95 raspunsuri la acest subiect

[Simonna]

1973. Am trei ani. Tata si mama isi cumpara masina. Printre primele 10 din orasul respectiv, tare mic, de altfel, undeva in sufletul Ardealului. Am televizor, jucarii, lumea parintilor mei se invirte in jurul meu. Sint o rasfatata. Tata spune bancuri cu securisti, unguri si Ceausescu si, intr-o zi, nu mai ajunge sa ma ia de la gradinita. Nu-l bate nimeni, i se spune cu binisorul sa intre in Secu, ca-i de bine. Lui ii place sa-si proiecteze mobila lui, asa ca refuza. Tot nu-l bate nimeni, dar ramin cu ochii pe el. 1976. Sint in clasa intiia. Colegii de clasa ma bat pentru ca sint unguroaica, cei din clasa paralela, pentru ca sint romanca. Asa ca invat cuvintul corcitura si mai invat sa dau cu pumnul. Ii sparg nasul unui coleg, fiu de cioban, origine sanatoasa, si capul fiicei invatatoarei de la clasa paralela. Asta ma costa. Nu ma fac soim al patriei cu prima tura. Pling in hohote, ai mei nu reusesc sa ma lamureasca de nimic, eu ii dau inainte cu prima generatie de soimi ai patriei, uite, mama! Cora, ea e mai mica cu doi ani ca mine, si ea e soim si eu nuuuuuu! Intre timp, la serviciul parintilor mei sint promovate tot felul de loaze. O data pe an, vine unul la el si intreaba: Vii la noi? Sau asculti si spui? Tata isi vede de mobila lui, zice ca nu, pe el comunistii l-au dat afara din scoala, a trebuit sa faca scoli de ucenici, sa munceasca cu spatele si sa faca facultate la 30 de ani, vrea doar sa-si vada de meseria lui. Represaliile nu sint vizibile, ai mei sint, si vor ramine, in acel oras pitoresc, dar fara perspective. 1977. Am sapte ani, salut cu mindrie statuia Ostasului Necunoscut din satul unde merg la scoala si devin pionier. Convinsa de importanta momentului, merg acasa, ma aplec pe fereastra, filfii cravata cit pot si racnesc, sa auda toti (si sa ma invidieze!!!!) :"Am cravata mea, sint pi-o-nier! Si ma mindresc cu ea, sint pi-o-nier. Flutura in vint, zalog de legamin, intiiul meu cuvint de pi-o-nier!" In culmea entuziasmului, ma lipesc cu burta direct de calorifer, ultra-fierbinte pe vremea aceea... Ma ard groaznic, uh, mirosul ala de carne arsa si porcaria aia de cravata, pe care o injur in gura mare, cu pionieri si Ceausescu si tot ce-mi aduc aminte! Mama ajunge la timp sa auda de jos plinsul meu impestritat cu injuraturi, in viata ei n-a urcat asa de repede trei etaje! Da cu crema si ma mingiie. Dupa care ma face sa-i promit ca nu ma vorbesc asa: “Simonica, imi spune, mi-ajunge tata care nu stie sa-si tina gura! Te roaga mama frumos... “ 1980: Sint comandanta de unitate... 1980, dupa doua saptamini: Nu mai sint. Origine nesanatoasa, dom'le, cum adica copilul are amindoi parintii cu facultate, ati innebunit! Nu se face asa ceva. Asa ca primesc, consolator, snurul ala bleu, de loctiitor, si trec undeva la coada. Timpul trece, fumez cu repetentii sub salcia din fundul curtii, si-asa nu vrea mama sa-mi cumpere fusta de pionier, cica numai babele umbla in fuste d-alea!, si visez numai inot. Nu mai pot sa-mi vad bunicii saptaminal, circulam numai in “duminicile pare”. Oricum, nu prea se mai gaseste benzina, daca se gaseste se “canistreaza”, ca altfel cum ajungem la mare la vara?, asa ca ma las de inot. Ma recompenseaza sistemul, nu stiu cum se face ca sint singurul copil din scoala care indeplineste conditiile sa mearga la nu-s care forum pionieresc. Intru in hora si incep sa curga tot felul de tabere. Ce-i drept incepem si terminam ziua cu cravata de git, mincam al dracului de multi cartofi, ne pregatim pentru concursuri mai mult la luminare decit la bec, dar amintirile sint minunate. Tata? Bate pasul in continuare pe loc, stie prea multe bancuri cu Ceausescu, asa ca mama nu mai vrea sa mearga la nici o sindrofie. Ultima data l-a dat in git prietenul lui cel mai bun! Noroc cu ungurii, ca le dau “alora” prea multa bataie de cap ca sa mai aiba timp si de tata! 1984: Dau la liceu. Si sistemul nu ma lasa. Cica nu se poate, judetul a investit in mine, cum sa plec in alt judet? Iaca, plec, cu aprobare speciala, dar plec. Intru si incepe nebunia sagunista, cei mai frumosi patru ani care pot exista! O traiesc feeric si intens… Bunica mea stringe smintina de pe laptele cumparat de bunicul la 3 dimineta si, o data pe saptamina, freaca unt iar eu maninc. Eu plec la scoala, ea la coada la parizer. In pauza mare mincam prajitura “Laura”, bunica mea se muta la coada la piine. Chiulim pentru un Brifcor baut Sub Timpa, bunica se muta la coada la zahar. Ajung acasa: “Iar cartofi???”, intreb. Bunica ridica din umeri: “S-au terminat “tacimurile” in