89 raspunsuri la acest subiect

[desprecopii]

buna taticilor,

Desprecopii.com va cere parerea.
Ce credeti despre calitatea de a fi tata?
Cum v-a marcat/va marcheaza acest lucru? Ce ati invatat? Ce doriti sa realizati pentru copilul dvs? Ce ati/nu ati reutit?

Parerea voastra este foarte importanta si o asteptam cu drag,

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.

[vladcelvechi]

Pai o sa incerc sa incep eu, asta daca nu cumva pina termin de scris e un tatic mai rapid.

Am o copie fidela de 6 ani si ceva, si consider asta cel mai frumos lucru care mi s-a putut intimpla in viata. Am avut o existenta destul de agitata (bine nici acum nu pot spune sa "vegetez") insa aparitia lui pe lume si mai ales momentul din care am putut comunica mi-a schimbat radical comportamentul, dozele de risc asumate si asa mai departe.

Cu exceptia datilor cind se intilmpla sa nu fiu in oras sau in tara (si mentionez ca inainte eram destul de ... calator, din motive de job) nu exista weekend pe care sa nu ni-l petrecem impreuna mergind in cele mai neasteptate si imposibile locuri.

Imi pare rau ca atit de des cind ajung seara acasa (uneori extrem de obosit) nu mai am suficienta energie/timp/nervi sa interactionam mai mult.

Imi place sa ii fac surprize, chiar daca sint lucruri marunte cum ar fi avioane de hirtie. A capatat si el o aplecare spre chestii neasteptate sens in care, de exemplu, intr-o seara, am pus muzica la CD in camera lui, am aprins doua lanterne puternice si o veioza de fundal, am acoperit geamurile si i-am oferit mamei noastre un spectacol de magie; cam stingaci, e adevarat, dar ei i-a placut.

Am invatat ca ei sint mai buni ca noi si cred ca cel mai important lucru al educatiei pe care le-o putem da este sa prelungim cit putem aceasta stare naturala.

Nu stiu ... ar fi atit de multe de spus si cuvinte si silabe mi se amesteca grabite sa fie scrise, plus de asta ma mai cuprinde naibii si induiosarea tocmai pe mine, care am rolul de "balaurul" familiei. Adica eu sint cel care trebuie sa fiu aspru, suparat cind e cazul - intelegeti voi. Dar tot eu merg pish pish dupa ce adoarme sa ma uit la el cum respira relaxat zimbind el stie cui in somn - si da, cred ca el poate vedea ingeri.

De fapt ... incerc sa uit ca acum, noua, ne face atita placere sa le crestem aripile cu care se vor desprinde in zbor mai tirziu, inclusiv de linga noi!

O viata frumoasa tuturor puilor vostri.

First, they ignore you.
Then they laugh at you.
Then they fight you.
Then you win.

[Rufus]

Mi-am dorit copii de cand ma stiu. Cred (acum) ca nu faceam decat sa copiez traditia, a parintilor mei, a prietenilor lor, a altor persoane dragi mie.

Apoi a venit Ioana. Eram tata si, in aceasta calitate, primul lucru pe care l-am simtit a fost o responsabilitate mare. Dupa un timp, m-am implicat activ. Si asa am ramas pana azi. Nu pot respira aerul fara Ioana. M-am luptat pentru ea, sa o am alaturi, ca pe o comoara de pret.

Cu Ana a fost mai simplu. Este rod al dragostei, am dorit-o din start. Cred ca nu ma casatoream cu Tora daca nu voia copil. E altfel decat cu Ioana, pentru ca Tora este o mama excelenta, nici nu prea am loc de ea. Dar o sa plece ea la servici...

Nu trebuie sa spun cuvinte mari. As face orice pentru ele. Orice, fara rezerve. Sunt, din aceast motiv, exagerat in toate actiunile mele si gresec adesea. Am pretentii mari, uneori nejustificate.

