40 raspunsuri la acest subiect

[vilma]

Dragele mele mamici cu vechime in campul muncii, vin si eu aici, desi nu ma incadrez inca la limitele de varsta, pentru a beneficia de experienta voastra. Despre ce e vorba? Am gasit in urma ca cateva luni, ratacit in biblioteca, un "jurnal al noului nascut" capatat ca mostenire de la soacra mea, cumparat de pe vremea cand erau copiii ei mici. E necompletat. Asa a ramas in continuare, desi ar fi trebuit sa scriu in el de acu' mai bine de 2 ani. Ma declar vinovata. Acum, dupa ce ma biciuti, as vrea sa-mi spuneti cum as mai putea sa recuperez? Ancuta e maricica, as vrea sa-i pastrez amprentele, forma manutei, piciorutzul, chestii din astea care cred ca au farmec peste ani. Voi ati facut asa ceva? Sa nu ma puneti sa-i trag la copiator mâna, ca nu cred ca sta ea la chestia asta....(io aveam peste 20 de ani cand ma jucam sa-mi copiez fata alb-negru la copiator..) Dati-mi idei practice, poate ce ati mai invatat de la gradi sau eu stiu, alte activitati din astea creative. Va multumesc. Vilma

[Ana]

Eu am un jurnal in care sunt deja puse subiectele, gen: pimul craciun, petrecerea de un an, prima consultatie la medic, primul dintisor, cum a fost cand a venit de la spital, intamplari hazlii, prima opera de "arta", prima excursie la gradina zoologica (cu poze) sau primul concediu, cum a fost diversificarea, ce ii place si ce nu-i place sa manance, cand a mers de-a busilea, primul cadou, prima hainuta (o poti pune in jurnal), primul desen, etc. Daca isi pune mana sau piciorul intr-un vas cu acuarele poate apoi stampila jurnalul. Ana

[alba]

Vilma,eu zic sa faci cam asa: Iei jurnalul cu pricina si notezi in el,toate datele si evenimentele importante,care nu le-ai uitat inca ! Daca nu mai stii ziua exacta,scrii si tu spre exemplu: primul dintisor i-a aparut in septembrie 2001,deci cu aproximatie, ca e mai bine ca deloc ! Alte sugestii: primul ei suris,prima ei paparica,jucaria indragita,primul ei cuvint,primii pasi,primul mama si tata,cind si-a spus prima oara numele,cind a facut la olitza,cind a mers cu tricicleta,prima ei mizgileala... Dupa ce-ai notat acolo totul, cum ai putut mai bine,iti faci in fiecare seara un picutz de timp,sa scrii in jurnalul Ancutzei! Daca nu ai timp prea mult,atunci scrie si tu citeva cuvinte cheie,iar cind ai timp le dezvolti: Ancutza,plimbare,bunica ! Ancutza, doctor! Progrese,noutati,perle... In rest,faci rost de un carton stabil si maricel,il invelesti frumos cu hirtie de impachetat cadouri,si ii pui acolo toate amintirile,adunate pina la 2 anisori si 6 luni: suzeta,biberonu,primul costumas,un pampers,prima periutza de dinti,primii totoshei,prima zdranganica,suvitze de par,desene,felicitari...! Sau poti sa comanzi la un timplar,sa faca un fel de mini cufar din lemn masiv,cu capacel, pe care sa-l colorati frumos si sa scrieti si initialele Ancutzei pe el! Aaaa,de acu poti sa dai comanda la 2 cufere,pai bebe Stefan ce face ? Sau poate ca cunoasteti pe cineva,cu talent la desen si apelati la el/ea. Daca nu cunoasteti,dati un anuntz la ziar,poate gasiti! So,poti sa faci rost de niste ghips si sa-i iei amprenta la minutze si la picioare,niciodata nu e prea tirziu. Si inca ceva,ocupate de toate astea cit mai ai timp,adica pina se naste bebe No.2 ,asa ca spor la treaba ! Pupicei Corina & Darian ***Alba*** http://www.desprecop...&mid=499&cid=78

[vilma]

quote:

---

So,poti sa faci rost de niste ghips si sa-i iei amprenta la minutze si la picioare,niciodata nu e prea tirziu.

---

Cam la asa ceva ma gandeam si eu. Deci cu ghips, zici? In mintea mea era ceva de genul argila, da' habar n-aveam de unde sa cumpar. Ma apuc de treaba. Multumesc mult pentru sfaturi, Corina si Ana! Vilma. PS: si ideea cu cufarul de amintiri e super! Cat despre primul desen...hehe, Spilberg ar fi invidios pe mutantzii desenati de Ancuta...