fata mea. Miine ma duc mai devreme”. Lectii? Acum, cit mai e un pic de lumina, ca la 6 se ia curentul si iti strici ochii! Gata! S-a luat curentul! Ne plimbam pe Rep, bezna, sa-ti bagi degetele in ochi! Acasa, la lumina luminarii, bunica mea calculeaza citi kilowati mai putem sa consumam. Si mai pune un plover pe ea, ca metrii cubi de gaz i-am consumat intr-o saptamina! Nu stiu cum, ca focul nu arde, presiunea e asa de proasta ca teracota nu se incalzeste deloc. Asa ca punem pijamalele, plovare, plapuma si patura pe noi si ne facem ca dormim. Eu nu dorm, mine am teza la mate, astept curentul sa mai fac o problema – doua. Bunica asteapta miezul noptii, lumea doarme deja si e ceva presiune, focul o sa arda mai bine. Cind ne culcam noi, se trezeste bunicul, isi ia sosonii si se duce sa lase plasa cu sticlele de lapte la usa la Alimentara. Trece pe la piine, lasa si acolo o plasa. Si se intoarce la lapte, sa nu-i mute cineva plasa. La scoala, recitam: “Afara-i frig, in casa-i frig, Inchid fereastra si-o deschid, iti multumesc, iubit partid, ca ne-ai calit!” Asta nun e incalzeste, doar ne racoreste, un pic. 1986: Trec in clasa a 11-a, discoteca din subsolul liceului se inchide, prea multa muzica straina, mai, copii!, zice diriginta. Tata iar a vorbit prea mult si, de data asta, n-au mai fost probleme cu ungurii. Ei fac perchezitie, bunicul pre-infarct. 1987: Votez prima data. Bunica zice sa pun stampila, nu conteaza unde, iese cine trebuie. Deja inteleg, asa ca nu ma duc sa pun stampila, ma duc Sub Timpa. Cobor pe la Prefectura si e plin de Politie, n-am cum sa ajung in parc, o mare de oameni se vede la orizont se aud huiduieli, urlete si e zgomot de sticla sparta. Prietena mea are mai multa minte, zice: “Hai acasa!” Ne uitam pe geam, pe strada e plin de politie, nu se ia curentul azi, ce chestie! Tatal colegului meu dispare a doua zi, pe drum spre serviciu. E ingropat, acum, in Cimitirul Eroilor. 1988: Incep facultatea. Pe Colina e un frig de nu-ti vine sa te asezi in banca. Scriem cu manusi, dar avem exercitiu, nici nu ne mai deranjeaza asa de rau! Colega mea de facultate, i-o fi fost frig, cine stie?, face dragoste pentru prima data, ramina insarcinata, pierde anul, dar o felicita insusi rectorul, in fata intregului an, pentru ca, astfel, ea contribuie la aducerea natalitatii pe culmile dorite de tovarasul Nicolae Ceausescu si tovarasa Elena Ceausescu. Deja stim: o sa terminam facultatea, o sa ne trimita la stagiatura undeva in nordul Moldovei sau in sudul Olteniei, cit mai departe de casa, o sa stam intr-o garsoniera, o sa ne fie frig, o sa stam la coada la lapte si o sa mincam creveti. Dar iubim, iubim demential, e dreptul nostru sa fim indragostiti… 1989: Calc pe urmele fostei mele colegei mele, insa sint mai “norocoasa”. Prietenul meu “stie” pe cineva, care “stie” pe altcineva. Mi se aplica un tubulet de plastic, dupa doua zile “scap” dar am o hemoragie incredibila, pierd singe ca la balamuc. Bunica vrea sa ma duca la spital, stiu ce ma astepata asa ca refuz isteric si promit ca ma fac bine. Hemoragia inceteaza, vreo doua luni. Apoi o ia de la inceput. Cad din picioare pe strada, de la Judetean ma trimit cu salvarea la Maternitate. Doctorul ma consulta apoi da afara pe toata lumea si urla ca descreieratul: “Esti cretina! Vrei sa mori, dracului? Sa crapi? Ce-a fost in capul tau cind ai stat sa-ti puna tubul, ha?”. Fac pe proasta, “eu…nu… sa vedeti… va inselati”… “Esti cretina si mai si minti! Pe mine sa nu ma minti,”, racneste doctorul in continuare, imi bubuie timpanele, lesin iar. Mai bine, chiuretajul a fost facut pe viu! Ma trezesc, doctorul ma tine de mina imi zimbeste intelegator si sopteste: “O sa-ti spun un secret. Dar sa nu le spui si “lor” cind te-or intreba…. Sarcina a fost gemelara, frumoaso! Al doilea fat era mort de mult in burtica ta! De septicemia ai auzit? Mureai si tu daca nu cadeai pe strada, desteapta pamintului!” 1989, decembrie: Am avut noroc. N-am murit. Ca femeia care era linga mine la reanimare! Sau ca mii si mii de alte femei. Traiesc si ies din spital la timp ca sa ascult “revolutia” la Europa Libera. Si o vad la televizor, ca n-am voie sa ies din casa nici macar in curte. Sub Timpa se aud impuscaturi. Apoi se sapa gropi pentru cei care au visat cu ochii deschisi. 2002: N-a folosit la nimic. Asa ca ingramadim o viata in sase valise si plecam spre tarimul fagaduintei. Avionul decoleaza, cineva remarca: “Uite, Brasovul… Cind m-am nascut eu ii zicea orasul Stalin”. Asa e, ma gindesc, chiar asa: “Stalin si poporul rus, in Canada ne-au adus”. Simona

