40 raspunsuri la acest subiect

[vilma]

Doamne, Simona, esti de leac, zau!!! N-ai gasit subiectul la Parintii intreaba.... pt. ca n-am avut timp sa-l pun, deh.... De fapt, cred ca ar fi util ca toate sfaturile tale sa faca parte dintr-un subiect amplu despre al doilea bebe. Dar ca sa continuam dezbaterea putin aici, daca eu o sa -i spun Ancai: "uite, iara a facut kk asta mic, offf, iar a regurgitat, iar a sughitat..." ma rog, chestii de astea de bebelusi, si care sa-mi exprime naduful, oare n-o sa ii inoculez ei un sentiment de superioritate si care pe termen lung o sa il afecteze pe cel mic? Ma gandesc de fapt la propria mea experienta de sora mai mica. Mi-am dorit mereu ca in ochii fratelui mai mare sa fiu desteapta, frumoasa..etc, si atata timp cat asta nu s-a intamplat, ne-am ciondanit si ne-am jignit frateste 18 ani. In momentul cand am luat la facultate, mama mi-a spus (acu' ma intreb daca o fi chiar adevarat, dar sper, pt. binele meu, ca e!!!) ca i-a spus frate-miu ca e foarte mandru de mine si ca se lauda la toti colegii lui ca sora-sa a intrat la fac. la Bucuresti!!! wow, la o concurenta bla-bla-bla...ma rog, mie mi-a crescut inima asa de tare, si apoi, clik definitiv in relatia frateasca, am devenit frati adevarati, din aia care se ajuta si se au "ca fratii". Vreau sa spun prin asta ca n-as vrea sa fac diferente intre frati, mama si tata n-au facut, dar era oarecum si alata situatia, diferenta mai mare intre noi, alte conditii. Eu una ma gandeam sa-i spun ca toata tarasenia cu uite ce urlacios e asta mic, exact asa faceai si tu cand erai bebe mic....adica sa nu se creada mai breaza...hhmmm, nu stiu, tre' sa mai despicam un pic firu-n patru. Ideea cu biberonul&pampersul e geniala!!!!!!! Simo, sa stii ca nu las sa moara topicul asta, o sa vedem noi cum facem sa-l ducem si pe un forum unde sa aiba cat mai multe ecouri!!!! Iti multumesc mult de tot pentru sfaturi si-ti doresc din suflet sa le pui in aplicare... Cu mult drag, Vilma.

[Simonna]

Vezi, Vilma, ce inseamna sa mori de somn si sa n-ai timp sa editezi cum se cade un subiect? Trebuia sa detaliez, sau macar sa explic ca ideile au fost furate de la diversi pentru diverse situatii, nu ca o atitudine non-stop si de lunga durata. Azi aplici una, care tine pina miine, miine schimbi, vezi si tu in ce ape se scalda Ancuta cind se trezeste dimineata. Ca, de exemplu, la "bebe e rau", m-am exprimat eu gresit, ideea nu era ca "bebe e rau" ca sa te compatimeasca Ancuta pe tine. Nu. Era: "nu doar tu faci prostioare, Ancuta mama, ci si el". In sensul ca nu trebuie ca Ancuta sa aiba sentimentul ca ala micu' e grozav, in timp ce ea te supara (ca, intre noi fie vorba, ea poate sa faca asta, in timp ce bebe, mititelul de el, n-are cum s-o faca, cel putin in primele luni). Ea trebuie, ma gindesc eu, sa il perceapa de la inceput ca pe un copil ca toti copiii, nu ca pe cine stie ce zeitate care a binevoit sa fie fratele ei si s-o puna pe ea in inferioritate. N-am trecut prin adusul acasa a copilului numarul doi, dar, in mintea mea, e clar conturata ideea ca, daca cel mare e pregatit pentru socul de a avea un bb in casa (soc pentru care, dupa noua luni in care mi-a crescut burtica non-stop nu eram DELOC pregatita, si eu eram adult, nu aveam citiva anisori!) atunci o sa il accepte pe cel mic. Idealizez, stiu, o sa se gaseasca zeci de mamici care o sa-mi recomande cu caldura sa fac intii al doilea copil si sa vad cum o sa-i traga Radu castane, si pe urma sa vorbesc. Si le dau dreptate. Dar, si daca i-o trage castane, cel putin pe plan sufletesc si mental, o sa stiu ca am facut tot ce a depins de mine ca Radu sa nu-si priveasca fratele ca pe un dusman, numai bun de persecutat - ca asa-i de mic si de fraier - si de gelozit. Cu pupici, Simonna. PS. Tii minte bancul ala de cind eram copii? Cu mamica gravida pe care copilasul ei o tot intreaba ce are in burtica? Si ea ii spune o data apa, pe urma iar apa si, in cele din urma, zice "am un bebe". Si, cind mamica adoarme, fiul ei pune urechea pe burtica si zice: Hei, bebe, ce faci? Inoti?