[Simonna]

Vilma... Am avut si noi un jurnal, ce-mi mai placea sa scriu in el si ce-mi mai place sa recitesc!!! Acum scriu aici si ma distrez teribil! Ce facem noi intru conservarea copilariei Copilului Atomic? De cite ori ne aducem aminte, masuram copilul in debara - slabe sanse sa fie zugravita :) dar o sa imi fac un metru special, trasez semne pe-o hirtie lunga si scriu direct pe ea) - ii asezam palmutele si piciorusele pe hirtie si trasam conturul (cind avea 2 ani unul era ocupat cu distrasul atentiei si celalat cu conturul :) ), scriem in dusmanie explicatii pe spatele fiecarei poze, daca e o poza cu un munte scriem ce-a zis Radu pe drum, sau ce-a facut cit a stat cu bunicii cind am fost noi sa vedem muntele :), imprumutam reportefoane si camere video si inregistram casete cit de des se poate... Ah, si ideea secolului, imi place de mor, inventie proprie, ma laud, dar mi se pare minunata si toate prietenele mele au imprumutat-o, este ca il pozam la fix si la si jumate in adidasii lui tati si pozele stau intr-un album special. E super haios sa vezi cum creste, cum se schimba fetisoara lui, expresia lui, ochisorii de la o jumatate de an la alta. Folosim adidasii lui tati in ideea de a avea un reper constant, care sa nu dispara (oh, adidasii dispar, dar vin mereu altii, marimea e aceeasi :)), nu mai creste tati la virsta asta!) Initial, voiam sa-l pozam cu o mobila, am zis pianul, care e mostenire din mama-n fiica deci n-aveam cum sa be descotorosim de el, dar nu vedeam cum fac eu sa trambalez pianul peste Atlantic pentru urmatoarea poza. Iar cum tati nu pleaca aproape nicaieri fara adidasi, putem sa facem poza cu pricina la mare sau la munte, acasa sau in deplasare... Vai, era sa uit si contributia personala a Mostenitorul la agonisirea acestei averi! Nu ma lasa sa arunc nici un fir de ata, e ceva de groaza, pastreaza capace de la borcane, roti desperecheate de la masini rupte demult, plicuri goale, plastelina uscata, tot felul de bete si frunze aduse dupa indelungi tratative in casa... Cotofana mamii! Si-ar mai fi de subliniat ca amintirile lui vor dainui cu deceniile... :) In 20 de ani, chiar mai putin, imi si imaginez cum o sa stea copilul meu cu capul in poale iubitei... Ea o sa il mingiie pe par, o sa-i dezmierde moaca si o sa intrebe, pierduta in romanta: "Dar zgirietura asta? Cum ai patit? Aha... Dar scrijelitura asta? Oooo! Dar gaura asta de linga ureche? Da, inteleg! Si arcada? Citi ani aveai cind ti-ai spart-o prima data?" Cu mare drag, Simona

[vilma]

quote:

---

Ah, si ideea secolului, imi place de mor, inventie proprie, ma laud, dar mi se pare minunata si toate prietenele mele au imprumutat-o, este ca il pozam la fix si la si jumate in adidasii lui tati si pozele stau intr-un album special. E super haios sa vezi cum creste, cum se schimba fetisoara lui, expresia lui, ochisorii de la o jumatate de an la alta. Folosim adidasii lui tati in ideea de a avea un reper constant, care sa nu dispara

---

Simona, esti mare!!! Pana la 9 luni, asa obisnuiam si eu sa-i fac poza Ancutei pe masa de infasat ca sa o vedem cum creste, iar apoi in picioare pe canapea. Ultimul reper care ne stoarce lacrimi mai nou e masa din bucatarie, ne amintim cand statea sub ea fara sa indoaie genunchii..... Mai nou, imi spune ca vrea sa fie mititica..... Cu drag, Vilma (care e gravi si pisha ochii din orice...)

[Simonna]