[Andrada]

[cool] pentru conciziune!! Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[Oana_B]

[cool]Simonna, absolut fascinant!!! Esenta unei vieti intregi, poate ca a cator altor oameni, spusa in cateva cuvinte!! Superb Oana_B

[radu_tud]

Asta e imaginea reala a acelor vremuri. Tare trist, dar asa era! Felicitari pentru textul asta grozav. Sper ca nu mai are nimeni chef sa faca apologia dictaturii frumos mirositoare. Radu Tudorica

[trisha]

Am stat si m-am gandit si m-am codit daca sa mai scriu si eu ceva, dupa ce-am citit tot ce-ati scris voi, in special dupa cele ce-au spus Julie si Simonna. Am sa-i spun fetei mele cand va creste, ca, pe langa treaba cu Deniciunele (vorba lui Radu), cu programul de doua ore la televizor, cu muncile asa-zis patriotice cu care ne sufocau, cu toata lipsa si interdictia de informare pe care o aveam, cel mai rau mi se pare faptul ca eram crescuti si educati in spiritul lui "asa e bine, asa trebuie sa fie, capitalismul si imperialismul decadent, s.a.m.d.". N-am inteles niciodata de ce unii oameni care erau obligati prin natura profesiei (si ma refer la dascali) sa manance c... cu ligurita, alegeau sa-l manance cu polonicul. De ce venea dirigul cu carnetelul sa noteze cine anume a fost la biserica in noaptea de Inviere? Si cate si mai cate..... Una peste alta,piei-i-ar numele Iepocii de Aur, acolo era de vina sistemului, insa eu am o alta intrebare: cum sa fac s-o invat pe fata mea ce-i aia dreptate, valoare, etc. in Iepoca asta, cand Justitia e cu adevarat oarba, cand razbesti greu fara pile, cand orice bigi-bigi cu bani iti rade in nas, cand bataia de joc e politica de stat, daca n-am bani sa emigrez dracului? Trisha

[iubibubi]

simonna, ! pupici. http://www.desprecop...ckname=iubibubi

[unul_dintre_cei_multi]

