10 raspunsuri la acest subiect

[anaana]

Am un baietel de 3,8 ani care in pina acum a tot avut probleme de sanatate, motiv pt care a stat mai mult cu bunicii sau alte rude acasa decit la cresa -si in prezent gradinita-. El este "destul" de ascultator si la gradinita si cu bunicii. In ultimele 2 luni si-a schimbat comportamentul fata de noi ca parinti. De exemplu daca nu-i raspunzi imediat la o cerere atunci se trinteste pe jos si incepe sa-si dea palme in cap, sa se traga de par, se bate singur, etc. Dupa ce se linisteste, "intelege" ca nu e bine ce-a facut dar face la fel cind este nemultumit de unul din raspunsurile sau atenionarile noastre. Nu stiu cum trebuie sa reactionez. Pina acum am fost calma si m-am "luptat" cu el sa nu se loveasca dar ... am observat ca el se "irita" din ce in ce mai des. Daca ati avut si voi acest gen de probleme va rog sa-mi spuneti cum ati procedat si daca in timp s-au rezolvat. Mentionez ca desi este un copil bolnavicios este si hiperchinetic. Ana

[GabrielaG]

Nu stiu ce sa-ti spun sau ce sfat minune sa-ti dau. Baietelul meu cel mare e un copil sensibil, care palnge destul de des, mai ales cand unii copii sau chiar noi ii refuzam unele lucruri sau eu stiu... Oricum acum are 5 ani si 5 luni si cand se supara ii spun" tu stii ca mama te iubeste mult, dar nu trebuia sa faci ...ca uite ce se intampla..." sau ma rog.... Ideea e ca el imi spune "inteleg mama, inteleg, dar nu ma pot opri din plans" sau la fel cand greseste si se supara tot el, pe moment e foarte sincer si spune ca nu-si poate cere scuze sau sa spuna ca ii pare rau, iar dupa ce se linisteste, vine scumpelul si spune ca ii pare rau, nu a vrut sa faca sau sa zica asta. Uneori il lasam sa se liniasteasca si ii spuneam ca dupa aceea discut cu el/ Vad ca functioneaza chestia asta cu declaratia de dragoste. si el imi spune de multe ori "te iubesc mama..." si iti dai seama ca ma topesc. Asta functioneaza la el, nu stiu cum va merge cu cel mic, care e o fire total opusa. Vom vedea... Poate al tau se manifesta asa pt ca ii lipsiti mult, cand sunteti plecati la serviciu. Incearca sa recuperati in WK, incearca sa te joci mai mult cu el sau sa mai stati de vorba.Eu in WK stiu ca de multe ori mergeam la teatrul de papusi, apoi in drum spre casa prin parcul cu topogane si la sfarsit ne mai opream si la o cofetarie, etc...Si duminica mergeam la mall, la locul de joaca si uite asa aveam un WK placut pt amandoi.( Poate pur si simplu vrea sa spuna ca are nevoie de atentie, sau poate cei care au stat cu el l-au rasfatat un pic,a avut toata atentia lor si normal ca e suparat cand mama nu raspunde imediat, ca doar bunica sau matusa imediat venea.) Nu sunt cea mai in masura sa dau sfaturi, dar deocamdata solutia asta o vad eu. Pupici si multa sanatate, si rabdare, Gabriela si baietii PS. Uite acum imi amintesc ca atunci cand era in grupa mica si nu-i convenea ceva se intindea pe jos pe la gradi, chiar l-am vazut o data si iti dai seama cam cum m-am simtit, dar i-a trecut dupa un an.

[GabrielaG]

tot eu: acum am citit subiectul:"Comportament necorespunzator"; sunt multe sfaturi acolo, vezi poate gasesti vreo idee care sa te ajute. Pupici, Gabriela si baietii

[anaana]

