu]

Nici nu pot sa cred ca asa ceva te ingrijoreaza..E un copil activ,fericit,curios..Mie asa imi plac fetele...asa vreau si eu o fetita..nu ma omor dupa fetite care stau acolo unde le pui si nu sunt curioase sa exploreze,sa vada,sa cerceteze...Bucura-te de ea...si fa-i un fratior sau o surioara ... Laura

[Simonna]

Elena... Draga mea, am citit, am ris de fete si de nazbitiile lor, mi-am adus aminte cum mergeam la nu-s ce nunta, mama mi-a dat rochita pe mine si m-a trimis in fata blocului citeva minute. Pe cind a coborit, jumatate din pulpana fustei era agata in gard... Pe urma iar am citit si m-am induiosat de tine, ca ai plins... M-am induiosat si pe urma m-am ingrijorat, pentru Oana si orice alt copil care nu se inscrie in tipicul unor educatori care sint orice numai educatori nu... Eu nu i-as da ignore educatoarei! Ba din contra. As intreba-o de ce nu avea Oana nici o ocupatie mai buna de a avut timp sa-si arunce botosii sub pat... Suna curajos, copilul tau mai trebuie probabil sa stea cu ea inca vreo doi ani, s-ar putea sa i se puna pata pe ea... Poate gasesti totusi o modalitate de a-i sugera educatoarei ca trebuie sa-i gaseasca o ocupatie pe masura. Asa cum faci si tu acasa, nu? Eu fac ce fac si ajung la Radu, cred ca te asteptai... Stii ce mi-a zis mie un prost cit casa aici? Ca, ma straduiesc sa citez: "copilul e turbulent, o sa ai probleme cu el la scoala". Si asta pentru ca, in vizita la mine la serviciu, cind l-am dus in sectie sa vada ce-i acolo, in loc sa se lipeasca de blugii mei s-a urcat pe presa, sa vada mai bine si intreba pe toata lumea ce si cum... Pe de alta parte, la gradinita, Radu este cu cinci baietei toti mult mai mici ca el. Acu' imagineaza-ti-o pe bomba cu picioare care este fiul meu cum ar reactiona daca n-ar avea ocupatie... Si uite ca educatoarea stie sa ii umple timpul, sa ii gaseasca tot felul de chestii interesante de facut... Mi-e insa teama de scoala, sint sigura ca o sa trec si eu prin ce treci tu acum, da nu-i las. Mie imi place copilul meu asa cum e. E pacat ca oameni din astia, precum educatoarea Oanei, influenteaza, cum zici si tu, viata micutilor... Tocmai de-aia, tu, si daca nu-i spui nimic educatoarei, stai cu ochii pe ea, n-o lasa sa-i taie din aripi Oanei numai pentru ca pentru nervii doamnei educatoare ar fi mai confortabil ca Oana sa stea unde e pusa! Iar tu nu te ingrijora ca e "ca un baietel activ", as zice ca asta e un plus in viata, din contra, sufla-i sub aripi cit poti! Cu mare drag, Simonna