Vilma... de cind imi tot propun sa iti scriu o sugestie, stiind ca bebe e pe drum... Daca o stii, cu atit mai bine, daca nu,e doar o idee si a fost folosita cu mare succes de vecinii bunicii mele, care aveau 4 copii, ai crede ca era tot un balamuc si-o nebunie la noi in casa. Dar nu! Imi aduc aminte ca verile, in vacante doamna Ingrid iesea cam in acelasi timp cu nagyi a noastra sa ne cheme la masa de prin copacii in care ne facusem cuiburile noi, adica eu si cele doua verisoare ale mele si copiii ei. In timp ce nagyi nu mai stia cum sa ne convinga sa ne mutam din pom la masa, doamna Ingrid spunea o singura data, fara sa strige, "copii, la masa" si aia erau jos in trei secunde, din orice virf de copac ar fi fost. Mie familia asta mi-a placut la nebunie mereu, acum soint risipiti copiii in cele patru zari, nu uita de parinti nici o secunda, cin s-a operat tatal lor de hemeroizi (un flaps de operatie), fata lor a venit tocmai de prin Africa, unde era misionar... Dar uite ca m-am abatut de la subiect. Ceea ce voiam sa spun era ca Doamna Ingrid povestea ca, de fiecare data cind s-au intors de la Maternitate cu noul bebelus, ceilalti au primit o jucarie, o carte, orice, un cadou de la bebelus. Si astfel noul venit a fost privit cu bunavointa maxima, n-au prea fost gelozii. Tot ea zicea ca, de cite ori unul din cei mari dadea semne de gelozie pe bebeu, il "certa" pe ala micu cit putea, citez: "ca mititelul si asa nu intelegea nimic, iar aia mari erau fericiti ca nici el nu e cuminte" :). Mie tare mi-au placut povetele ei, aia cu cadoul cel putin mi s-a parut un f. bun inceput pentru relatia dintre cel mare si cel mic... Sarutari, Simona PS. Ce bine ca aveti o masa mare :) Noi aveam una de-aia joasa, cind l-am pus prima data pe Radu in mergator a intrat direct sub masa! Mergatorul! Ca numai ala incapea. Radu a ramas pe-afara, cumva strivit si suspendat intre mergator si tablia masutei... Dupa ce i-a trecut urlatul, noi am decis sa intoarcem masuta, ca pe lateral nu incapea mergatorul. Nu ne-am dat seama ca masuta va fi mai lunga spre mijlocul camerei. Si ca mergatorul va intra oricum sub coltul ei, iar copilul se va implinta cu capul direct in coltzul tabliei! Am aflat ca asa se intimpla abia cind s-a intimplat! Asa ca iar am intors masuta. Si am baricadat-o cu scaunele mici pe care le aveam in dotare. De pe care Radu a cazut in cap citeva luni mai tirziu, dupa ce a invatat sa se catere :)) Sa mai continuu? Sau sa ma opresc la vorba sotului meu, emisa cam cind avea Radu 1 an (nimic nu s-a schimbat de aunci, sa stii!): "Uite-l si pe fii-tu, Simo, ce cap are! Ca buzduganul!"

[vilma]

Doamne, Simo draga, ai asa o vorba dulce si un har, ca as tot sta la povesti cu tine, zau!!!!! Ideea cu cadoul pe care bebe i-l va face Ancutei este sublima si desavarsita! Stiu ca o sa te mai uiti pe subiectul asta, asa ca te intreb: oare cum sa reactionez vis-a-vis de dorinta pe care o va manifesta junioarea de a fi si ea bebelus (ma refer la suzeta-biberon-pampers pe care va vrea din nou sa le incerce?) Am deviat de la subiectul initial. O sa pun intrebarea si la Parintii intreaba.... Pupici zburatori catre Radu cel ghidush.

[Simonna]