Multumesc de raspuns Gabriela. Ma bucur mult ca nu se mai loveste in cap cu palmele cind il apuca crizele (se pare ca a inteles ca nu-mi palc deloc iesirile de acest gen). Nu am scapat de trintitul pe jos dar ... sper sa trecem de faza asta in timp. M-am gindit si eu ca aceasta reactie poate fii din cauza ca-i lipsim in timpul zilei (dupa ora 17.00 suntem impreuna) si pina mincam sau pina gatesc sau fac ordine... nu are rabdare, vrea sa-mi impart timpul cu el. Nu stiu cum sa fac, oricum de doua ori in timpul saptaminii iesim afara mai mult de trei ore, ne plimbam, mergem prin parcuri sau la cofetarie. Simbata si duminica la fel... dar mai trebuie sa ma ocup si de casa si atunci apar problemele. M-am gindit ca poate mai incearca sa-mi testeze limitele, cit de mult rezist cind el se crizeaza. In orice caz, seara nu adoarme pina nu ne pupam si imbratisam de multe ori, imi spune te iubesc de multe ori inainte de a adormi (si eu la fel), si ne spunem cit de dor ne-a fost unul de altul cit timp eu am fost la servici. Deci ... nu stiu nici o solutie miraculoasa sa scap de trintitul pe jos si de "crizele" lui cind nu-i convine ceva, dar ma bucur ca nu mai face asta in public. Desi numai de putin timp a inceput sa se intinda pe jos cind e suparat... mi-am adus aminte ca iarna trecuta a facut la fel in alimentara (se rostagolea pe jos in alimentara). De atunci ... nu mi-a mai facut asa in public. Uneori ma gindesc ca am gresit pe undeva...dar nu imi dau seama cind si nici nu stiu cum as putea remedia situatia rapid. Mai mult ca sigur ca timpul le rezolva pe toate. Cheia cred este iubirea, sa-i spunem tot timpul cit de mult il iubim si cit de important este el pentru noi si desigur sa incercam sa-i oferim mai mult din timpul nostru (sa amin treburile ce se pot amina pentru a-mi petrece mai mult timp cu copilul). Sanatate multa si tie si baietilor, Numai bine Ana

[gabrielat]

Spui ca copilul tau este hiperchinetic. Ai consultat un specialist? La ce te referi cand spui ca a fost bolnavicios? Si eu am baietelul hiperactiv. Acum are 5 ani si nu mai face asa, dar cand era mic si chiar si pe la 4 ani cand voia ceva si nu-i dadeam se arunca pe jos si dadea cu capul de pamant si se arunca oriunde era nu canta, in starda, in casa, la magazin. Dar cum spuneam, acum nu mai face asa. O sa vezi ca pe masura ce creste se linisteste. E adevarat ca nu poti sa-l linistesti numai cu vorba, trebuie lasat sa-si revina singur. Gradinita si colectivitatea le face f. bine copiilor hiperactivi. Vrei sa mai scrii cate ceva despre comportamentul lui si despre faptul daca vorbeste? gabi

[anaana]

Gabi, o sa revin miine cu mai multe detalii, caci acum trebuie sa plec acasa. De vorbit vorbeste foarte bine de muuult timp (nu-mi aduc aminte de cind dar "toata lumea" zice si zicea ca vorbeste foarte bine pentru virsta lui). Hiperchinetic mi-a zis pediatrul ca ar fi (cind avea un an si ceva). Mersi mult de raspuns Ana

[oz]

Fetita mea este hiperkinetica, 3 doctori diferiti s-au oferit sa-i prescrie medicamente desi nu de asta eram acolo. Nu am sedat-o niciodata pentru ca am ajuns la concluzia ca asta este o solutie care ne face viata mai usoara noua si nu ei. Cat despre crize cel mai important este autocontrolul. Cand fiica-mea facea o criza pentru ca ceva nu era cum vroia ea o trimiteam la ea in camera, acolo avea voie sa faca ce vroia ea, sa arunce jucariile, sa tipe, sa se dea cu capul de pereti. La inceput a refuzat sa mearga acolo si atunci o luam calm de pe jos si duceam la ea in camera si inchideam usa (nu de tot ca sa nu poata iesi, doar cat sa nu o aud ca 'ma doare capul'). Nu i-am interzis sa tipe si sa se tavaleasca pe jos, i-am explicat ca poate sa faca asta la ea in camera. Atunci cand o facea in public ramanea acasa 2 zile si nu ieseam in parc pentru ca asta este un comportament nerezonabil. Important este sa fi consecventa, dupa scurt timp cand incepea circul ii aratam cu mana camera ei si se ducea singura, cand eram afara spuneam doar 'cred ca nu vrei sa vii maine' si se calma imediat. Evident ca daca faci spectacol ai nevoie de spectatori si acestia lipsesc in camera goala asa ca in timp copilul va incerca sa se controleze. In cazul copiilor hiperkinetici abordarea stramoseasca cu bataia este foarte nociva pentru ca agraveaza situatia.

