95 raspunsuri la acest subiect

[Oana_B]

Un singur lucru a avut bun perioada aia, ca oamenii erau mai apropiati unii de altii si chestia asta mi-a venit in minte cand n-am avut curent 2 zile cu ocazia Blackout-ului de aici, neavand altceva de facut ne-am petrecut timpul impreuna toti membri familiei, cum nici duminica nu o mai facem. Oana_B

[tora97]

subscriu pisi ela! absolut corect... si as mai completa cu un lucru: noi avem amintiri, izvorite dinr estrictii si suferinta, dar avem amintiri. la fel cum au spus multi, mirosul de portocala ne aminteste de craciun... pe cind copiilor nostri nu le spune nimic. le am citit si colegelor despre amintirile voastre si ne am apucat cu toate sa evocam bunataturile ce ne au incintat copilaria... ma uit la mindra mea, avind de toate, nu le mai identifica in sufletul ei cu nimic imi amintesc de faptul ca aveam vreo 16, 17 ani cind am primit primul kiwi...m am uitat la el ironic "ce naiba mi a dat asta? un cartof fiert?" am gindit... cert ca mi voi aminti toata viata despre acest episod... pe de alta parte, eu spun ca decembrie '89 mi a schimbat total planurile de viitor... sa va explic de ce: inspirata de spiritul vremurilor, imi dezvoltasem un "papagal" mama doamne.. activista de partid eram buna sa fiu.in consecinta imi facusem urmatoarele planuri de viitor: facultatea de drept, stefan gheorghiu sau academia militara si apoi sau in paralel urma sa ma lansez puternic in viata politica. Nici nu era prea greu.. daca aveai papagal in spiritul vocabularului "la moda" va imaginati ca totul a picat iar eu am ramas mult timp dezorientata. mama ce viitor stralucit m ar fi asteptat in epoca de aur!!!

[Laura _Oprescu]