[vilma]

quote:

---

Ca, de exemplu, la "bebe e rau", m-am exprimat eu gresit, ideea nu era ca "bebe e rau" ca sa te compatimeasca Ancuta pe tine. Nu. Era: "nu doar tu faci prostioare, Ancuta mama, ci si el". In sensul ca nu trebuie ca Ancuta sa aiba sentimentul ca ala micu' e grozav, in timp ce ea te supara (ca, intre noi fie vorba, ea poate sa faca asta, in timp ce bebe, mititelul de el, n-are cum s-o faca, cel putin in primele luni). Ea trebuie, ma gindesc eu, sa il perceapa de la inceput ca pe un copil ca toti copiii, nu ca pe cine stie ce zeitate care a binevoit sa fie fratele ei si s-o puna pe ea in inferioritate.

---

Da, da, da!!! Asa mi se pare corect! Egalitate pe toate fronturile... Simo, degeaba zici ca o sa-ti sara in cap unele mamici ca mai intai sa faci bebe2 si apoi sa zici, parerea mea e ca esti mult mai pregatita pentru asta decat crezi! Asa ca la examenul teoretic stai fara griji, il treci fara probleme. Abia astept sa vin sa va spun cum e cu practica. Va sarut cu drag. Vilma.

[tinatache]

Imi permiteti sa ma bag si eu in discutie? E un subiect atat de interesant ca nu pot sa nu imi bag si eu codita. Auziti, fetelor, dar oare eu cu Andra care va avea doar 1 an si 9 luni atunci cand vine bebele, cum fac? Ca nu prea pricepe ea mare lucru. Sau asta e un avantaj? Ca se mai "desteapta" si ea tocmai cand bebele are cateva lunisoare si incepe sa zambeasca si sa se bucure de companie? Oare cum va fi???? Simonna, am citit de 2 ori tot ce-ai scris si cred ca am nevoie sa mai citesc cate o carte, tocmai mi-am dat seama ca nu prea m-am documentat cum trebuie pt momentul asta :((( La cap. pampersi si biberon la noi e clar: inca le mai avem pe amandoua. Bebe de plastic avem si aproape ca i-am scos ochii, insa il leganam ca sa faca nani (iupiii!!!) Carut de papusi avem dar nu e voie la bebe acolo... nu stiu din ce motive... carutul merge gol la plimbare!! Cand ii spun ca bebe e in burtica de fapt ea se uita la buric si e fascinata, drept rezultat in secunda 2 isi infinge cu toata puterea degetul fix in centru! Cand ne intalnim cu cate un bebe imi arata ca in carut acolo e bebe si apoi isi vede de treaba, la tv daca aude un bebe, la fel, e f bucuroasa ca l-a recunoscut si apoi iar isi vede de treaba. Mergem acuma putin la plimbarica dar ma intorc, sa stiti!! nu ma lasati!!!!! Cristina, mamica cu burtoaie

[Simonna]

Cristina... Am acum in vizita o dulceata de fetita, are trei ani si un pic, cu un an si ceva mai mica decit Radu. Si ma tot uit la noi, adultii, cum avem timp sa facem orice, am citit toata dupa-masa, nu-mi vine sa cred si ma intreb de ce nu m-oi fi apucat eu mai devreme de chestiunea cu bb2. Stiu raspunsurile, desigur, era doar asa, se joaca asa e frumos impreuna... Iti imaginezi ca n-a fost o poezie continua, ca si-a mai si dat in cap si in petec, dar, per ansamblu, pentru ei ziua a fost grozava! Ceea ce vreau eu sa zic e ca, dupa mine, chiar daca in primele luni va va fi tuturor mai greu,dupa vreo juma de an, cind bb2 va fi invatat sa stea in fund si sa rida, sa dea de-a rostogolul o minge si sa se tirasca de colo pina colo, relatia dintre frati va merge de la sine. Asa cred eu. Stiu ca sint jdemii de cazuri care sa ma contrazica, dar repet ceea ce cred eu, ca depinde de tine sa il pregatesti pe cel mare si sa NU i-l IMPUI pe cel mic. Ce mi s-a parut mie gresit pe la amicele mele cu doi copii cu virste asa apropiate este ca nu incercau sa se puna in papucii celui mai mare. El, saracul,desi "mai mare", e tot mic si pricepe taaare greu ca bb2 are mai multa nevoie de mami decit el din considerente strict practice (nu poate sa mearga singur, sa-si ia o jucarie singur, sa se aseze pe olita singur etc), si e posibil sa gelozeasca fiecare secunda care nu ii este alocata lui ci lui bb2. E posibil sa trebuiasca sa alaptezi cu Andra pe genunchi... Si sa inventezi justificari fantezist-creatoare ca s-o impiedici si pe ea sa suga... Asta depinde de ce tine la copilul tau, lui Radu, pe la 2 ani, cred ca i-as fi explicat ca laptele ala e "special" pentru bebelusi, nu pentru copiii mari ca el si ca asa cum el nu primeste lapte de la tzitzi, nici bb2 nu primeste din frigider... si as fi brodat pe tema asta (mai trebuie sa zic ca eu, dupa ce am inventat cuvintul "special" in relatia cu Radu am fost scutita de o multime de probleme... apar mereu lucruri "speciale" pentru o anumita categorie de oameni sau virste si asta e, ce sa-ti fac, puiule, deocamdata nu sint pentru tine, o sa fie cind o sa fii si tu in categoria cu pricina). E posibil sa trebuiasca sa o lasi sa impinga ea carutul tot timpul, sau sa faca altele si altele, pe care se incapatineaza sa le faca. Eu, care tin foaaarte mult la nervii mei, as lasa copilul sa-i faca lui bb tot ce crede de cuviinta, atita vreme cit nu-i pune viata in pericol. Si-as sta cu ochii pe cel mare ca pe butelie (in timp ce mi-as face unghiile :)) ) si i-as explica non-stop si pe intelesul lui ca bb2 nu e tocmai papusa, desi seamana tare bine. Si-as gasi, plati chiar pe cineva sa iasa in parc (sau la McDonald's, daca e iarna) cu bb1, ca sa stau cu bb2 si invers. Uite, nu prea stiu ce sa mai spun... Una peste alta, sint sigura ca o sa gasesti tu o cale sa impaci si capra si varza... Si ca in citiva ani o sa-mi povestesti tu mie ce si cum :) Din realitate, nu din povesti... Cu drag, Simonna