[anaana]

Multumesc mult de raspuns OZ. Aplica si noi de multe ori metoda cu 'tipa cit vrei in camera ta' si intardevar acolo il las sa se linisteasca (bineinteles ca prima data urla si tinteste si se trinteste ai abia cind oboseste, cind in opinia mea is consuma energia, abia atunci inceteaza si incearca sa se joace cu ceva). Noi i-am dat sedative doar cind avea febra mare (pt a evita convulsiile cerebrale) dar pot sa zic ca sedativele asupra lui nu au nici un efect (nici macar sa-l ameteasca). O data cind am stat cu el in spital i-au facut in timpul noptii un sedativ (diazepam parca) in vena si ar fi trebuit sa adoarma instantaneu (avea 10 luni), dar pauza... a adormit dupa 6 ore si a dormit doar vre-o 2 ore. Nu cred ca sedativele au vre-un efect de somnolenta asupra lui. De bataie, asta am notat si eu, o singura data am 'incercat' sa-l bat dar... rezultatul a fost ca s-a crizat mai tare de m-am speriat. Singura solutie este sa-l fac sa inteleaga ceea ce e bine sau nu, sigur intelege chiar daca pe moment am senzatia ca nu ma aude. Pe mine ma deranja mult ca se lovea la cap. A avut probleme dupa nastere, chiar daca sau rezolvat nu are voie sa se loveasca la cap (de fapt toate loviturile la cap sunt riscante pt copii). Are perioade cind aproape zilnic se 'crizeaza' daca nu ii raspunzi cum vrea el la o cerere... si alea sunt perioade mai grele, dar totusi sunt urmate de perioade in care nu se mai 'crizeaza' asa repede. Draga Gabi, cind am zis ca a fost bolnavicios ma refer la faptul ca din o luna cam o saptamina era sanatos. Nu am timp sa spun de toate bolile, dar pina in 2 ani a avut mai mult de 20 de otite, dupa 2 ani face foarte des bronsite, pina intr-un an, un an si ceva a avut sindrom febril, sindrom de voma si hernie (e drept ca de pe la 8 luni nu i-a mai iesit hernia, adica matul gros in exterior). Cu toate aceste boli, s-a dezvoltat foarte bine, merge de la 8 luni si a vorbit repede. Are o putere foarte mare, de fapt orl-istul la 4 luni mi-a recomadat sa-l duc (mai tirziu bineinteles) la innot. De fapt cam toti medici si asistentele ne-au recomdat innotul ca sport pentru el desi noi nu le-am cerut opinia lor in legatura cu vre-un sport pentru copilul nostru. sper ca din martie sa-l duc si la innot. Nu stiu ce efect va avea gradinita asupra lui (pina acum l-am dus doar 8 zile, va merge din nou saptamina viitoare). De la 1 an si 10 luni a fost la cresa. Desi la doamne alea le placea de el (ca aveau momente in care se distrau mult impreuna, uneori nu putea minca ca ridea mult), doamnele se plingeau si ca nu il mai pot supraveghea, ca ca nu e cuminte. Si la gradinita educatoarele initial au fost bucuroase sa primeasca un copil ca el, dar apoi ne-au zis faza aia ca e ca argintul viu. Gabi.. nu stiu ce detalii sa dau, sa nu intelegi gresit. E un copil care dus la restaurant nu sta 2 minute pe scaun, si aproape sigur varsa paharul de suc ori de pe masa noastra ori de pe alte mese (ca intra in vorba cu lumea). Cind medicul mi-a zis ca ar fi hiperkinetic avea laringita urita si trebuia sa nu faca efort sa-si agraveze tusa si laringita. Dar el juca fotbal in casa de zbura mingea din perete in perete (si avea un an si ceva), bineinteles apoi tusea de aveam senzatia ca nu mai poate respira si din nou iar fotbal... ca m-am dus la medic sa-i dea sedative daca vrea, ca eu nu sunt in stare sa-l tin sa nu faca efort. Nu a primit sedative am lasat sa vedem daca tratamentul isi face sau nu efectul, medicul zicind ca al meu copil face cit 3-4 copii. Sincer sunt momente in care nu stiu ce sa fac ca sa-l linistesc,exact cum ai zis trebuie sa-l las sa-si revina singur. Imi este greu in perioadele in care se irita aproape din orice motiv, de mai multe ori pe zi, mai mult de 2-3 zile la rind si parca nu reusesc sa-i atrag atentia spre alte lucruri (daca se irita ca nu-i dau foarfeca nu pot sa incerc sa ma joc cu el si masinutele ca el are de zierat de ciuda ca nu a primit foarfeca). Prietenii nostri care au copii nu s-au confruntat cu asa probleme, copii lor nu s-au trintit pe jos si nu se bateau singuri. Probabil ca si la al meu o sa-i treaca cu timpul... . Santate multa la toata lumea Ana