vorbim aceeasi limba...avem aceleasi amintiri...de la cozile la paine, la polonezele pe care le gaseai la nudisti,bucuria pe care o aveai cand iti luai un tricou sau o clama de par,conservele din magazin,rafturi intregi aceeasi chestie,cartile din librarii la pachet(ca sa citesti o carte buna trebuia mai intai sa te instruiesti cu notiuni comuniste),dar si ce bucurie era cand le gaseai...cand vorbesc de carti imi vine in minte libraria de la Mercur din Ploiesti sau cea de la Galerii de jos...oamenii erau fericiti?..nu stiu ce sa zic..tatal meu a fost mereu un rebel cu parul lung, cu blugi evazati si masina straina...(nu va imaginati insa ca cine stie ce bogatas era) nicicum,avea serviciu la uzina...asa a fost el rebel...de cate ori am tras-o din cauza..prima chestie care imi vine inminte este ca atunci cand ne lasa bateria de la masina nimeni nu ne ajuta sa impingem,multi ziceau:deh ,cucoana(mama adica) ai masina straina ,mergi cu ea de poti! am avut insa concedii la mare,la munte in fiecare an,la cort dar ce placere ..si acum am nostalgia cortului...nici o vacanta de adult la hotel sau alte cazari nu s-a apropiat de asta.. am avut o copilarie fericita as putea sa zic:ai nostri se straduiau sa nu ne lipseasca nimic in limita normalului...mi-o amintesc pe mama ca nu ne lasa in bucatarie spunand:puneti mana si invatati,o sa gatiti voi destul dupa maritis...ei bine,aici a gresit total...ce mai mi-amintesc?totul ...senzatii...cat de mult am invatat ca sa ajung comandant de unitate...tabere gratuite la Busteni...iamiii!cu ochii copilului de atunci, spun ca am avut o copilarie fericita! cu ochii adultului de acum, inca ma intreb cum de s-a permis sa se intample una ca asta? cu ce ma faceau mai putin patriot mai multe desene animate? cu ce ma faceau mai putin patriot portocalele si minunatul pepsi? accesul la informatie era de fapt pericolul ce trebuia evitat ! a fost un fel de pat al lui Procust! sa nu cumva sa confundam faptul ca nostalgiile pe care le avem sunt de fapt nostalgiile copilariei,timp pierdut,si nu nostalgiile vremurilor acelea... ma uit in poze si imi place ce vad...atunci sa faci o poza era o chestie..mergeam la fotograf special..Rares face poze cum prinde aparatul si il doare la basca ca sa zic asa ... abia ma abtin sa nu plang cand ma gandesc insa ca in tara lucrurile s-au schimbat dar cat de mult va lua poporului roman sa o duca mai bine...politicienii se imbogatesc, restul...Dumnezeu cu mila... nu o sa uit niciodata cum revolutia m-a prins invatand la fizica ,eram in clasa a X-a si urma sa dau treapta,si am vazut la tv ca se intampla ceva...eram singura..am inceput sa plang sa tip sa urlu de bucrie,frica nu mai stiu ce alte senzatii...am iesit in strada...m-am intalnit cu tata care se rafuise cu unul care era nu stiu ce utecist si care s-a luat de barba lui de capitalist...Doamne , lucrurile o luasera tare razna...ma gandesc insa ca in acelasi timp, tatal sotului meu murea impuscat la Otopeni(de fel ofiter genist),dupa ce masina pe care o conducea si care era plina cu armament si soldati si care se presupunea a fi securizata(nu imi vine cuvantul, cumva antiglont erau geamurile)a fost ciuruita ...au murit toti ,i-au adus acasa bucati ...si credeti ca se stie cine a tras in ei?????????// nici vorba!..unul se pare ca a trait din spatele camionului si acela a povestit cate ceva..ce a vazut numai ca de priceput nu a putut li s-a spus :treceti,calea e sigura, si au fost ciuruiti... am divagat de la subiect...imi cer scuze..subiectul e delicat ,e vast ,amintirile o iau razna se amesteca cu conexiunile facute ulterior...imi cer scuze...plang insa neamul nostru si istoria unui asa popor bun...care nu stiu de ce trebuie sa se chinuie in veci... Rares intreaba unde e bunicul lui pe care il vede in poze: ii spun ca a fost impuscat...ramane mut...si apoi il vad marcat pentru cateva minute..apoi se duce la joaca...ce stie el?...oamenii rai...raspuns simplu...creste departe de bunici, de familie...de ce am plecat?de ce am mai fi ramas?...as fi fost mai patriot daca ramaneam?...vesnic intrebari de care nu vom scapa...numa ca ma doare sufletul...sa vad ca nu se intampla nimic bun...eu nu am vrut sa plec din tara, a inceput totul cu nemultumirile de la serviciu..am aplicat ..si a mers totul struna...numai ca eu nu voiam sa plec...mi-am zis atunci..timp de o luna o sa urmaresc stirile de la tv si daca vad ca in afara de scumpiri se mai vede si o minima speranta ca ceva concret,dar concret sa se imbunatateasca atunci raman...ei bine,iata-ma emigrant... Laura

[alba]

Da,Laura toti cei "plecati" traim cu dorurile si amintirile noastre punctpunctpunct Sunt asa de multe de spus,incit prefer sa tac,...deocamdata ! ***Alba*** http://www.desprecop...p?nickname=alba

[Julie]

quote:

---

Originally posted by Laura _Oprescu
oamenii erau fericiti?..nu stiu ce sa zic.. nu o sa uit niciodata cum revolutia m-a prins invatand la fizica ,eram in clasa a X-a si urma sa dau treapta,si am vazut la tv ca se intampla ceva...eram singura..am inceput sa plang sa tip sa urlu de bucrie,frica nu mai stiu ce alte senzatii... ma gandesc insa ca in acelasi timp, tatal sotului meu murea impuscat la Otopeni(de fel ofiter genist),dupa ce masina pe care o conducea si care era plina cu armament si soldati si care se presupunea a fi securizata(nu imi vine cuvantul, cumva antiglont erau geamurile)a fost ciuruita ...au murit toti ,i-au adus acasa bucati ...si credeti ca se stie cine a tras in ei?????????// nici vorba!..unul se pare ca a trait din spatele camionului si acela a povestit cate ceva..ce a vazut numai ca de priceput nu a putut li s-a spus :treceti,calea e sigura, si au fost ciuruiti... de ce am plecat?de ce am mai fi ramas?...as fi fost mai patriot daca ramaneam?...vesnic intrebari de care nu vom scapa...numa ca ma doare sufletul...sa vad ca nu se intampla nimic bun... ..ei bine,iata-ma emigrant... Laura