[iren]

Multumesc mult mentru "indrumari",eu n-am inca bebe 2,dar,cum ne-am hotarit sa-l avem,muncim din greu asa ca sfaturile voastre si exlicatiile pica taman la tanc,ca sa am timp sa le bag la cap si sa-l obisnuiesc pe bebe 1,chiar daca n-o sa inteleaga el tot din ce-i zic eu,da macar o sa aiba o idee Iren&Bogdanelu

[vilma]

Dar e chiar fain ce discutam noi aici. Unde sa mutam subiectul ca sa-l vada mai multa lume care ar fi eventual interesata?

[tinatache]

Vilma, nu stiu unde sa-l mutam da' numa' sticky sa nu-l faci ca sunt deja o multime si ... ajunge!:)))) Poate la "Parinti.." dar acolo ar sta tot timpul macar pe pag 2.... Simonna, esti tare draguta! Poate e si un avantaj faptul ca Andra nu va avea nici 2 ani cand va veni bb2, prea multe nu pricepe ea, totusi, la 1 an si 9 luni. eu ma uit la ea acuma, cu 1 luna inainte de nastere si ma gandesc ca intr-o luna nu se intoarce totul pe dos. E f curioasa sa se uite in carucioarele cu bebei, ii recunoaste cand se aud plansete, dar atat. Nororcul meu ca va fi si mama mea aici si ne mai impartim sarcinile, intentionez sa o rog pe ea sa se ocupe de cel mic si eu sa raman in continuare cu Andra. Oricum, avem in plan si un carut cu 2 locuri ca sa mai mergem (sau sa mearga:)) impreuna in parculet. Schimbari vor fi, si in casa si cand suntem in parc sau in oras, insa sper din toata inima sa le ia "din mers" , imi pun speranta in varsta mica a ei. Am avut si noi o fam. in vizita cu 2 fetite exact la 1 an si 9 luni diferenta, de 5 si aprox. 3 anisori, si intr-adevar deja se joaca f frumos impreuna, cum ei stau la casa imi povestea mama lor ca uneori uita de ele, stau in curte cu orele si vin doar la masa. Multumesc mult, chiar am sa-mi mai iau niste cartulii si daca citesc ceva interesant va zic si voua! Pupici si o saptamana buna in continuare! Cristina, mamica cu burtoaie

[elena_ltd]