[gabrielat]

Nu am ce sa inteleg gresit, ana, pentru ca si al meu nu statea la restaurant intr-un loc, se misca incontinuu, si chiar daca nu vorbea incerca sa intre in contact cu oamenii de la alta masa prin gestuti. Bolnavicios a fost si al meu dar numai de cand incepea frigul, iarna trecea dintr-o raceala in alta si chiar pana la pneumonie, terbuia sa-l indop cu pastile si chiar injectii, dar vara nu am nici o problema in ce priveste sanatatea. Cand am fost prima data la medic, in Bucuresti, pentru stabilirea diagnisticului, dupa ce am coborat din tren si a vazut ca nu urcam in primul trole pe care l-a vazut a inceput sa urle si nu s-a oprit pana nu am urcat in cel care trebuia. Iti dai seama cum se uita lumea la noi, caci oamenii nu inteleg cand un copil are probleme ci te judeca! Ti-am dat un exemplu, si ca astea am destule, dar acum nu mai face asa, mai maraie el cand vrea ceva, dar intelege cand nu se poate. Tratament i-am facut, cred ca am mai spus, dar acum nu mai vreau sa-i fac pentru ca il transforma intr-o leguma pe copil si nu vreau asta. Am ajuns la concluzia ca esteeste asa pentru ca este curios sa cunoasca lumea din jurul lui, nu agitat asa cum sustin doctorii. Supararea mea cea mai mare este ca la varsta de 5 ani inca nu vorbeste cum ar trebui, e adevarat ca pe zi ce trece vocabularul lui se imbunatateste dar nici un medic nu a putut sa-mi spuna de ce! Asa cum a spus si oz, medicii se ofera imediat sa-ti dea medicamente si nu incerca sa gaseasca un alt remediu mai putin periculos caci aceste medicamente ii distrug sistemul nervos. Si eu ca si alti parinti cred care am intrat in panica cand am primit vestea ca au un copil cu probleme, m-am conformat si i-am dat medicamente, i-am facut si injectii. Nici eu nu am prieteni care sa aiba asemenea probleme cu copii, nu se trantesc pe jos cand nu le convine ceva, dar sa stii ca totusi toti copii au unele momente in care se comporta asa, si mai ales nu am cunoscut parinti care sa aiba copii hiperkinetici si sa vorbeasca mai tarziu. Gradinita intradevar le face bine la toti copii, o sa observi diferente dar nu imediat, peste cateva luni, la anul, dar el acumuleaza multe si observa multe si pana la urma o sa le puna in practica. Multumesc pentru raspuns si multa putere si sanatate gabi

[oz]

Anaana, eu te sfatuiesc sa incerci figura cu camera unde are voie sa faca ce vrea, trebuie sa fi atenta sa nu existe in camera lui nimic periculos sau ceva ce iti apartine si ar putea sa distruga. Important este sa faci asta DE FIECARE DATA. Fiica mea se agita cand aveam musafiri si era doar o problema de timp pana incepea o criza. O trimiteam la ea in camera, dar ea vroia sa fie acolo cu noi si cu musafirii si stia ca pana nu se calmeaza nu iese din camera. Asa a inceput sa se auto-linisteasca, am discutat apoi cu ea si incet-incet a inteles ca nu poate face astfel de scene si ca nu obtine nimic cand le face. Ea nu am avut probleme cu vorbirea, de fapt a fost foarte precoce in aproape orice. Ne-am facut mari probleme legate de scoala pentru ca in general aceasta afectiune este asociata si cu deficit de atentie dar noi am avut noroc. Este greu de imaginat cum isi face lectiile, este mai mult sub masa decat pe scaun, se misca mereu si face inca 2 lucruri in acelasi timp. Dar din fericire reuseste sa-si termine temele fara sa stau langa ea, pricepe orice din prima desi este sub masa in loc sa ma urmareasca cu atentie. La scoala desi se foieste tot timpul si pare neatenta, raspunde la intrebari si stie ce se discuta. Este tare draguta si toti o indragesc desi invatatoarea spune ca reuseste sa fie epuizanta cateodata, pune foarte multe intrebari (dar nu le repeta). La noi vremea crizelor a trecut de mult, a ramas foiala asta vesnica. Sportul ajuta enorm un astfel de copil, ea inoata zilnic, merge cu bicicleta, joaca fotbal si tenis.