---

Laura... Julie

[Laura _Oprescu]

inca ceva fetelor, in legatura cu ideea ca oamenii erau mai fericiti...nu e adevarat...comparatia pe care o faceti este intre doua lucruri din care nici unul nu e bun:inainte de Ceausescu, oamenii nu au fost fericiti, sa ne amintim corect(nu puteai vorbi, nu puteai avea pareri, aveai ceva bani, dar nu aveai pe ce sa ii cheltui),dupa revolutie,cel de-al doilea termen de comparat,s-au ivit alte lucruri nu mai bune pentru oameni neaparat(adica, puteai vorbi,te puteai exprima, oricum nimanui nu ii pasa, nu mai ai bani ,dar magazinele sunt pline, putere de cumparare zero prin urmare)...nu putem face comparatia corect...noi nu am cunoscut decat situatile astea doua: inainte si dupa revolutie.Ambele departe de ideal.Din Pacate.Total gresit sa compari doua lucruri rele si pe unul sa il alegi si sa spui ca a fost cel mai bun lucru .Nu a fost bun nici unul nici altul.O stupizenie de alesi care nu sunt facuti sa vada dincolo de interesele personale... a facut sa mearga prost si cand putea totul sa mearga mai bine... ...Nu stiu ce parere au fetele din afara tarii,dar de aici poti face comparatia mult mai bine..Din pacate,repet...Nu e normal ca portocalele sa ne aduca aminte de Craciun, ci reuniunea familiei ar trebui sa ne aminteasca de asta...,nu e normal sa am si acum amintirea brifcorului, in loc sa imi amintesc de jocuri in parc cu copiii... valorile noastre ca popor au fost diferite..la inceput am fost infometati, prin lipsa mancarii, acum suntem infometati prin faptul ca nu o putem cumpara...de ce trebuie sa fim intre extreme? sau oare imi scapa mie notiunea de fericire?...avem o viata scurta cu care am putea face altceva decat sa tanjim dupa chestii primare...aici cel putin sunt sigura ca nu ma insel... Laura

[Laura _Oprescu]

si inca ceva...oamenii se iubeau? spuneti-mi cati dintre voi nu se temeau de vecini, de colegi cand faceau glume? cati dintre voi spuneau bancurile politice la chefuri fara strangere de inima?..oamenii se temeau..se temeau se de prietenul de langa ei..discutau discutii, niciodata nu spuneau ce ii doare cu adevarat..sa nu eufemizam trecutul..nu avem ce...nostalgia care ne cuprinde este din cauza faptului ca din rau in mai rau am dat...ca , cu cat trece timpul, avem tendinta sa infrumusetam trecutul, mai ales ca prezentul nu este deloc pe masura sacrificiilor..oamenii s-au descurcat pe timpul lui Ceausescu cum a putut fiecare,dar acum li se pare ca nu mai reusesc sa vada lumina ...si cam asa e..e greu..dar asta nu infrumuseteaza trecutul...asta e adevarul... Laura

[iubibubi]

laura, o si de la mine! pupici. http://www.desprecop...ckname=iubibubi

[bubi]

oh, io am fost fericita, si nu pentru ca aveam sau nu aveam ceva, ci pentru ca (si aici sunt de acord cu cel de al doilea mesaj al lui Radu) eram tanara, eram adolescenta, iubeam, traiam la o intensitate de care mi-e dor acum. De aici se trage nostalgia mea. Problemele cu libertatea de opinie si dreptul la informare mi le-am pus ceva mai tarziu. Nu imi era frica de vecini si prieteni, nu am avut experiente negative legate de regim, da! am avut noroc, noroc de o familie superba, de un anturaj bun, de o perioada buna a vietii mele, de o varsta adevarata: 16-17 ani! http://www.desprecop...p?nickname=bubi

[flaviutza]

fetele, care sunteti mai mari, sunt tare curioasa cum era viata de adolescent/tanar pe acele vremuri? ca la mine a venit schimbarea pe la 8 ani..cum va distrati/petreceati timpul liber? eu la 17 ani butonam pe mtv si uneori plangeam de nervi ca nu aveam voie sa merg in discoteca pe motiv ca niste tigani omorasera un soldat chiar in incinta respectivei disco, si , in cl, nu se punea problema sa mai calc pe acolo!