La aproape 10 ani dupa revolutie eram in salina de la Slanic Prahova. Vizitam acea...nici nu stiu cum sa-i zic...inchisoare naturala alaturi de un grup de copii de aproximativ 7-8 ani. Acolo am fost facut pionier cu aproape 20 de ani inainte. Ei bine,cei care au vizitat vreodata acel loc stiu ca inauntru inca sunt multe dintre insemnele erei de dinainte. " marcante" semne rosii. Socul cel mai mare l-am avut atunci cand un copil a intrebat (si credeti-ma era sincer) "ce o fi oare cu steaua aia rosie acolo". Am ramas mut. Nu-mi venea sa cred ca cineva nu stie ce si cum. Nu puteam crede ca cineva nu e atins de ceea ce am trait cu totii. Nici nu stiu ce am simtit in momentul ala. Ciuda pentru mine ca a trebuit sa trec prin cate am trecut sau bucurie pentru acei copii care nu trebuie sa tanjeasca dupa o "Gala desenului animat" sau mai stiu eu ce. Dreptate si valoare, cuvinte mari dar care trebuie totusi invatate si argumentate. Trisha, tu zici de bigi-bigi cu bani de azi. Asa a fost mereu. Asa va fi mereu. Dar, nepotismul (ca daca zic pilismul iese altceva) nu e ceva pur romanesc. In occident se numeste "recomandare". Are aceeasi forma dar ambalajul e mai rafinat. Plus daca recomanzi pe cineva iti asumi o raspundere. Dreptate si valoare....hmm...sunt convins ca si parintii tai au avut aceeasi problema cu tine si ai crescut si au reusit sa te invete asta. Sunt convins ca vei stii sa o inveti pe fiica ta sa faca distinctia intre dreptate si nedreptate , valoare si nonvaloare. Problema e daca poti sa stii sa o faci sa aprecieze si sa respecte asta. Mult noroc, Unul dintre cei multi

[radu_tud]

As vrea sa accepuez un pic cele spuse de Trisha atunci cand se referea la dascalimea acelor vremuri. Ma apuca fiorii cand ma gandesc ca va trebui sa-mi dau copilul la scoala. Din pacate Epoca De Aur a trecut dar au ramas vii si mandrii fauritorii ei. Poate ca nicaieri nu se simtea acest exces de zel mai mult ca la Liceele Pedagogice pentru ca acolo urmau sa se fabrice pe banda rulanta generatiile viitoare de aparatori ai idealurilor comuniste. Unii au facut cariera din sloganuri, din mizerii ca cele povestite de Trisha. Mare dreptate ai! Nu se manca kkt ci se infuleca pe rupte, chiar era concurs care dintre profi sa haleasca cat mai mult rahat si propaganda comunista. Asta spune foarte multe despre structura lor, valorile si profesionalismul lor. Cum pot oare acesti indivizi sa formeze pe altii? Sunt convins ca "un orb nu poate duce alt orb". Unii mai sunt inca profi la acea scoala si inca produc pagube. O vreme dupa terminarea scolii am crezut ca acei oameni doar s-au prefacut, ca asa erau vremurile, trebuia sa ai un anume discurs dar ca ei de fapt sunt niste oameni adevarati. In acesti 13 ani am interactionat cu ei in diferite contexte si am realizat ca de fapt nu se prefaceau ci chiar erau niste cretini care nu mai aveau insa suportul discursului. Erau dezbracatii de acea infatuare sterila si li se vedea stupizenia, rautatea, orizontul obscur. Mare pacat! Norocul meu a fost faptul; ca nu am fost un elev silitor in liceu si nu aveam prea multe de sters din minte. Am avut loc berechet pe hard sa asez lucruri bune. Radu Tudorica

[Eryka]

[flo]Simonna foarte frumos ai povestit.Eu aveam 11ani la revolutie.Insa imi aduc aminte cand pe la 9 ani facand parte din-tr-unul din grupurile de la"Palatul Copiilor"din Bucuresti eram kematzi anual in data de 23 august la Sala mare a palatului.Altii se duceau pe stadioane ce harmalaie era in apropierea zilei de 23 august,1 mai si etc. Eryka & sufletzelul din burtica ---„

[tora97]

simona, am citit tot ce ai scris si m am infiorat as spune "ce frumos" dar ma opresc. modul in care ai prezentat realitatea acelor ani, scurt, sacadat, dureros ma opreste multumesc