Vilma, sa vezi ce m-am mai stresat... ca subiect la Parintii intreaba nu era, aici nu eram eu sigura ca pot sa scriu fara sa incalc regulile dar eu voiam sa iti raspund... Dar m-am uitat eu mai bine si-am constatat ca esti moderator, adica poti sa muti tu raspunsul meu la subiect, cind o sa il deschizi! Daca asta incalca cumva regulile forumului, astept "MS" si nu mai fac! Revenind la subiect... Ancuta si bb... experiente proprii n-am avut inca, dar prieteni care au trecut prin asta... cu toptanul, plus carti, va daca tot citeam despre primul bb m-am gindit ca pot citi si depsre al doilea, ca eu sint un om prevazator :). Asa ca incerc sa fac o sinteza, asa, la viteza, din amintiri: - Baga-i in cap ca bb e si al ei, nu numai al tau si al lui tati, mai ales al ei, de fapt. De ce e la tine in burtica si nu la ea? Ei... Pentru ca la ea in burtica sint baieteii aia carora le e foame tot timpul, de trebuie ea sa manince ca sa nu fie ei flaminzi! Daca reusesti, in loc sa fie geloasa o sa il trateze ca pe o posesiune. - Nu-i spune ca e fain ca vine bb, ca o sa aiba cu cine se juca. Spune-i adevarul, o vreme o sa miorlaie, o sa ne deranjeze chiar, dar asa faceai si tu cind erai mica, uite, vezi poza asta? Asa mic o sa fie si bb... Si tu plingeai, si tu faceai kk pe tine, dar eu si tati (si restul familiei, cine-o mai fi in decor!) te-am suportat pt. ca te iubeam (nu pentru ca muream de placere sa ma scol de 5 ori pe noapte sa te hranesc si sa te schimb!) -Nu-i schimba ei patutul si locsorul "pentru bebe". Daca tii sa i le schimbi, daca n-ai alta varianta, fa-o impreuna cu ea, inainte de bebe, pentru ca "tu esti mare". Daca protesteaza ca lucrurile ei ajung la bebe, da-i cu: "nu mai bine iti cumpar eu tie o pereche frumoasa de cizmulite (sau orice altceva are ea nevoie si tu trebuie sa ii cumperi oricum) decit sa arunc banii pe un patut nou?" - Cumpara-i o papusa-bebelus, chiar dupa ce vii tu cu bebe acasa, s-o plimbe pe aia, s-o infese, s-o imbaieze... Ea o sa fie mamica lui bebe de guma, tu al lui bebe facut din sufletelele voastre. -Nu marsa pe: "poarta-te frumos cu bb ca e fratele/sora ta". Habar n-are ce-i aia si nici n-o intereseaza. Gaseste variante ca sa il feresti pe mititel de consecintele unei eventuale gelozii (eu lucrez de pe acum la Radu, desi bb e in plan pentru ceva mai incolo, ii tot explic ca ala o sa fie mic si nu stie nimic, el e mare si destept si puternic, sa il protejeze, sa il ajute, ca mami o sa fie taaaare mindra de el!) - N-o obliga sa il bage in seama pe bb daca n-are chef. Pentru ea, bb e un uzurpator de spatiu, drepturi si atentia tuturor. - Fa-o sa creada ca bb o baga in seama (hei, uite, se uita la tine - de indata ce deschide ochii ala micu, desi tu stii f. bine ca el vede numai pete si nici pe alea clar!) -Fa-o responsabila pt ceva anume, ea iti aduce mereu pampersii sau ea verifica mereu daca apa la baita e destul de calda (dupa ce-ai verificat tu, evident), laud-o si explica-i ca fara ea nici n-ai putea sa il cresti. -Cind incepe alaiul de vizite pentru vizionat bb, explica la telefon raspicat ca daca se aduce cadou pentru bb trebuie sa existe macar o bombonica pentru Ancuta si ca pe Ancuta trebuie sa o laude, nu pe bb. Pregateste in casa ceva pt Ancuta, pt varianta in care musafirii nu te asculta. (Iar daca dai peste vreunul care se extaziaza tot pentru ca bb e asaaaa de dragut in timp ce o ignora pe Ancuta cu desavirsire, ia-l deoparte si scutura-l!, e dreptul tau). - numele sub care va fi cunoscut bb va fi "cutarescu-fratele-cel-mic-al-Ancutei", nicidecum "cutarescu-bebelusul-nostru-dragut-scump-frumos-bun-dragalas-etc-etc". -fa-o complicea ta: daca e sa fii sincera, bb te cam scoate din pepeni, cum spunea doamna Ingrid. De fapt, daca te gindesti bine, te enerveaza rau-rau-rau, dar asa sint toti bb-ii. Exploateaza tot ce face el "rau": uite, iar s-a trezit, maimutica asta! Ups, uite, iar a regurgitat, pai, mai, bb, mai, se poate asa ceva! - in fine, mituieste-o, in limita normalului, vreau sa zic ca mituieste-o cu lucruri de obicei permise sau necesare. Ceva de genul: Oh, daca ma ajuti, mergem sa iti cumparam o pijama noua (ca aia veche si asa s-a rupt :) ), santajeaz-o (vrei sa te uiti la desene? Pai atunci, te rog sa nu-i mai faci xyz lui bb.) si recompenseaz-o. -daca tine sa poarte pampers si sa bea cu biberonul, serios, cu ce te deranjeaza pe tine asta? N-ai destule pe cap? Asigura-te ca pampersii sint mici si o incomodeaza tare si ca gaura la tetina nu lasa sa treaca nici aer, darmite lapte si caineaza-l pe bb: Vezi, Ancuta, cum trebuie el sa se chinuie! Ce bine de tine ca ai depasit etapa asta... ce fericita e mami ca are a sa o fetita minunata! Cred ca e timpul sa las mamici cu experienta adevara sa scrie, nu? Ca eu m-am cam intins, cu "sinteza" mea. De-mi mai vin idei, mai scriu... Pupici pe burtici, si pentru fetite si pentru mamici. Cu mare drag, Simonna

[Aalina]

Simonna de dragul raspunsului tau imi vine sa ma apuc ca mai fac un bb.