Fetelor, va scriu si eu cateva situatii si faze pe care le-am aplicat cu Oana in sarcina cu Mihai si mai ales dupa nasterea lui. Pe toata sarcina, in fiecare seara familia intreaga vorbea cu bb, inclusiv Oana. "Bebe, ce faci? Ti-e foame? Stii ce am facut eu azi in parc? Ma auzi? Da din picioare daca ma auzi!" Evident ca bb dadea absolut intotdeauna un semn ca intelege. Se faceau scenarii, ce face bb acum, cate camere are in burtica la mami, cum se joaca etc. Cand i-am spus ca poate vedea lumini puternice, din ritualul serilor in 4 nu lipsea lanterna pusa pe burta lui mami. Nu va spun ca era o distractie pe cinste! Buni venea de fiecare data cu ceva bun pentru amandoi, pentru Oana si pentru bb din burtica, de exemplu fructe. In fiecare dimineata, era sarcina Oanei sa dea trezirea lui bb: "Bebeeee, trezeste-te, e dineata!" Inainte de a veni cu Mihai de la maternitate, a fost mobilizata toata familia la curatenia casei. Oana a participat si ea la amenajarea patutului lui Mihai, i-a desenat cateva tablouri, a legat baloane in casa pentru bun venit si tot asa. La vizitele pe care le-am primit la venirea lui Mihai acasa, asa cum spunea si Simonna, i-am rugat pe cei apropiati sa nu uite de Oana si aveam tot timpul in casa pregatite diverse cadouri care ii fac ei bucurie pentru cazurile in care musafirii nu se gandeau la Oana. Nu a fost cazul prea des, dar s-a intamplat si situatia asta. Intampinarea celor veniti sa-l cunoasca pe Mihai o facea in primul rand Oana si exclusiv ea facea prezentarile noului membru al familiei. "El e Micaita si e fratiorul meu. " Dadea informatiile de rigoare "El e mic. Nu vorbeste si face caca pe el. Si e un puturos. Doarme toata ziua si eu ii zic Micaita puturosul." Si sunt multe de spus pe tema asta. Am responsabilizat-o in absolut orice activitate legata de Mihai. Ea alege hainutele lui Mihai (am grija insa sa aleaga din cele potrivite pe care i le prezint), ne ajuta la prepararea biberonului, la baita, la jocuri, la schimbat pampersul, chiar si la stersul la fundulet, nu mai zic la plimbarile cu caruciorul, pe care il impinge numai ea. Toate astea insa se petrec numai cand doreste sa le faca, nu-i impunem absolut nimic din activitatile de mai sus. Si mai e ceva de precizat. Nu le face pe toate in maniera cea mai potrivita, recunosc ca uneori ma simt incurcata de ea, agasata, ne incurcam in maini, Mihai tipa, Oana vorbeste, eu cica linistesc bebeul si cica dau indicatii pretioase, dar va spun ca de la zi la zi, lucrurile merg din ce in ce mai bine. As minti sa spun ca Oana nu a manifestat mici "gelozii" (pun ghilimele pentru ca termenul are o conotatie usor negativa si din acest motiv nici nu-l folosim in prezenta Oanei, in definitiv ea urmeaza sa inteleaga si sa se adapteze la noile situatii, care nu-s tocmai minunate din punctul ei de vedere). Am trecut si noi prin perioada "Vreau si eu pampers si biberon". Cum a spus si Simonna, am lasat-o sa poarte doua zile pampersul, a facut iritatie de la el si a renuntat singura. Mai mult decat atat, a inteles si cat este de incomod pentru Mihaita. Cu biberonul n-au fost probleme pentru ca nu i-a mai placut cum bea din el, mai ales ca i-am dat sa bea Milumil (stiti si voi ce gust oribil are laptele de bebici). Mai greu a fost si este cu suptul la san, inca mai are curiozitatea sa se mufeze ca Mihaita la sanul lui mami, noi n-am gasit explicatii prea convingatoare pentru asta, asa ca am dus-o cu presul mai mereu si am dat-o pe gluma. A dormit doua dupa-amiezi in caruciorul de bebe si chiar si in patutul lui (cu suzeta in gurita). A vazut cum este, ca sta cu piciorusele chinuite, ca nu are loc sa se intoarca si acum s-a potolit de la sine. O incurajam mereu sa-l invete pe Mihai tot ce stie ea, cum il va invata ea, care e mare si desteapta, sa vorbeasca, sa deseneze etc. Radem cu totii de Mihaita care scapa jucariile, face ploite, gangureste, il imitam si facem haz pe seama lui. Reactia Oanei e imediat cea de protectie si intelegere. Mai sunt multe de lamurit, dar va spun ca impreuna rezolvam multe dintre frustrari. Chiar zilele trecute, stand cu Mihai, mi-a cerut sa ne harjonim. Mi-a rupt sufletul si am intrebat-o direct "Ai crezut ca am uitat de tine si nu ti-am dat destula atentie?" "Da, vreau sa ma bagi si pe mine in seama!" "Ok, zic, hai sa ne jucam toti trei la tine in camera, daca ai chef de musafiri, iar cand vine tati ne facem de cap doar noi doua. Vrei asa?" A fost mai mult decat multumita. M-am intins cam mult, poate o sa revin si cu alte exemple din viata noastra. Nu neaparat ca sunt cele mai potrivite, dar la noi au functionat. Astept si eu alte idei sa punem tara la cale. Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

[vilma]

Elena, povestea ta e aur pentru noi!!!! pentru voi 4. Multumim.