Daca o mai amintesc si pe Teodora, fata Torei, care intregeste o familie fericita, intelegeti de ce pentru mine, meseria de tata este cea mai pretioasa. Si ii si dedic cea mai mare parte din timp si energie.



poze multe cu noi





"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[marius]

Hmmm... un subiect greu. Si pentru un cap limpede. Sa vedem. Mi-am inceput meseria de tata de 10 ani, 1 luna si ...16 zile, aproximativ. Mi-am perfectionat meseria de tata de 4 ani 1 luna si 14 zile... aproximativ. Cat timp voi mai avea aceasta meserie doar bunul Dumnezeu poate sa stie. Ce cred eu despre a fi tata? Multe. Trebuie sa derulez cei 10 ani, par o vesnicie. Ehh.. in acele vremuri eram doar noi doi, adica eu si Angela. Tineri destul de entuziasti, facultatea ocupa mult timp si serviciul. Pentru ca am decis sa ne incercam viata singuri. Dar aveam energie destula si pentru scoala si pentru serviciu si pentru noi. In invalmaseala aceasta a batut la poarta vietii Ioana. Eu am fost socat la auzul acestei vesti. Mi-era imposibil sa vad acest scenariu. Ma treceau caldurile, gandurile si tot universul meu era bulversat. Un copil mi se parea brusc ceva complicat rau de tot. Parca era un tzunami ca tot e la moda acum. Tin minte ca am devenit mult mai tacut din acel moment. Ehh viata curgea invariabil, burtica crestea invariabil si am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea dar asa ca un copil care stie ca trebuie sa mearga sa ia o injectie dar mai are cateva ore si ...mai poate sa-si traga sufletul. Mai apoi tin minte ca mi-era mila de Angela pentru ca se misca din ce in ce mai greu. A trecut timpul si stiu ca eram la ore era la pranz la ora 13.00 parca si a intrat secretara si mi-a zis sa cobor repede la secretariat ca e ceva cu Angela. Am lasat clasa si am zburat. Angela plangea si zicea ca are dureri. Asa incat am urcat in masina si am plecat acasa. Eram transpirat, surescitat am telefonat medicului, am plecat la maternitate si al 19.00 a aparut Ioana. Complicata treaba. Mi-a fost frica sa o iau in brate sa nu cumva sa pateasca ceva. Oricum de cum am zarit-o dormind asa infasata mi-am recunoscut fizionomia. Nasul era insa al Angelei dar in rest leit mie. Copie fidela, Marius la scara de bebe. Ciudat sentiment sa te vezi pe tine mic. Era ca si cum as fi aterizat inapoi in timp si ma vedeam pe mine. Angela era tare obosita, abia mi-a soptit numele fetitei. De acolo incolo viata a fost oarecum normala. M-am obisnuit din mers cu viata cu un bb, lapte, colici, pampersi, caca, pipi, colici, planset si iar caca, spala, usuca, aseaza, plaseaza, nani nani acum pana ai pace si din noi....chiiii...chiiii, papa, verifica, schimba, spala, usuca, somn...
Ceea ce mi-a placut foarte mult cu Ioana erau drumurile pe care le faceam doar noi doi. Aveam obiceiul sa o iau cu mine in hamac si mergeam 1.5-2 ore pe malul raului paaaana in centru si inapoi. Dormea instant si o tinea asa dormind 2 ore. Tin minte ca am mers de cateva ori chiar la facultate cu ea, colegele erau topite dupa Ioana.
Nu stiu ce rol am avut. Pur si simplu eram tatal Ioanei. Eu cred ca are noroc cu mine. Pentru ca sunt de foarte multe ori jucaria lor (nu pot sa mai spun ei pentru ca este si Daria la mijloc) preferata. Cu mine fac cele mai aiurite prostii. Cu mine se simt foarte bine (ehh ce ma mai laud) insa tot cu mine o incurca daca o iau razna.
Ce cred eu despre a fi tata? Cred ca este unul intre cele mai nobile idealuri ale unui barbat. Exista insa o problema. Cred ca nu realizam decat doar din momentul in care suntem pusi in fata acestui fapt. Pentru mine a fi tata este asemeni unui fluviu. Nu poti sa opresti un fluviu in loc. Este ceva imens, napraznic, de nestavilit. La ce sa ma gandesc. Cand dadea cu piciorusul prin burtica? Ma treceau fiorii, ma electrocutam, parul mi se ridica in cap simtind miscarea aceea. Si acum ma furnica gandul. Copilul era acolo. Culmea e ca nu-l vezi. Dar e acolo. Ai sentimentul ca esti la un spectacol de magie in care esti condamnat sa stai sa privesti perdeaua trasa si sa te chinuie gandul.... cum arata ceea ce este dincolo de perdea? Si stai si astepti pentru ca nu ai incotro si tanjesti sa treaca mai repede timpul ca sa vezi...nevazutul.
Ce cred despre a fi tata? Acum cred mult mai multe decat in urma cu 8 ani de exemplu. Mi se pare mai simplu. Pentru ca m-am schimbat. Mi-am intrat in mana cum se zice. Si de aceea la al doilea copil mi-a fost mult mai usor. Cred ca a fi tata este ceva ce tine de soarta. Esti sortit sa fi tata. Esti sortit sa devii o oglinda in care si din care sa creasca alti oameni. Acestia sunt copii tai. Si stii cu certitudine ca nu e totuna ce si cum se intampla. Si mai cred ca a fii tata este un act de curaj. Si de noblete. A fi tata este gestul prin care avand puterea de a decide ai hotarat sa deschizi o poarta catre univers. Iar acea poarta deschisa de tine este pentru o noua stea. Si in acel moment a fi tata inseamna a conduce un destin sau mai multe pe un drum. pana la un loc. A fi tata inseamna sa fi o calauza. A fi tata inseamna sa daruiesti incredere. A fi tata inseamna sa devii un sens, o directie, o imagine, o stea calauzitoare. Atunci cand nu voi mai fi mi-ar place sa cred ca cineva se va uita undeva sus dupa mine nu cu tristete ci cu dorinta de a ma pastra in suflet. Si cu multumirea de a ne fi avut legati de destinul nostru comun. Pentru ca a fi tata cred ca inseamna soarta de a ne avea unii pe altii pentru totdeauna chiar daca odata si odata ceea ce vom putea sa vedem este lucirea unei stele in miez de noapte.
Acesta este crezul meu despre a fi tata.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro

[Natasa]

Tare frumos, Marius! Sa va traiasca minunile, taticilor, si sa se bucure cit mai mult timp de voi!

[miag]

...mi-au dat lacrimile, mai tatici, dragii de voi...Sa fiti fericiti si mereu la fel de frumosi sufleteste.

Mia, mami de [bonjovi]ROLAND (18 Noiembrie 2004)

Winners never quit, quiters never win!

[otiliarusu]

Felicitari tatilor care au avut, sa nu zicem "curaj", ci nebunia de a ne arata ca sunt si ei parinti cu trairi de parinti...!
Felicitari tuturor tatilor, care SUNT TATI pentru copiii lor!

Bogdan,minunea pentru care trebuie sa multumim cerului in fiecare clipa(1 noiembrie 2004)
http://pg.photos.yah...rog78/my_photos

[Dantje]

Felicitari taticilor,si mie mi-ati smuls lacrimi,foarte frumos ati descris sentimentul de a fi tata.
Felicitari!!!!



Dantje & Martijn

[amipreda]

Felicitari, taticilor! Si eu m-am emotionat, asa de frumos ati scris! Intr-adevar, copiii vostrii sunt foarte norocosi sa va aiba tati! Pacat ca sunt asa de putini tatici ca voi! Va doresc multa sanatate, rabdare, intelegere pentru copii dar si pentru sotiile voastre si sa aveti parte de multe, multe bucurii, pe masura sufletelor voastre frumoase!

Amalia & Maria

[Melania 14]

Eiiiiiiiiiiii da, asa da .Sentimente sincere si nobile impartasite , asa cum zicea cineva inainte, cu "curaj" .Bravo !



Dar alti tatici nu mai sunt ? sau nu mai au ce sa spuna ?



Melania (14.01.2005) si mama Nico





poze